NU mai pot…., gata…

NICOLLO PAGANINI – 1782 – 1840 – unul din cei mai mari violonisti ai lumii.
Unii spuneau că el era foarte ciudat.
Alţii, că era supranatural.
 
Notele magice pe care le scotea vioara sa aveau un sunet diferit, de aceea nimeni nu voia să piardă şansa de a vedea spectacolele sale.
 
Într-o seară, intr-o sala mare si frumoasa de concert, lumea se inghesuia sa prinda un loc cat mai bun pentru a asculta cat mai bine pe renumitul violonist.  

Orchestra intră şi a fost aplaudată. Dirijorul a fost  ovaţionat.
Mai mult, când apăru Paganini, publicul exalta de bucurie. Erau bucurosi de ceea ce urma sa fie.

Paganini si orchestra pleacau impreuna la drum…
Notele păreau să aibă aripi şi să zboare la atingerea degetelor sale încântătoare.

Deodată, un sunet straniu întrerupse …. linistea muzicii…
Una din coardele viorii lui Paganini s-a rupt.
Dirijorul si orchestra se opri. 
Dar Paganini nu se opri.
Uitându-se la partitura sa, continua să scoată sunete frumoase dintr-o vioară cu probleme.

Dirijorul şi orchestra, exaltaţi, începură să cânte.
Înainte ca publicul să se însenineze, un alt sunet perturbator distrase atenţia spectatorilor.
 
Se rupse o altă coardă a viorii lui Paganini.
Dirijorul se opri din nou.
Orchestra se opri şi ea.
Dar Paganini nu se opri.

Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, Paganini uită dificultăţile şi înaintă scoţând sunete dintre cele mai imposibile.

Dirijorul şi orchestra, impresionaţi, se întoarseră la cântat.
Dar publicul nu-şi putea imagina ceea ce avea să se întâmple.
Toţi spectatorii, uluiţi, exclamau: OHHH!

Se rupse o a treia coardă a viorii lui Paganini.
Dirijorul se blocă. Orchestra se opri.
Spectatorii inmarmuriti asteptau sa vada reactia lui Paganini.
Însă Paganini continuă.

Scoase toate sunetele de la unica coardă care rămase din vioara sa distrusă, ca şi cum ar fi fost un contorsionist muzical.
Nici o notă muzicală nu a fost uitată.
Dirijorul se încurajă.
Orchestra se motivă.

Publicul trecu de la linişte la euforie, de la inerţie la delir. 
Paganini ajunse la glorie.
Numele său străbate timpul.
Este simbolul profesionistului care continuă să meargă înainte în ciuda imposibilului.

Nu ştiu ce tip de probleme ai acum.
Poate fi o problemă personală, familială, profesională… nu ştiu.
Dar un lucru ştiu: Nu totul e pierdut. Mereu există o coardă ;
Cântând la ea, exersezi talentele tale. Cântând la ea, vei vibra.
 Când vei fi descurajat, să nu renunţi niciodată.
Victoria este arta de a continua.
Când totul pare că se prăbuşeşte, dă-ţi o şansă şi continuă mai departe in direcia buna.
Înainte, însă, întreabă-te: Cine-l motivează pe motivator?
Adică: Cine motivează creierul tău care pune în funcţiune mâna care cântă la vioară?

Sper ca e DUMNEZEU ! Numai EL ne motiveaza la LUCRURI BUNE !

Morala :

 „POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE ! ” – Filipeni 4 :13

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Povestiri ... cu morala. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la NU mai pot…., gata…

  1. Johannes zice:

    Hai ca e cam umflata. Trei corzi din patru ?. Sigur era la un concert simfonic ? Ca doar nu era concert rock.

    Apreciază

  2. Pe seama asta e si un banc. Intorcandu-se acasa de la concert cu o birja, birjarul s-a gandit sa retina toti banii primiti de la Paganini. DAR Paganini i-ar fi replicat birjarului ca daca l-ar fi adus acasa cu trasura mergand pe o singura roata, isi merita toti banii. Asa ca … rusinat, birjarul i-a restituit banii

    Apreciază

  3. Pingback: Evanghelici în Top 100 WP (01.03.2011) « România Evanghelică

  4. sergiu zice:

    am citi cu ani in urma o carte despre istoria lui Nicollo Pganini si istorioara asta ecat se poate de adevarata… Un lucru e cert si anume ca magia lui Paganini a fost pusa de majoritatea celor din vremea lui pe seama unei posedari a diavolului, lucru la care mai contribuia si infatisarea lui nu foarte placuta. E de inteles ca avea prea putini prieteni si destui dusmani. Spun asta pentru ca trei corzi de vioara nu se rup de la sine… daca imi aduc aminte bine, vioara lui fusese sabotata. Am mai spus ca am citit cartea asta cu ani in urma…

    Apreciază

  5. sergiu zice:

    mi-am adus aminte si numele cartii … „Defaimarea lui Paganini”. Autorul chiar nu-l mai stiu.

    Apreciază

  6. Am citit „Defaimarea lui Paganini” – de A. Vinogradov. E o carte care daca incepi sa o citesti, nu o poti lasa din mana.

    Apreciază

  7. Draga Sergiu,
    In viata, oamenii mici in caracter vor dusmani OAMENII MARI in caracter. Oamenii mici incearca sa cresca dand cu noroi in oameni mari. Asta e … SABOTAJ…

    Apreciază

  8. Monica Onucu zice:

    Am citit o amandoi Sergiu.Doar aveam aceeasi biblioteca!Intamplarea e adevarata.Sunt ani de zile….Coperti albe,o vioara rosie parca,si niste maini negre…I am si ascultat muzica impreuna,mai tii minte?

    Apreciază

  9. Claudia zice:

    Intotdeauna cand am ajuns sa spun nu mai pot ,Dumnezeu mi-a trimis o incurajare si puterea de a merge mai departe,printr-un om necunoscut de obicei,care a fost dispus sa -mi arate dreagoste si intelegere, sa se roage pt.mine,lucru care m-a facut sa renasc,sa sper,mi-a marit increderea in Dumnezeu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s