Botosani – Alexandru Tomescu – vioara Stradivarius

    Vineri, 18 martie 2010, ora 18,30
Sala Casei de Cultură a Sindicatelor din Botoşani

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: ALEXANDRU GANEA
Solist: ALEXANDRU TOMESCU, vioară

În program:

M. I. Glinka: Kamarinskaia, fantezie pentru orchestră
                    Moderato ma energico; Allegro moderato; Poco meno mosso; Allegro moderato…

S. Prokofiev: Concertul pentru vioară şi orchestră nr. 2, în sol minor, op. 63
                    Allegro moderato
                    Andante assai; Allegretto; Tempo primo
                    Allegro ben marcato

P a u z ă 

S. Prokofiev: Concertul nr. 1, în re major, pentru vioară şi orchestră, op. 19
                    Andantino
                    Scherzo: Vivacissimo
                    Moderato

M. Mussorgski: O noapte pe muntele pleşuv, fantezie pentru orchestră
                    Allegro feroce; Poco meno mosso; Tranquillo 

ALEXANDRU GANEA. S-a născut la data de 19 mai 1971, în oraşul Alexandria, judeţul Teleorman. În anul 1990 a absolvit cursurile Liceului de Artă George Enescu din Bucureşti, specialitatea vioară. Între anii 1990-1995 urmează cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, clasa de vioară a doamnei Cornelia Bronzetti, continuând cu un an de specializare (master-clas) în domeniile vioară şi muzică de cameră  în anul universitar 1995-1996. În anul 1993 a urmat şi cursuri de perfecţionare cu Cvartetul Voces din Iaşi şi cu violoncelistul Wolfgang Laufer (membru al Cvartetului Fine Arts). Între anii 1996-2001 a urmat cursurile secţiei de dirijat orchestră a aceluiaşi institut de învăţământ muzical, clasa maestrului Dumitru Goia. Tot în domeniul dirijatului a participat şi la cursurile de măiestrie susţinute de Sabin Păutza.
Ca violonist, Alexandru Ganea obţine o serie de premii la concursuri naţionale precum: Ciprian Porumbescu (1983), Haricleea Darclée (1987) şi Mihail Jora (1992); în aceeaşi calitate susţine concerte şi recitaluri, în câteva oraşe din ţară şi chiar peste hotare (Italia  1991, Spania  1992).
Între anii 1993-1997 a activat ca profesor de vioară la Liceul George Enescu din Bucureşti, iar din anul 1997 şi-a început activitatea didactică universitară, actualmente fiind lector universitar în cadrul catedrei de muzică de cameră-orchestră a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti şi dirijorul uneia dintre orchestrele de studenţi  Universitaria  ale acestui institut de învăţământ. Împreună cu această orchestră a participat la Festivalul de la Toussaint, Franţa (2006) şi a acompaniat finala Concursului Eurovision  Tineri interpreţi (2008).
Ca dirijor, Alexandru Ganea a susţinut, începând din anul 1997, mai multe concerte cu orchestrele Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti; în anul 1998 a dirijat Orchestra de Cameră Jeunesses Musicales, la Concursul Internaţional al Orchestrelor de Tineret de la Haga, orchestră cu care a obţinut Premiul I şi a înregistrat un C.D. Între timp a mai dirijat şi orchestrele filarmonicilor din Sibiu, Craiova, Chişinău, Botoşani, Giurgiu, Târgovişte, Piteşti şi orchestra Teatrului Muzical din Galaţi. În acest context a colaborat cu reprezentanţi de prestigiu ai artei interpretative româneşti: violoniştii Florin Paul, Florin Croitoru, Alexandru Tomescu, pianiştii Valentin Gheorghiu, Viniciu Moroianu Csiky Boldizsar, Horia Maxim, violonceliştii Răzvan Suma, Laura Buruiană, cu harpistul Ion Ivan Roncea, cu sopranele Felicia Filip, Mirela Zafiri şi alţii. Actualmente ocupă postul de dirijor permanent al nu de mult înfiinţatei Filarmonici din Piteşti.

