Atitudini…

Într-o zi, un călător mergea dintr-un sat în altul. Pe drum, a observat un călugăr care bătea toaca. Călugărul îi dădu bineţe călătorului, iar călătorul îl salută din cap pe călugăr.

Călătorul se întoarse către călugăr şi spuse:

– Scuzaţi-mă, vă supăraţi dacă vă pun o întrebare?

– Deloc, spuse călugărul.

– Am plecat din satul din munţii către satul din vale şi vreau să vă întreb dacă ştiţi cum este în satul din vale.

– Spuneţi-mi, răspunse călugărul, ce părere v-a făcut satul din munţi?

– Îngrozitoare! Răspunse călătorul. Ca să fiu cinstit, sunt bucuros să plec. Am găsit oameni foarte neprimitori. Când am ajuns acolo, am fost primit foarte rece. N-am reuşit să mă simt niciodată integrat în comunitatea satului, oricât am încercat. Sătenii erau foarte egoişti şi nu se purtau deloc blând cu străinii. Aşa că spuneţi-mi, la ce să mă aştept în satul din vale?

– Îmi pare rău să-ţi spun, zise călugărul, dar cred că vei avea parte de acelaşi lucru şi dincoace.

Călătorul şi-a lăsat capul în jos dezamăgit şi a mers mai departe.

Peste câteva luni, un alt călător trecea pe acelaşi drum şi a dat şi el peste călugăr.

– Bună ziua, spuse călătorul.

– Bună ziua, răspunse călugărul.

– Cum o duceţi?

– Sunt bine, a răspuns călugărul. Unde mergeţi?

– Mă duc în satul din vale, răspunse călătorul. Ştiţi cum e acolo?

– Da, a răspuns călugărul. Dar mai întâi spuneţi-mi de unde veniţi.

– Vin din satul din munţi.

– Şi cum a fost acolo?

– A fost minunat. Aş mai fi stat dac-aş fi putut, dar trebuia să-mi continuu călătoria. M-am simţit ca şi cum aş fi fost un membru al familiei în acel sat. Bătrânii mi-au dat multe sfaturi, copiii au râs şi au glumit cu mine, iar oamenii, în general, au fost buni şi generoşi. Îmi pare rău că am plecat de-acolo. Întotdeauna va avea un loc special în amintitirile mele. Şi cum e în satul din vale? A întrebat el încă odată.

– Cred că e cam la fel, a răspuns călugărul. La revedere.

– La revedere şi mulţumesc, a răspuns călătorul zâmbind şi ducându-se în drumul lui.

MORALA…

… aceleasi sate, aceeasi oameni…

Acest articol a fost publicat în Povestiri ... cu morala. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s