IESIND CU O ALTA FEMEIE….

Cu putin timp in urma  am iesit cu „o alta femeie”. In realitate fusese ideea sotiei mele.

„Tu stii ca o iubesti !” – imi zise intr-o zi, luandu-ma prin surprindere.  „Viata este foarte scurta, dedica-i timp „…

– „Dar eu te iubesc pe tine „, am protestat.

-„Stiu, dar o iubesti si pe Ea, deasemenea”.

Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau ca sa o vizitez numai ocazional.

In seara asta am sunat-o sa o invit la cina si la film.

– „Ce s-a intamplat ? Esti bine ?” m-a intrebat.

Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara tarziu, noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.

– „Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu Tine”, am raspuns, „amandoi, singuri…ce parere ai ?”.

Reflectand un moment la asta, zise:

– „Mi-ar place foarte mult”…

Vinerea asta, in timp ce conduceam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, nervozitatea care precede o intalnire..

Cand am sosit la casa ei, am vazut ca si Ea era foarte emotionata !
Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta, fata ei radea si iradia lumina ca un inger.

„Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate”
– imi povesti urcand in masina.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor.
Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era „Prima Doamna a Natiunii”.
Cand ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai figurile mari.
Pe la mijlocul intrarilor, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea,asezata pe partea cealalta a mesei, doar ma privea. Un suras nostalgic se vedea pe buzele ei.

-„Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?”.

– „Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea”, am raspuns.

In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atata, ca am pierdut filmul.

– „Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu”, spuse mama mea.

Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.

– „Cum a fost intalnirea?” a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.

– „Foarte placuta, iti multumesc”, am privit-o recunoscator spunandu-i, mult mai mult decat mi-am imaginat”.

Cateva zile mai tarziu Mama mea muri de un infarct , totul a fost atat de rapid, ca nu am putut face nimic.

Dupa putin timp am primit un plic dela restaurantul unde cinasem cu Mama.
Continea o nota care spunea :
„Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta….,
niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat seara aceea pentru mine…. TE IUBESC !
Mama ta.”

In acel moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita.
Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru ca ei nu pot astepta.
Daca Mama ta traieste….distreaz-o !
Daca nu….aminteste-ti-o….

Si aminteste-ti mereu !

Dumnezeu iarta, …

dar…. Timpul nu iarta niciodata.

NICI NU SE POATE INTOARCE !!!!!!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la IESIND CU O ALTA FEMEIE….

  1. tink3rbe11 zice:

    Timpul nu asteapta sa te hotarasti , sa prinz curaj sau altele asemanatoare.
    M-a emotionat postarea ta. O zi placuta!

    Apreciază

  2. Abel Ifrim zice:

    Cand am vazut articolul, mai bine spus titlul acestei publicatii, mi-a captat atentia intr-un mod deosebit…Asta in prim plan, iar apoi, al doilea factor care m-a facut si mai curios pe parcursul lecturii, nu a fost actiunea in sine, ci protagonistul ei…
    Probabil daca as fi citit aceste randuri dintr-o carte, as fi avut o atitudine foarte normala, si spun aceasta pentru ca in general tendinta noastra este sa inclinam spre o latura fictiva a lucrurilor, atunci cand vine vorba de ceva diferit de cotidian si mai ales provenind din domeniul publicatiilor….dar trebuie sa constientizam ca randurile de mai sus, sunt cu mult mai mult decat o publicatie….imi rezerv dreptul de a spune ca sunt o lectie de viata, intr-o lume plina de ura, de indiferenta, intr-un secol care sta sub semnul grabei, al vitezei, al intereselor meschine si al resentimentelor….
    Nu este atat de interesant gestul facut, pe cat este de important rezultatul lui si efectul avut asupra acelei persoane” mama”…De multe ori lucrurile banale, prozaice, cum le numim noi si cele in fata carora meditam de nenumarate ori pana sa le infaptuim sunt adevarate lectii de viata…chiar daca de multe ori intr-un mod inconstient nu realizam sau nu dorim sa stim din diverse motive ca, totusi suntem oameni iar acest lucru ne limiteaza…SUNTEM PLASATI IN TIMP SI SPATIU…iar acesta ar trebui sa ne dea de gandit…sa ne puna intr-o postura a contemplarii si nu numai…. pentru ca:
    ” Timpul nu iarta niciodata.
    NICI NU SE POATE INTOARCE !!!!!! ”
    Aceasta idee, pe care o pot considera chiar o mica filosofie de viata, ar trebui sa rasune mereu in mintile noastre incarcate cu fel si fel de lucruri derizorii de multe ori…
    Vin cu o completare biblica ideilor de mai sus, folosindu-ma de Eclesiastul unde spune: ” Orice lucru isi are vremea lui”….. Intrebarea mea este: Cunoastem noi vremea unui lucru???? sau poate o descoperim prea tarziu…si nu ne mai raman decat regretele inutile….

    Apreciază

  3. Alina zice:

    O lectie de viata pentru fiecare copil…Si cata vreme avem parinti, suntem copii, deci trebuie sa-i cinstim si sa ne exprimam iubirea fata de ei cat de des posibil…Multumesc pentru acest articol!

    Apreciază

  4. Krauss zice:

    Iti multumesc mult frate, ma gindesc deja sa caut un bilet de avion si sa merg pina acasa sa-mi invit parintii la o cina , si sa vorbim de acele frumoase timpuri cind fratii se intilneau unul cu celalalt, cintau cintari ,vorbeau din biblie, si se binecuvintau unul pe celalalt.Acele timpuri au facut ca eu sa-l accept pe D-nul Isus si sa-l urmez,si sper sa pot sa fiu si eu de exemplu pentru cei din jur cum au fost ,si sint parintii mei.
    Multumesc!

