Dorohoi – 1 iulie 1940 – Pogrom – foarte trist…, dar… foarte adevarat…

Cu 3 zile inainte de implinirea a 70 de ani de la Pogromul din Dorohoi, in noaptea de 28 iunie 2010 au avut loc inundatii catastrofale in Dorohoi. Au murit inecate 7 persoane. Au fost afectate 650 de case, unele din ele iremediabil.

DUMNEZEU LE STIE PE TOATE! Intrebarile sau parerile sunt de prisos…

Am facut scoala, am invatat istoria in Romania. O istorie falsificata. Am invatat o istorie „fabricata”. Studiul ISTORIEI este o pasiune a mea.

A venit libertatea si ADEVARURILE istoriei au inceput sa iasa la suprafata. Unele adevaruri le aflasem de la bunicii si parintii mei, altele de la batranii din satul meu, spuse cu teama si intotdeauna cu remarca: „iti spun numai tie, dar sa nu mai spui la nimeni ca o incurcam rau de tot daca se afla”…

Aveau dreptate… , era ca o „spovedanie”…!

Aceasta este istoria Pogromului de la Dorohoi: – Luni 1 iulie 1940

(Inainte de 1940, in Dorohoi locuiau in jur de 13.000 de evrei si aveau 17 sinagogi.)

Pogromul de la Dorohoi din 1 iulie 1940 a fost pregătit și executat de ofițeri și soldați din două regimente ale armatei române: Regimentul 3 Grăniceri și Regimentul 8 Artilerie. Motivele ofițerilor care au organizat omorurile au fost foarte clare: „regimentul s-a răzbunat pentru dificultățile foarte mari pe care le-a avut cu evreii de la nord de Prut, în Basarabia” . La 28-29 iunie 1940, a trecut prin Dorohoi un convoi de unități militare care se retrăseseră din Hotin și din nordul Basarabiei. Concomitent au început să treacă prin oraș convoaie de refugiați români înfricoșați, care au început să răspândescă zvonuri că evreii atacă soldați români în retragere.

Ziua de DUMINICA 30 iunie a fost folosită pentru pregătirea pogromului.

Soldați din cele două regimente au anunțat locuitorii români din oraș despre „răzbunarea” împotriva evreilor. În ferestrele multor case locuite de români au fost puse icoane și pe pereții caselor au fost desenate cruci; în alte locuri era scris cu litere mari „aici locuiesc români” și au fost arborate steaguri românești . Printre români s-a răspândit zvonul că armata va da o lecție evreilor localnici pentru comportarea evreilor din Basarabia și că de fapt ei au primit permisiunea să acționeze timp de 24 de ore împotriva evreilor.

Atacurile împotriva evreilor din Dorohoi au început la 1 iulie 1940, în timpul funeraliilor din cimitirul evreiesc pentru ostașul român de confesiune mozaică Iancu Solomon. De precizat că confruntările româno-sovietice cauzate de neînțelegerile asupra amplasării exacte a noii frontiere, sovieticii au împușcat doi ofițeri, pe căpitanul Ioan Boroș și sublocotenentul Alexandru Dragomir, și pe soldatul evreu Iancu Solomon, toți trei din Regimentul 16 Artilerie. După incident s-a luat decizia înmormântării lor în cimitirele din Dorohoi. Comunitatea evreiască din Dorohoi l-au depus pe soldatul evreu Iancu Solomon la casa mortuară din cimitirul evreiesc din cartierul Tăutu. Comitetul comunității – sub președinția generalului medic, dr. Isac Axler – a desemnat pentru organizarea funeraliilor pe Ștrulică Șulimovici, secretarul comunității. S-a format un pluton de gardă de onoare cu drapele și gorniști – din zece soldați evrei de la Regimentul 29 Infanterie care staționa în localitate – sub comanda sergentului Tr. Emil Bercovici, fiul librarului Luis Bercovici din Dorohoi. La ceremonie au participat: dr. Isac Axler, rabinul șef David Schochter, rabinul Aron Faibis, Ștrulică Șulimovici, toți oamenii Societății de înmormântare a comunității (Hevra Kadișa), cei zece soldați din garda de onoare și zeci de evrei din Dorohoi.

