Fustangiul…

Ca sa intelegi CORECT, trebuie sa citesti pana la capat.

Stăteau în mijlocul curţii şi se certau, fără a acorda vreo atenţie vecinilor.
– Va să zică asta e ? Pleacă de-aici, fustangiule.
– Nu-ţi permit să mi te-adresezi în felul acesta. Dacă plec, iau cu mine doar biroul meu.

– Biroul tău ? Mă faci să râd, acesta-i un cadou de la mama mea. Biroul rămâne acolo unde este, clar ?

– Cât de zgârcită eşti …

– Nu primeşti nimic, nici scaun, nici masă, nici cană, nici lingură, nimic.

– Dă-mi voie însă …

– Nu permit nimic, mă voi adresa tribunalului.

– Bine, dacă vei proceda în felul ăsta, să ştii că …

Deodată, o voce feminină se aude de la distanţă :

– George, vino repede sus, e gata masa …

Amândoi se uită în sus. La balconul de la etajul 5 stătea o femeie.

– Te cheamă … – spuse fetita cu care se juca…

– Aşa este, părinţii au venit de la serviciu. Mâine ne jucăm în continuare, da ?

– Sigur, dacă nu mă trimit ai mei la bunica …

………………………………………………..

Acest „dialog” este imaginatia lor de copii? NU CRED! Asta au auzit in casa, la televizor, la vecini, asta „dialogheaza”… iar peste ani sunt „pregatiti”… deja…