La stareta unei mănăstiri de maici se prezintă sora Maria, dornică să se dedice cu totul vietii monahale.
Maica staretă îi spune de la început:
– Mănăstirea noastră are o regulă foarte stricta numita proba tacerii. Poti să rămâi aici cât doresti, dar…
..nu ai deloc voie să vorbesti decât dacă îti dau eu voie.
Sora Maria acceptă si rămase în mănăstire.
După 5 ani, maica staretă o cheamă la ea si îi spune:
– Iată, esti cu noi de 5 ani. Ai voie să spui două cuvinte.
– Pat tare, spuse sora Maria.
– Regret să aud asta, răspunse stareta, o să-ti dăm un pat mai bun.
După alti 5 ani, iarăsi o cheamă stareta la ea si îi îngăduie să spună încă două cuvinte.
– Hrană proastă, spune sora Maria.
Maica staretă o asigură că hrana va fi mai bună în viitor, si mai
trecură încă 5 ani.
După al 15-lea an, maica staretă o chemă din nou si îi ceru să spună două cuvinte.
– Eu plec, spuse sora Maria.
– Probabil este cel mai bine, răspunse stareta, si-asa n-ai făcut decât să te plângi de când ai venit aici…..
P.S. TU… care citesti povestirea, cat ai fi rezistat la …. „proba tacerii” ???
Petrica Moisuc 
E important ca a tacut dar care a fost castigul ei sufletesc dupa 15 ani?
Lucrurile care ne impiedica sa ne atingem scopul(de ex hrana proasta) ori trebuie rezolvate cat mai repede(de aia am zis de scrisoare) ori trebuie sa invatam sa trecem peste ele si sa nu le mai dam atata importanta cu timpul.Dar finalul mi se pare trist si nu stiu daca s a meritat tacerea ei.Ca sa ajunga sa spuna „Doamne multumesc!” era nevoie intai sa se renoveze toata manastirea?Comentariul anterior a fost facut dintr un simt practic dezvoltat nu din obisnuinta de a gandi si actiona instant.
ApreciazăApreciază
Cred ca ai dreptate. Noi, evangheliciii, de multe ori gandim „instant”, actionam „instant”, meditam „instant”…
ApreciazăApreciază
Cred ca eu as fi scris o scrisoare in care mi spuneam doleantele.Si asta in prima saptamana.Daca nu se rezolva nimic prima data cand mi se dadea voie sa vorbesc as fi spus ce a spus saraca femeie dupa 15 ani.
ApreciazăApreciază
fictiune….
ApreciazăApreciază
:)) pentru urmatorii 100 de ani, „Doamne, multumesc.”
ApreciazăApreciază
E mare lucru ca in 5 (cinci) ani sa ai atat de „mult” de comentat….!
ApreciazăApreciază
Probabil nici 15 minute, daramite 15 ani……………….!
Dar din toate avem cate ceva de invatat!
ApreciazăApreciază