Botosani – Concert Simfonic – 21 octombrie 2011

FILARMONICA BOTOSANI
Strada  Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 21 octombrie 2011, ora 18,30
Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: DANIEL MANASI
Solist: ALEXANDRU MANASI, vioară

În program:

J. Brahms: Concertul pentru vioară şi orchestră în re major, op. 77
Allegro non troppo
Adagio
Allegro giocoso, ma non troppo vivace

P a u z ă

L. van Beethoven: Simfonia a VI-a, în fa major, op. 68 –  Pastorala
– Erwachen heiterer Empfindungen bei der Ankunft auf den Lande (Trezirea unor sentimente de încântare odată cu sosirea la ţară): Allegro ma non troppo
– Szene am Bach (Scenă la pârâu): Andante molto moto
– Lustiges Zusammensein der Landleute (Veselă întrunire a ţăranilor): Allegro
– Gewitter, Sturm (Vijelie, furtună): Allegro
– Hirtengesang; Frohe und dankbare Gefühle nach dem Sturm (Cântec de păstor; Sentimente de bucurie şi recunoştinţă după furtună): Allegretto

DANIEL MANASI
dirijor
S-a născut la data de 14 iunie1963. A urmat cursurile Liceului de Artă Octav Băncilă şi cele ale Conservatorului de Muzică George Enescu din Iaşi (1981-1985), pregătindu-se ca violonist. În acelaşi domeniu a urmat şi o serie de cursuri de măiestrie la Nyrbator (Ungaria) şi Weimar (Germania). A fost distins cu premii la diverse competiţii naţionale, a susţinut concerte şi recitaluri camerale ca violonist solist, atât în ţară cât şi peste hotare (Italia, Franţa, Spania, Japonia, China, Koreea de Sud, Germania, Singapore, Malayesia, Cuba etc.). Activitatea sa de bază este şi în prezent legată de acest instrument, fiind concert-maestru al Orchestrei de Cameră Radio Bucureşti. Pasiunea pentru muzică l-a îndemnat să-şi lărgească sfera de activitate, studiind dirijatul de orchestră: cu Ervin Acel la Oradea (2002) şi un curs de masterclass-dirijat postuniversitar la Conservatorul din Viena (2005). În perioada 2000-2009 a susţinut mai multe concerte la pupitrul central al filarmonicilor din Bacău, Craiova, Ploieşti, Târgu-Mureş, Oradea, Galaţi.

ALEXANDRU DAN MANASI
vioară
S-a născut în Iaşi, la data de 16 septembrie 1986, în familia violonistului şi dirijorului Daniel Manasi. A urmat cursurile Liceului de Artă Octav Băncilă (1993-2002) din oraşul natal, unde a studiat vioara cu Anton Diaconu, membru al Cvartetului Voces, continuând la Liceul de Muzică George Enescu din Bucureşti (2002-2005), clasa profesoarei Mihaela Tomescu şi apoi la Universitatea Naţională de Muzică din Bucuresşti (2005-2009), clasa profesoarei Ioana Croitoru.
A mai urmat cursuri de măiestrie (masterclass) de vioară şi muzică de cameră cu Constantin Bogdănaş (Paris, 2002), vioara întâi a Cvartetului Athenaeum Enesco; cu Alberto Lissy, Liviu Prunaru şi Bogdan Zvorişteanu la Academia de Muzică Yehudi Menuhin din Blonai, Elveţia (2003, 2004, 2005); cu violonistul Pedro Leon, profesor al Academia de Muzică Reina Sofia din Madrid şi concert-maestru la Orquestra Sinfonica de la Radiotelevision de Madrid, Spania (2006); cu Cristian Chivu, concert-maestru la Orquestra Simfonica de Barcelona y Nacional de Catalunya, la Barcelona, Spania (2007, 2008) şi cu Bogdan Zvorişteanu, concert-maestru la Orchestre de la Suisse Romande, la Geneva, Elveţia (2009, 2010).
A fost distins cu mai multe premii de interpretare:
•1998  Stressa, Italia  Premiul II la Concursul Internaţional de vioară Citta di Stressa.
•1999, 2000, 2001  Ploieşti, România  Premiul I la Concursul Naţional de vioară Paul Constantinescu.
•2001  Tulcea, România  Premiul I la Concursul Internaţional de vioară George Georgescu.
•2002  Bucureşti, România  Premiul I la Olimpiada Naţională de Muzică.
•2003  Praga, Cehia  Premiul II şi premiul publicului la Concursul Internaţional  Prague Spring Music Competition.
•2004  Burgos, Spania  Premiul I şi premiul pentru cea mai bună interpretare a piesei de virtuozitate impuse, la Concursul Internaţional Virtuosi del Violin.
•2006  Bucureşti, România  finalist al Concursului Internaţional Jeunesses Musicales.
•2006  Bucureşti, Romania  Premiul I la concursul Naţional de Muzică Garabet Avachian.
•2007  Paris, Franţa Premiul II la Vibrarte International Music Competition.

