Botosani – concert simfonic

FILARMONICA DE STAT BOTOSANI
Strada  Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

JOI, 7 aprilie 2010, ora 18,30
Sala Casei de Cultură a Sindicatelor din Botoşani

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: IOAN ADRIAN MORAR
Solist: RĂZVAN SUMA, violoncel  

În program:

J. Haydn: Simfonia nr. 104, în re major – „Cimpoiul”
                    Adagio; Allegro 
                    Andante
                    Menuetto: Allegro
                    Allegro spiritoso

P a u z ă 

L. Boccerini: Concertul pentru violoncel şi orchestră în si bemol major – editat de Fr. Grutzmacher
                    Allegro moderato
                    Adagio (non troppo)
                    Rondo: Allegro

Fr. Schubert: Simfonia a VIII-a, în si minor „Neterminata”                                      Allegro moderato
                    Andante con moto

IOAN ADRIAN MORAR. Născut în anul l971, la Cluj-Napoca, dirijorul Adrian Morar este o prezenţă activă pe scenele lirice dar şi pe cele simfonice româneşti. Din 1995 este dirijor la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca. După debutul său la Opera Naţională Bucureşti, Adrian Morar a fost reinvitat de multe ori să dirijeze diferite spectacole iar în stagiunea 2006-2007 a fost chiar director artistic al acestei instituţii.
În perioada 1997-2009 a fost prezent în repetate rânduri la Opera Română de Stat din Timişoara, la Opera Naţională din Iaşi şi la Teatrul de Operă din Craiova.
Pentru Adrian Morar contactul cu publicul bucureştean a avut loc şi în cadrul programelor simfonice. Astfel că timp de 4 ani (2002-2006) a condus Orchestra Simfonică Ateneu din Bucureşti, activitate pe parcursul căreia a fructificat experienţa câştigată ca dirijor la Academia de Muzică Gheorghe Dima Cluj-Napoca, unde a condus Orchestra Simfonică, Clasa de Operă şi Cursul de dirijat la diferite nivele (1996-2001).
 Începând cu anul 1998, Adrian Morar a fost oaspete al Orchestrelor Filarmonice din: Cluj-Napoca, Braşov, Botoşani, Sibiu, Satu-Mare, Timişoara, Oradea, Târgu-Mureş, Târgovişte şi Orchestrele Radio din Bucureşti.
În compania diferitelor ansambluri a căror conducere muzicală a asigurat-o, Adrian Morar a participat la Festivalurile: Cluj modern  Cluj-Napoca, 1996, Bartók-Puccini Miskolc (Ungaria), 2002, 2006, Festivalul Cântecului şi Dansului  Bangkok, (Thailanda), 2002, Oameni de aur ai Operei  Cluj-Napoca, 2003 şi 2004, Dimitrios  Salonic (Grecia), 2003, Schubertiada  Societatea Română de Radiodifuziune Bucureşti, 2003, Festival de la Citadelle  Ils d’Yeu (Franta), 2004, Festivalul Internaţional George Enescu  Bucureşti, 2007.
Adrian Morar a efectuat numeroase turnee în: Elveţia  Lugano, 2005, Franţa 2004-2006, Germania  Stuttgart, 1995, Spania  Cadiz, 2003, Ungaria  Szombately, 2000.
Adrian Morar a realizat în Bucureşti şi  Cluj-Napoca o serie de înregistrări de operă pentru posturile de radio.
Profesionalismul, stăpânirea artei dirijorale, formaţia muzicală complexă sunt calităţi dobândite de Adrian Morar pe parcursul anilor de studiu şi care s-au grefat pe un talent autentic şi o avidă curiozitate intelectuală. Dupa Liceul de Muzică Sigismund Toduţă Cluj-Napoca (1997-1990) unde a deprins tainele muzicii la clasa de vioara, violă şi pian, având ca profesoară principală pe doamna Ecaterina Botar, Adrian Morar s-a îndreptat spre Academia de Muzică Gheorghe Dima Cluj-Napoca unde obţine diploma de dirijat cor la clasa prof. univ. Florentin Mihăescu (1990-1996), apoi pe cea de canto studiind sub îndrumarea prof. univ. Alexandru Fărcaş şi conf. univ. Emil Strugaru (1991-1997) şi cea de Master în Fenomenologie Muzicala, la clasa prof. univ. Gheorghe Victor Dumănescu şi Aurel Stroe (1996).
Arta dirijatului de orchestra şi cea a conducerii muzicale a spectacolelor de operă a deprins-o şi prin participarea activa la diferite stagii de pregătire: curs de dirijat orchestră cu Peter Eötvös, Ton Koopman şi Erich Klass la Masterclass Kiril Kondrashin  Hilversum, 2000; la Seminarul International Bartók, Szombathely  curs de dirijat orchestră cu Zoltan Pesko; la Filarmonica Oltenia Craiova, cursuri de dirijat orchestră cu Octav Calleya 1999-2000, la Academia Bach din Stuttgart, dirijat orchestră cu Helmuth Rilling 1995 şi la Academia Bach Cluj-Napoca, cursurile de dirijat şi canto cu Christfried Broddel din Dresda 1992-1996.
În anul 2002 a fost distins de către Forumul Muzical Român cu Premiul Spiess. 
În anul 2009 a fost distins de către Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca cu trofeul Lya Hubic.
(informaţii primite de maestrul Ioan Adrian Morar)