ALEXANDRU TOMESCU. O personalitate matură, complexă, tot mai curioasă în descoperirea profunzimilor concertelor pe care le abordează – aşa îl caracterizează criticii pe Alexandru Tomescu, unul dintre exponenţii de marcă ai şcolii violonistice româneşti. Peste 20 de premii la concursuri internaţionale, câteva sute de concerte în întreaga lume, colaborări cu mari dirijori si nenumărate înregistrări  o carte de vizită impresionantă pentru tânărul violonist a cărui tehnică impecabilă, sensibilitate şi maturitate muzicală au depăşit de mult graniţele Europei, traversând Oceanul şi ajungând până în Asia.
Provenind dintr-o familie de muzicieni, Alexandru Tomescu studiază vioara mai întâi cu mama sa, prof. Mihaela Tomescu, iar la 13 ani intră în clasa maestrului Ştefan Gheorghiu. După absolvirea Conservatorului din Bucureşti îşi continuă studiile în SUA şi în Elveţia, sub îndrumarea profesorilor Eduard Schmieder şi Tibor Varga.
O etapă importantă în dezvoltarea sa ca artist a fost scena competiţională. De la primul concurs internaţional, câştigat la 8 ani, Alexandru Tomescu a obţinut 26 de premii internaţionale, dintre care le amintim pe cele obţinute la concursurile Paganini (Genova, Italia), Sarasate (Pamplona, Spania), George Enescu (Bucureşti) sau Marguerite Long-Jacques Thibaud (Paris). În ultimii ani a fost invitat în juriile unor prestigioase concursuri din Italia (Postacchini) şi Spania (Sarasate), la acesta din urmă fiind cel mai tânăr membru al juriului din istoria concursului.
La 9 ani debutează ca solist al Orchestrei Simfonice din Constanţa şi efectuează primul turneu în străinătate, în Germania şi Austria. De atunci, a susţinut peste 200 de concerte şi recitaluri în 26 de ţări, în săli celebre precum Concertgebouw Amsterdam, Thèatre des Champs Elysées şi Thèatre Châtelet, Paris, Metropolitan Art Center, Tokyo, în compania unor dirijori renumiţi: Kurt Masur, Christoph Eschenbach, Philippe Entremont etc.
Primul CD a fost editat în Rusia, cuprinzând înregistrarea live a concertelor de Paganini şi Mendelssohn în Sala Mare a Conservatorului din Moscova. După acest debut salutat cu entuziasm de presa moscovită, au  urmat CD-uri editate în Italia, S.U.A., Franţa şi recent 2 CD-uri editate de Casa Radio, cuprinzând concertele de la Bruxelles şi Haga.
Începând cu 1 decembrie 2002 Alexandru Tomescu este solistul permanent al Formaţiilor Muzicale Radio. Alături de Orchestra Naţională Radio a realizat numeroase înregistrări, concerte si turnee (Belgia, Olanda, Austria, Slovacia, Japonia).
În calitatea sa de preşedinte al fundaţiei culturale Remember Enescu Alexandru Tomescu este implicat în numeroase proiecte muzicale, în special în organizarea concursului internaţional de vioară Remember Enescu pentru tineri violonişti. La acestea se adaugă numeroase cursuri de masterclass în Asia, SUA şi în România.
Preocuparea sa pentru muzica de cameră îl determină ca în 2003, împreuna cu pianistul Horia Mihail şi violoncelistul Răzvan Suma să formeze «Romanian Piano Trio».
În luna septembrie a anului trecut violonistul Alexandru Tomescu a câştigat concursul pentru vioara Stradivarius Elder-Voicu, dobândind astfel dreptul de a cânta pe acest instrument de excepţie pentru următorii 5 ani. Acest nou succes a confirmat încă o data valoarea incontestabila a tânărului artist român.
În perioada aprilie-mai 2008, împreună cu pianistul Horia Mihail, Alexandru Tomescu a întreprins primul turneu naţional Stradivarius, un eveniment ce a cuprins peste 15 concerte în oraşe importante din România, concomitent cu lansarea primului CD înregistrat cu celebra vioară  Stradivarius encore. Turneul a fost patronat de Ministerul Culturii şi Cultelor şi a fost desemnat de CNA drept Campanie Culturală de Interes Naţional. Primirea entuziastă a publicului şi nu de puţine ori, locurile insuficiente în sălile de concert i-au determinat pe cei doi artişti să reia acest tip de turneu şi în anii ce au urmat.

MIHAIL IVANOVICI GLINKA (1804-1857). Este primul compozitor important din cultura muzicală rusească  clasicul muzicii ruseşti; şi-a făcut studiile în Europa occidentală, dar, revenind în Rusia, s-a străduit să asimileze în creaţia sa valorile specifice folclorului muzical rusesc. Prima reprezentaţie a operei sale Ivan Susanin, la data de 9 decembrie 1836, a fost considerată drept ziua de naştere a operei clasice naţionale ruseşti. În timpul şederii la Varşovia (1848), Glinka compune o Fantezie pe două teme populare ruseşti, intitulată Kamarinskaia, după numele unei melodii vesele de dans. Tema aceasta este prezentată într-un şir de variaţiuni, combinată fiind şi cu un vechi cântec rusesc de nuntă, melodie al cărei ritm domol şi expresie mai solemnă contrastează cu tema dansului. Apreciind preocuparea lui Glinka pentru crearea unui limbaj muzical naţional, Ceaikovski spunea despre Kamarinskaia că această lucrare cuprinde în ea întreaga dezvoltare ulterioară a muzicii ruseşti, aşa cum stejarul este cuprins într-o ghindă.