    Apreciază

  5. Pingback: Evanghelici în Top 100 WP (10.01.2011) « România Evanghelică

  6. mazgalica zice:

    În spatele unui titlu atât de evaziv stă o povestioară atât de emoţionantă!
    Frumos!!

    Apreciază

  7. Joy zice:

    Ce seamănă postarea dvs cu acest articol din Formula AS, O seară de neuitat, de aici:
    http://www.formula-as.ro/2010/905/asul-de-inima-45/o-seara-de-neuitat-12103
    Nu credeţi?

    Apreciază

  8. Ioana zice:

    superb…!!

    Apreciază

  9. sa ne fie cu folos…

    Apreciază

  10. da, am verificat, e aceeasi poveste. Eu o stiu de cel putin 5 ani si am spus-o la multe coruri…, iar acum am pus-o si aici…
    In Formula AS, e pusa in 2010… Oricum, n-am luat-o unul de la celalalt, asta e sigur. Martor imi este DUMNEZEU. Apreciez acel cititor care a dat sa fie publicata in Formula AS..

    Apreciază

  11. DOAMNE AJUTA, LA ASA GAND BUN SA FIE SI IMPLINIRE!

    Apreciază

  12. Corect! Cu placere si sa fie cu folos!

    Apreciază

  13. Abel,
    ma bucur de sinceritatea comentariului tau. Sper ca „aceasta lectie de viata” sa iti fie cu folos.
    Multumesc!

    Apreciază

  14. emotionant…. fara cuvinte……

    Apreciază

  15. Bogdan zice:

    Emotionanta , pana la punctul in care zici ca mama a murit si la cateva zile primesti biletul respectiv.

    Aici povestea devina fictiune si pierde f mult la capitolul credibilitate si autenticitate.

    Parerea mea e ca e o poveste din engleza tradusa in romana.

    Apreciază

  16. Cu cateva postari inainte, Andrei Plesu explica la superlativ modelul de invatatura a Domnului Isus prin parabole. Aceasta este o … parabola..!
    Mama mea a plecat la Domnul cand eu aveam 13 ani. Mi-ar fi placut sa mai fie in viata…, dar DUMNEZEU este desavarsit in toate actiunile sale.

    Apreciază

  17. ma bucur ca v-a placut, sper ca ati „prins” TOTUL din parabola…

    Apreciază

  18. melicovici zice:

    Foarte impresionanta si pilduitoare postarea. E cel mai bun post si sensibilizant pe care l-am citit in ultima vreme.

    Apreciază

  19. Anca Stoina zice:

    Mi s-a ridicat părul pe mână, într-adevăr timpul nu iartă niciodată şi mereu regretăm doar atunci când pierdem pe cineva drag.

    Apreciază

  20. Pingback: 10 postări în Top 50 WP (11.01.2011) « România Evanghelică

  21. Felicitari! Iata ceva din care oricine are de invatat! Preocupati de alte lucruri i uitam chiar pe cei dragi.
    Sotia…o femeie deosebit de inteleapta!

    Apreciază

  22. sami zice:

    am ramas fara cuvinte spun doar atat: extraordinar!

    Apreciază

  23. Sa fie cu folos!

    Apreciază

  24. Monica Onucu zice:

    Mi au dat lacrimile pentru ca parintii mei sunt la 3000 km departare si nici nu sunt sanse sa ajung curand la ei.Web ul nu e acelasi lucru ca atunci cand esti aproape de ei si poti sa petreci cateva clipe in intimitate cu ei.Emotionant..mi e dor de ei.

    Apreciază

  25. Ce parere ai de copiii care stau in camera vecina…, la masa impreuna…, dar inimile lor sunt la „mii de kilometri” distanta?

    Apreciază

  26. Monica Onucu zice:

    Stiu ca sunt multi copii care pierd oportunitatea asta sau nici macar nu isi dau seama ca au o astfel de oportunitate.Gandesc ca grija li se cuvine lor din partea parintilor,ca si copii,si nici nu le trece prin cap ca o pot rasplati cu ceva.Vreau sa va impartasesc ca acum vreun an (cand eram in tara) i am invitat pe parintii mei la o cina pe marginea unui lac si am fost incantati sa i vedem imbratisati pe malul apei, admirand apusul si vorbindu si in soapta.Parca erau mult mai tineri si noua ne a facut o mare placere sa i vedem fericiti.Se merita..

    Apreciază

  27. FELICITARI VOUA! E mare lucru sa vezi copiii ca au grija de parintii lor. Eram in vizita in 1992 la o familie in Germania – Inge & Lutz Noach. Am stat la ei doua saptamani. In ziua cand implineau 25 de ani de casatorie, copiii lor le-au facut cadou…. O CINA ROMANTICA LA UN RESTAURANT SELECT SI RETRAS…! Pe vremea aceea, cu mentalitatea de atunci, gestul nu a avut asa mare greutate in mintea mea ca si acum. FRUMOS! Probabil ca multi din cei care cititi aceste randuri puteti lua invatatura. Cat mai aveti parinti in viata…!

    Apreciază

  28. Pingback: ‘Iesind cu o alta femeie’ (via) Petrica Moisuc « agnus dei

  29. teo zice:

    multumesc frate Petrica, m-a incurajat acest articol. m-a incurajat sa aplic, si imi este o binecuvantare mare. vad cum Dumnezeu l-a folosit mult la mine. 😉 EL e bun.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s