RĂZVAN SUMA. Violoncelistul Răzvan Suma a fascinat publicul prin talentul, sensibilitatea şi inteligenţa sa. Astfel caracteriza renumita publicaţie germană Das Orchester prestaţia tânărului violoncelist român  un mare talent muzical, o certitudine artistică a momentului.
 Prin repertoriul impresionant pe care l-a realizat în cele peste două sute de recitaluri şi concerte susţinute în turneele din Europa, America de Nord, America de Sud, Africa şi Asia, Răzvan Suma a dovedit o mare sensibilitate şi intuiţie muzicală, o tehnică performantă redând impecabil  prin diversitatea sonorităţilor  specificul stilistic al fiecărei piese.
Concursurile de mare prestigiu ca Giovanni Batista Viotti  Italia, Markneukirchen  Germania, Chişinău  Republica Moldova sau Villa de Llanes   Spania, sunt doar câteva din cele mai importante premii câştigate de Răzvan Suma în participările sale la competiţiile naţionale şi internaţionale, începute încă de la vârsta de şase ani.
În ultimii ani a realizat o serie de înregistrări speciale, inclusiv pentru Fonoteca de Aur a Societăţii Române de Radio, 3 CD-uri, precum şi transmisiuni în direct la posturi de radio şi televiziune (RAI Torino, MDR Leipzig, TVR România, Acasă TV,  Radio Berlin, Radio Macao, Radio Sofia, Radio Bucureşti, Radio Euskadi).
Născut în 1977 la Cluj-Napoca, violoncelistul Răzvan Gabriel Suma urmează cursurile liceului de muzică din oraşul natal la clasa profesoarei Gabriela Todor. În anul 2000 obţine diploma de licenţă a Academiei de Muzică din Bucureşti la clasa maestrului Marin Cazacu, iar în 2002 studiază în cadrul programului Artist Diploma la Longy School of Music din Cambridge  Statele Unite, la clasa profesorului Terry King. Educaţia sa muzicală a fost armonios completată de cursurile de perfecţionare cu maeştrii Marin Cazacu, Arto Noras, Miklos Pereny, Radu Aldulescu, Aurel Niculescu, Mirel Ianovici, Herre-Jan Stegenga, Frans Helmerson şi de colaborările cu muzicieni de marcă, precum Justus Frantz, Cvartetul Borromeo, Silvia Marcovici sau Misha Katz.
În anul 2003 lua naştere Romanian Piano Trio, unde îl regăsim pe Răzvan Suma alături de doi dintre cei mai apreciaţi muzicieni tineri din România, Alexandru Tomescu şi Horia Mihail.
Pe lângă activitatea concertistică tangenţială cu România, dezvoltă o carieră stabilă alături de pianistul spaniol Iosu Okinena  cu care s-a perindat prin săli precum  Auditorio Nacional de Madrid, Teatro Colon din Buenos Aires, Kursall din San Sebastian, sau Universitatea din Valladolid.
Nu în ultimul rând, alături de Marin Cazacu, Alexandra Guţu şi Octavian Lup, în componenţa cvartetului de violoncele Cellissimo, Răzvan Suma este prezent pe scene din  Italia, Portugalia, Macao sau Maroc, reuşind îngemănarea a două generaţii de artişti pentru care mesajul muzicii primează orgoliilor de instrumentişti.