EXPERIENŢA PROFESIONALĂ
– Din 2003 este colaborator al Orchestrei de Cameră şi al Orchestrei Naţionale ale Societăţii Române de Radiodiufuziune din Bucureşti.
– Din 2004 este colaborator al Orquestra Simfonica de Barcelona y National de Catalunya.
– 2005, 2007  concert-maestru invitat al Joven Orquestra Simfonica Nacional de Catalunya.
– 2006  concert-maestru invitat al Orquestra Simfonica del Valles.
– 2007  Concert-maestru invitat al Orquestra Simfonica Mediteranea.
– 2008, 2009   Concertmaestru secund al Jeunesses Musicales World Orchestra.

JOHANNES BRAHMS (1833-1897). Unicul dar monumentalul Concert pentru vioară brahmsian a fost compus în anul 1878. Era anul în care şi romanticul rus, Ceaikovski, îşi termina o lucrare similară şi de dimensiuni comparabile, răspunzând, parcă, peste decenii, provocării clasicului Beethoven, al cărui magnific Concert pentru vioară  tot în re major!  fusese compus în anul 1807. Acestei triade clasico-romantice în re major, cu greu i se pot alătura alte lucrări comparabile ca densitate a substanţei muzicale sau ca profunzime şi bogăţie expresivă. În timp, despre muzica Concertului pentru vioară de Brahms s-au spus multe şi diferite lucruri. Pentru că scrierea sa succeda unei întregi ere romantice în care virtuozul strălucitor făcuse carieră fulminantă, apariţia acestei adevărate simfonii cu instrument obligat a dat naştere unor reacţii adverse: Gegen die Geige (Împotriva viorii)  spuneau violoniştii; Gegen das Orchester (Împotriva orchestrei)  spuneau orchestranţii; un virtuoz celebru al epocii, Pablo Sarasate, scria unui prieten, referindu-se la probabilitatea de a aborda concertul de Brahms: Oare mă crezi atât de lipsit de gust încât să mă înfăţişez pe estradă cu vioara în mână ca simplu auditor, în timp ce oboiul cântă singura melodie din întreaga lucrare? – se referea în mod expres la începutul părţii a doua. Au fost însă şi cuvinte profunde şi apropiate de spiritul muzicii: Muzica lui Brahms nu este strălucitoare, ci adâncă; ea satisface spiritul dar nu întotdeauna degetele  mă gândesc mai cu seama la Concertul de vioară, nu prea violonistic scris dar din punct de vedere muzical, ce recompensă! Sunt deosebit de sensibil la abundenţa lirică şi caracterul stufos al acestei muzici; am impresia că mă face să pătrund într-o pădure cu esenţe din cele mai diferite. O muzică frumoasă, bogată şi abundentă  – sunt cuvintele unui mare violonist dar şi compozitor: George Enescu.

LUDWIG van BEETHOVEN (1770-1827). Crezul estetic al lui Beethoven este sintetizat in ideea că muzica trebuie să facă să ţâşnească focul sacru din cugetul oamenilor, să-i facă mai buni, mai demni, mai plini de nobleţe sufletească. De aceea, din fiecare pagină beethoveniană răzbate o intensitate a trăirilor emoţionale rar întâlnită; confruntările dramatice sunt puternice, răspicat afirmate, dar şi exprimarea bucuriei este debordantă. Marele clasic vienez a avut însă şi el slăbiciunile sale, iar una dintre ele pare să fi fost natura. Este ca şi cum la ţară fiecare pom mi-ar grăi – mărturisea el într-o scrisoare. Rodul plimbărilor prin pădurile din jurul Vienei a fost şi această muzică  oarecum diferită de ceea ce oferă autorul de obicei  a Simfoniei a VI-a, subintitulată chiar de Beethoven: Simfonie pastorală sau amintiri despre viaţa la ţară, cu precizarea imediată că vom avea totuşi Mai mult exprimarea senzaţiei decât pictură, respectiv că nu-şi propune să redea prin mijloace muzicale lucruri şi întâmplări din natură, ci doar sentimentele, stările sufleteşti prin care poate trece omul în mijlocul naturii, în diverse situaţii. Sugestive în acest sens sunt titlurile pe care Beethoven le stabileşte pentru fiecare parte a simfoniei. Astfel, în partea întâi sunt redate cu precădere simţămintele privitorului care pătrunde în mijlocul naturii şi panoramează diferite secvenţe de peisaj; în partea a doua, starea de visare în mijlocul unui peisaj edenic se continuă, dar apar şi semne ale unor voci concrete din natură, cântecul unor păsărele: cucul, privighetoarea, pitpalacul (prepeliţa). În ultimele trei părţi  care se derulează fără pauze între ele  Beethoven oscilează între redarea spectacolului oferit de om în mijlocul naturii (dansurile ţărăneşti din vesela reuniune a sătenilor) dar şi spectacolul oferit de natura însăşi în timpul unei furtuni  sugerată suficient de concret prin zgomotele de tunet, şuvoaie de apă etc. Finalul prezintă din nou simţămintele omului încântat de explozia de viaţă pe care o simte în natura înconjurătoare după ploaia binefăcătoare  este un imn apoteotic închinat leagănului vieţii noastre.

Sursa: Ioan Turcanu

Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s