Rabinul șef a oficiat slujba religioasă, plutonul de onoare a tras salve. Împușcăturile au început să fie din ce în ce mai puternice, evreii de la fața locului au intrat în panică fugind să se adăpostească, sicriul soldatului evreu fiind coborât cu repeziciune. Soldații evrei s-au îndreptat spre poarta cimitirului. La ieșire erau asteptați de soldați din Regimentul 3 Grăniceri. ”Din casa mortuară s-a putut vedea că soldații evrei sunt întâmpinați de un ofițer superior și cum sunt dezarmați și înșirați în fața gardului cimitirului”. Li s-a ordonat să-și dezbrace uniformele și să se alinieze la zidul din spatele cimitirului, acolo fiind împușcați. Șapte au fost uciși pe loc, ceilalți fiind răniți. După moarte, s-a pus în mâinile sergentului-major evreu o mitralieră, „mărturie” că a tras în soldații români. În atmosfera de groază care s-a instalat, o parte din cei prezenți au încercat să fugă printre morminte, iar câteva femei cu copii și câțiva bătrâni au încercat să se ascundă în casa mortuară. Un grup de soldați români din regimentul menționat a înconjurat casa mortuară, i-a obligat pe evrei să iasă de acolo, i-a scos din cimitir și le-a ordonat să intre în sanțul de lângă gardul cimitirului unde i-au asasinat.

În oraș, panica în rândul evreilor s-a amplificat în momentul în care soldații au pătruns pe cele trei străzi principale, unde se aflau cele mai multe locuințe și prăvălii evreiști. Soldații români au devastat locuințele și prăvăliile evreilor, au bătut fără milă pe oricine le ieșea în cale, dar cele mai condamnabile fapte au fost omorurile săvârșite cu bestialitate împotriva unor oameni lipsiți de apărare.

Astfel, Adam Calmanovici a fost împușcat după ce i s-au tăiat organele genitale.

Doi bătrâni, Eli și Feiga Rizel, au fost omorâți după ce li s-au tăiat urechile.

Rifcăi Croitoru i-au fost tăiați sânii.

Herșcu Croitoru a fost omorât după ce i-au smuls barba și i s-a dat foc.

Bercu Aclipei „a fost scos din beci și silit să arate unde sunt banii. După ce a predat totul, l-au împușcat în curte”.

Hana Petraru a fost împușcată de un vecin: „își aștepta logodnicul, concentrat, care trebuia să vină cu armata în retragere. Auzind că vin soldații, a scos, fericită, capul pe fereastră, să vadă dacă vine el”.

Mărturiile celor care au supraviețuit ororilor săvârșite de soldații români dau adevărata dimensiune a tragediei prin care au trecut evreii din Dorohoi în iulie 1940. Din mărturii se mai cunosc numele câtorva victime: Herșcu Ionas, 80 de ani, comerciant la podul Botoșanilor; Bercu Aclipei, comerciant; Malca, fiica frizerului I. Petraru; Manole Wittner, comerciant; Moscovici, funcționar, fiul unui tinichigiu; Isac Rabinovici, comerciant; soții Zellingher (Zellinger), negustori din strada Tăutu.

Un aspect important îl constituie atitudinea populației neevreiești și a reprezentanților autorității locale din Dorohoi. Din mărturiilor cuprinse în cinci volume redactate de Shlomo David reiese că majoritatea locuitorilor erau înspăimântați de ceea ce se întâmpla. Câțiva tineri, cunoscuți în oraș pentru atitudinea lor antisemită, i-au însoțit pe soldați și le-au arătat unde erau casele evreilor mai înstăriți. Dintre localnicii tineri: Emil Pomârleanu, Mateescu, I. Gorincu, avocatul Marcel Adam.

În general, românii au stat ascunși în casele lor, speriați că puteau fi omorâți și ei, mai ales că se răspândise zvonul că sovieticii ajunși în Pomârla ar fi putut intra în orice moment în Dorohoi.

Despre oamenii importanți din administrația locală se poate spune că au încurajat, prin indiferența lor, jafurile, crimele împotriva evreilor. Polițiștii Constantin Mercur și Gheorghe Pamfil, inginerul Pascu au fost cei care alimentau furia soldaților prin expresii antisemite.

Există de asemeni multe mărturii și evocări ale evreilor care demonstrează că au fost mulți români care i-au ajutat: i-au ascuns în propriile lor case sau i-au rugat pe soldați să nu-i omoare.