JOSEPH HAYDN (1732-1809). A fost  în ordine cronologică  primul mare clasic vienez; a rămas în istoria muzicii drept părintele simfoniei şi al cvartetului de coarde, dar a compus numeroase alte lucrări valoroase şi în domeniul concertului instrumental şi al oratoriului etc. Printre cele mai frumoase cuvinte spuse despre acest mare clasic vienez se află, cu siguranţă, şi cele ce aparţin compozitorului şi muzicologului Doru Popovici: Dacă muzica lui Haydn şi-ar găsi corespondenţe spirituale, s-ar scrie cea mai inundată în lumină poezie, s-ar crea cel mai optimist roman… dar, mai cu seamă, s-ar sculpta o capodoperă menită să se bucure de preţuirea mileniilor şi al cărei titlu potrivit ar fi STATUIA OMENIEI. Statuar, maiestuos este şi începutul Simfoniei nr. 104, compusă în anul 1795. Haydn împlinea 63 de ani!  Este ultima creaţie de acest fel a autorului şi înmănunchează în ea parcă toate calităţile artei sale. Lucrarea are cele patru mişcări de bază specifice unei simfonii clasice  primul Allegro fiind precedat de o introducere lentă, mai gravă şi meditativă, asemănată de unii comentatori cu o privire nostalgică îndreptată în urmă spre întreaga lume sonoră, căreia i-a dat formă şi contur. La o asemenea vârstă şi după mai bine de o sută de simfonii compuse, s-ar fi putut ca orice autor să-si fi epuizat resursele să nu mai aibă a spune cine ştie ce. Acest lucru nu se potriveşte, însă, în cazul lui Haydn. Despre vârsta şi numărul mare de simfonii anterioare pot vorbi, eventual, măiestria scriiturii ori precizia finisării detaliilor. În privinţa conţinutului expresiv, însă, muzica acestei simfonii vădeşte o extraordinară tinereţe şi exuberanţă spirituală. Senzaţiile de prospeţime, de vervă şi antren sunt cuceritoare. De altfel, denumirea de Cimpoiul data acestei simfonii se datorează ritmului antrenant, de dans popular, prezent în finalul lucrării, dans a cărui tema este expusă pe un ison (pedală, sunet ţinut), asemeni modului de a se cânta la acest instrument popular. Iar despre bătrâneţea lui Haydn mai putem adăuga un amănunt semnificativ: după Simfonia Cimpoiul, Haydn avea să mai dea la iveală cel puţin încă două capodopere, respectiv oratoriile Creaţiunea şi Anotimpurile. 

LUIGI BOCCHERINI (1743-1805). A fost contemporan cu cu Joseph Haydn şi adesea comparat cu clasicul vienez, cel puţin în privinţa muzicii de cameră, domeniu în care a compus circa 400 de lucrări. La acestea se adaugă vreo 200 de simfonii, 11 concerte pentru violoncel şi rochestră ş.a.m.d. El a cultivat cu precădere muzica instrumentală într-o perioadă când muzica italiană excela în primul rând prin muzica vocală. În ultimii ani, interpreţii s-au aplecat cu precădere asupra lucrărilor originale ale compozitorului, deşi, de-a lungul secolului XX, în circulaţie se afla în primul rând un concert rearanjat sau editat de către violoncelistul german Friedrich Grützmacher (1832-1903), prin preluarea celor mai frumoase teme din câteva concerte de Boccherini. Lucrarea era cunoscută sub denumirea de Concertul pentru violoncel în si bemol major şi este reintrodusă în circuitul concertistic curent datorită echilibrului arhitectonic, frumuseţii temelor sale precum şi virtuozităţii cântului solistic. Atmosfera generală este cea de limpezime şi seninătate clasică, cu accentele de voioşie graţioasă specifică epocii.

FRANZ SCHUBERT (1797-1828). Este considerat a fi primul compozitor romantic. A fost un genial autor de lieduri, un creator autentic de simfonii şi lucrări instrumentale camerale, dar mai puţin inspirat în domeniul operei. Cea mai romantică lucrare simfonică a sa este această Simfonie a VIII-a, în si minor. Lucrarea a fost compusă în anul 1822, dar destinul ei  tot romantic!  a fost să rămână necunoscută timp de peste patru decenii. Cele două părţi ale sale au fost asemuite cu două poeme: primul ţinând de meditaţia filozofică asupra rostului vieţii, iar al doilea, de universul trăirilor intime ale omului. Denumirea de Neterminata i s-a atribuit datorită faptului că are doar două părţi (în loc de cele patru părţi tradiţionale ale unei simfonii). Sub aspectul conţinutului expresiv, însă, Simfonia în si minor este perfect finită, astfel că, deşi s-a încercat, s-a ajuns la concluzia că nimic (de valoare  comparabilă) nu mai poate fi adăugat acestor două meditaţii schubertiene. Prodigioasa inspiraţie melodică a neîntrecutului autor de lieduri, lirismul de cea mai aleasă esenţă şi autentică vibraţie  exteriorizat cu delicateţe şi eleganţă  au ridicat chiar din momentul târziei prime audiţii (1865), Simfonia a VIII-a la rangul de capodoperă a simfonismului schubertian, proiectând chiar un con de umbră asupra celorlalte lucrări similare ale autorului.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s