SERGHEI PROKOFIEV (1881-1953). Prokofiev este considerat un clasic al secolului al XX-lea  un clasic în sensul de reper, de model al conciziunii şi eficienţei în utilizarea mijloacelor de exprimare, mijloace în care elementele de înnoire sunt mai mult decât evidente, însă fără revocarea totală a fundamentelor tradiţionale ale muzicii, fapt care îi şi asigură expresivitatea vie şi aderenţa la sensibilitatea şi spiritualitatea auditoriului. Fireşte, paleta expresivă a lui Prokofiev este mult lărgită în raport cu tradiţia clasico-romantică. Dacă în Simfonia a VII-a Prokofiev, bunăoară, regăsea cu duioşie forţa expresivă a lirismului de cea mai autentică şi nobilă substanţă, în creaţiile sale anterioare întâlnim cu precădere momente ce afirmă forţe vitale debordante, incisivitate expresivă şi o predilecţie spre umor ce evoluează adesea spre burlesc şi sarcastic, fireşte, fără a ocoli şi momentele lirice sau alte zone ale paletei expresive tradiţionale. Concertul nr.1 pentru vioară este o astfel de lucrare. A fost compus în anul 1917 şi prezentat în primă audiţie la Paris, în anul 1923. Distribuirea mişcărilor pe părţi este rar-repede-rar, adică invers, în raport cu structura tradiţională a unui concert. Melodiile, ritmurile, orchestraţia şi chiar scriitura violonistică atribuită solistului ţin de înnoirile aduse limbajului muzical la începutului de secol XX. Ele poartă însă şi o amprentă specific rusească sau, mai bine zis, prokofieveană. Acest lucru înseamnă şi transparenţă şi simplitate în exprimarea muzicală, simplitate care nu exclude, însă, virtuozitatea scânteietoare pe care o solicită solistului sau, în plan orchestral, o policromie sonoră, savant şi eficient drămuită. Iată doar câteva repere ale acestei muzici: şi spectaculoasă şi dificilă pentru interpreţi, dar şi cuceritoare prin frumuseţea şi causticitatea umorului ei.

Concertul pentru vioară în sol minor a fost compus în anul 1935, după mai bine de un deceniu de la compunerea primului concert pentru vioară, dorindu-se a fi o muzică complet diferită de a aceluia. Aerul de familie se face însă simţit prin melodica plină de fantezie, prin ritmica incitantă, prin combinaţiile armonice şi timbrale rafinate, ingenioase şi mereu surprinzătoare, chiar dacă stilul autorului a evoluat spre o mai mare esenţializare, spre exploatarea unui filon liric mai bogat (ce avea să culmineze în muzica baletului Romeo şi Julieta). Concertul pentru vioară în sol minor aduce mai degrabă o atmosferă camerală, o muzică de remarcabilă transparenţă sonoră ce impresionează prin rezonanţa rusească, nostalgia, sensibilitatea, dar şi umorul fin al primei părţi, prin eleganţa şi  gingăşia suavă a părţii mediene  scrisă în spiritul unei serenade  ori prin strălucirea şi impetuozitatea rondoului final.

MODEST MUSSORGSKI (1839-1881). Tabloul simfonic O noapte pe muntele pleşuv a fost compus în anul 1872, ca parte orchestrală componentă a operei Târgul din Sorocinsk. Est eo muzică programatică ce-şi propune să sugereze sonor elemente din mitologia populară legate de solstiţiul de vară (noaptea de Sânzâiene, de Sfântul Ioan), când  se credea că  pe un anumit munte se adună vrăjitoarele (ielele) pentru a-l sărbători pe Cernobog – Dumnezeul Negru (rus.) sau Satan. Autorul însuşi precizează elementele acestui tablou: I. Întâlnirea vrăjitoarelor; II. Cortegiul demonilor; III. Preamărirea lui Cernobog; IV. Sabatul (sărbătoarea) vrăjitoarelor şi Finalul: bătăi de clopote, ivirea zorilor, destrămarea cavalcadei drăceşti.

Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Botosani – Alexandru Tomescu – vioara Stradivarius

  1. Dan zice:

    Mă bucur teribil ca această vioară a ajuns în mîini bune. Auzind muzica divină care ţîşneşte din acest instrument aflat în mîinile d-lui Tomescu am fost entuziasmat de alegerea făcută şi sunt convins că şi Ion Voicu de acolo de sus se bucură. Mult succes maiestre Tomescu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s