Astfel, plutonierul Cehan i-a ascuns în casa lui pe toți membrii familiei Salzberg. Julieta Comănescu și-a salvat pe vecinul, Lupu Iager (Jager). Colonelul Alexandru Marino și căpitanul Stino, căpitanul Popaza (l-a salvat pe soldatul evreu Adolf Abramovici, din Regimentul 29) au rămas în memoria evreilor din Dorohoi ca oameni de omenie, care au înfruntat chiar situații periculoase, dar au salvat viețile multor evrei. Un alt caz de omenie este cazul secretarului comunității, S. Șulimovici care, deși rănit la braț, a reușit să fugă de urmăritorii săi (soldați din Regimentul 3 grăniceri) și să intre sub protecția unei patrule trimise de comenduire „sub conducerea căpitanului Hergheligiu, care făcea ordine”, apoi a unui plutonier de jandarmi: „soldatul (din Regimentul 3 grăniceri) având intenția să se opună, plutonierul a scos revolverul și l-a amenințat că-l execută pentru dezordinea făcută în oraș”. Un caz de colaborare între militari români și evrei este intervenția locotenentului Isăceanu (Regimentul 29 infanterie), care a format un detașament mixt cu care a încercat să oprească devastările și crimele, locotenentul lăsându-l pe caporalul T.R. Izu Abramovici să-și păzească propria casă și soția. Se distinge și atitudinea locotenent-colonelului Alexandru Marino, comandant adjunct al Regimentului 29 infanterie, care ”i-a lovit (pe soldații vinovați) cu arma în cap și-a trimis pe evrei acasă””. 

Autoritățile civile și militare au întreprins anchete separate. Procurorul civil Filaret Săhleanu a trimis la 4 iulie un raport procurorului general al județului Suceava. S-a confirmat că la 1 iulie 1940 au fost ucisi 52 de evrei în cimitirul evreiesc din localitate, dar nu cunoaște numărul evreilor uciși în oraș. Inițiatorii și executorii pogromului au fost soldați români din Regimentul 3 Grăniceri și Regimentul 8 Artilerie.

Procurorul militar de pe lângă Curtea Marțială a Comandamentului Garoafa, căpitanul Mihail Duca, colonelul medic C. Enăchescu, medic în Dorohoi, sublocotenentul Dulamă, grefierul Curții Marțiale și inginerul Ion Pascu, ajutor de primar în Dorohoi au consemnat, într-un proces verbal din 3 iulie 1940, că identificaseră 50 de cadavre, dintre care: 11 femei, 5 copii, 34 bărbați. A fost întocmit o listă cu numele celor 50 de victime, cu precizarea vârstei și a adresei:

  • 1. Bercu Aclipei Str. Reg. Ferdinand 35 de ani
  • 2. Leiba Blonder Str. Traian 60 de ani
  • 3. Idel Bercovici Str. I. C. Bercovici 50 de ani
  • 4. Froche Str. Azil Evreesc 60 de ani
  • 5. Leiba Zellingher (Zellinger) Str. Tăutu 58 de ani
  • 6. Senlo Rotaru Str. Miron Costin 1-2 ani
  • 7. Avram Calmanovici Str. Ștefan cel Mare 50 de ani
  • 8. **Necunoscut civil 35 de ani
  • 9. **Soldat necunoscut 26 de ani
  • 10. **Soldat necunoscut 27 de ani
  • 11. Ițcu Abramovici Spital 59 de ani
  • 12. **Soldat necunoscut 24 de ani
  • 13. **Soldat necunoscut 25 de ani
  • 14. Fanea Zindel Str. V. Câmpului 41 de ani
  • 15. **Femeia lui Eli Rizel 60 de ani
  • 16. **Eli Rizel 75 de ani
  • 17. Șloim Ceaușu Str. Azil Evreesc 30 de ani
  • 18. Lela Zina Str. Muzelor 55 de ani
  • 19. **Necunoscut 45 de ani
  • 20. Calman Idelovici Iași 24 de ani
  • 21. Șmil Groparu Str. Dorobanților 54 de ani
  • 22. Calman Croitoru Str. Regina Maria 27 36 de ani
  • 23. Meier Moscovici Str. Regina Maria 27 41 de ani
  • 24. Emil Bercovici Str. Gr. Ghica 25 de ani
  • 25. Rifca Croitoriu Str. C. Stroici 60 de ani
  • 26. Aron Elie Iosub 43 de ani
  • 27. Marcu Volf Croitoriu 59 de ani
  • 28. Mina Davidovici 40 de ani
  • 29. Steina Leibovici Str. Regina Maria 50 de ani
  • 30. Borenstein Str. C. Vasiliu 25 de ani
  • 31. **Hună Ghelber (Gelber) Iași 26 de ani
  • 32. **Herșcu Ionas 94 de ani
  • 33. **Aizic I. Aizic 43 de ani
  • 34. Roza Cauffman (Kaufmann)Str. Mare (Săveni) 35 de ani
  • 35. *Necunoscut 36 de ani
  • 36. Iosub Cherbia (Gerber) Str. Tăutu 80 de ani
  • 37. ***Iosub Gherber (Gerber) Str. Azil Evreesc 66 de ani
  • 38. **Ghizela Cohn Str. Reg. Maria 45 de ani
  • 39. Moișe Croci Str. Darabani 43 de ani
  • 40. Freda Rudich Str. Reg. Maria 7 ani
  • 41. Tony Rudich Str. Reg. Maria 6 ani
  • 42. Moișe Rudich Str. Reg. Maria 2 ani
  • 43. Iacob Rudich Str. Reg. Maria 48 de ani
  • 44. Malca Ceaușu Str. Reg. Maria 35 de ani
  • 45. Marcu Guzan Str. Tăutu 18 ani
  • 46. Elias Aronovici Spital 30 de ani
  • 47. Herșcu Mendelovici Str. Miron Costin 75 de ani
  • 48. Hana (Hannah) Petraru Str. Reg. Ferd. 21 de ani
  • 49. Ițic Leib Sin Str. Vântului 50 de ani
  • 50. Simon Cohn, fiul Ițic Str. Reg. Maria 2 ani

(**Vârsta cu aproximație) (***În registrul Comunității, la Iosub Gerber, trecut la Nr. 37 vârsta este trecută 16 în loc de 66 ani. – Într-adevăr e vorba de un tânăr de 16 ani ). După ce s-a stabilit că „moartea a fost provocată prin plăgi produse de arma de foc” , primăria a aprobat înhumareas chiar cu ajutorul unui pluton de soldați de la unitatea din localitate, întrucât victimele erau într-o stare avansată de putrefacție. De altfel, în procesul verbal cu numărul 67 al sedinței reprezentanței comunității evreiești din 28 iulie 1940, se ia act că s-au scos de la Oficiul Stării Civile 50 de autorizații de înmormântare, pentru care a fost achitată suma de 600 de lei.

Jean Ancel enumeră patru mijloace prin care armata română a reușit să obțină participarea unei părți din populația românească civilă la pogromuri:

răspândirea acuzației că evreii au tras în armată, ca pretext al declanșării pogromurilor;

– avertizarea din timp a locuitorilor români cu privire la cele ce urmează să se întâmple și luarea de măsuri; însemnarea caselor pentru a le putea deosebi de cele ale evreilor;

– sprijinul și colaborarea celorlalte forțe de siguranță și a unor cetățeni români;

– omoruri, violuri, jafuri și pradă ca premiu pentru participanții la pogrom.

Unii analiști consideră că la Dorohoi „s-au perfecționat” unele dintre metodele aplicate în pogromul de la Iași, din vara anului următor, 1941.

Domnul Iancu Isidor – presedintele comunitatii evreiesti de Dorohoi – la comemorarea Pogromului de la Dorohoi din 2010, a spus intr-un interviu : „Comemorarea se va face în parteneriat F.C.E.R. – Guvernul României – evreii originari din Dorohoi trăitori în Israel şi în alte locuri ale lumii. Se vor organiza: Marşul Vieţii, o întâlnire la Primărie şi la sediul C.E. Dorohoi cu invitaţi din instituţii judeţene şi comunităţi limitrofe, un pelerinaj la cimitirul unde a început pogromul, acolo unde au fost ucişi 77 de membri ai obştii, veniţi să conducă pe ultimul drum pe ostaşul evreu care şi-a apărat comandantul cu preţul vieţii.”

Reclame
Acest articol a fost publicat în Articole, Israel, Istorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s