Botosani – Concert de Concerte – 28 octombrie 2011

FILARMONICA BOTOSANI

Strada  Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 28 octombrie 2011, ora 18,30

Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT de CONCERTE

Dirijor: MIHAIL SECIKIN

Soliste: DIANA DASCĂLU, pian

CAMELIA IONELA DODAN, flaut

În program:

L. van Beethoven: Concertul nr. 3, în do minor, pentru pian şi orchestră, op. 37

                    Allegro con brio

                    Largo

                    Rondo: Allegro

–  P a u z ă  –

A. Haciaturian: Concertul pentru vioară şi orchestră în re minor

– transcripţie pentru flaut şi orchestră –

                    Allegro con fermezza

                    Andante sostenuto

                    Allegro vivace

MIHAIL SECIKIN  – dirijor

S-a născut în anul 1943, în oraşul Harkov din Ucraina. Iniţial s-a pregătit să devină şi a activat chiar ca pianist concertist; a început studiul pianului cu o soră a celebrului Vladimir Horovitz; în anul 1967 câştigă laurii unui concurs republican de pian, la Kiev, după care urmează o perioadă de activitate solistică susţinută de-a lungul şi de-a latul fostei U.R.S.S. În paralel, în anul 1972, absolvă cursul de dirijat orchestră la Conservatorul din Kiev, clasa maestrului Kanerstein, iar în anul 1975 îşi susţine şi aspirantura sub îndrumarea cunoscutului dirijor ucrainean, Stepan Turceak.

Îşi începe cariera dirijorală ca angajat al Orchestrei Simfonice din Zaporojie (1976-1978); continuă ca dirijor permanent al Teatrului de Operă din Doneţk (1978-1988). În  anul 1988 se stabileşte în Republica Moldova, la Chişinău, unde desfăşoară o activitate complexă: dirijor permanent al Operei Naţionale, dirijor al Filarmonicii şi al Orchestrei de Cameră din acelaşi oraş (Chişinău); concomitent cu activitatea dirijorală, susţine şi o intensă activitate didactică, ca profesor universitar la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău.

Pentru activitatea sa artistică, în anul 1996, dirijorului Mihail Secikin i s-a acordat titlul de Maestru în Artă al Republicii Moldova.

În anul 2000 a primit şi cetăţenia română, iar din stagiunea 2001/2002 deţine şi postul de dirijor permanent al Filarmonicii de Stat Botoşani.

De la data de 1 aprilie 2004, maestrul Mihail Secikin este angajat şi ca dirijor principal al Filarmonicii Naţionale din Chişinău.

Activitatea sa dirijorală mai cuprinde şi turnee cu concerte sau spectacole de operă susţinute în Italia, Ucraina, Belarus, Spania. În această lună a efectuat un micro-turneu în Elveţia, la pupitrul central al Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca. În România, în afară de Botoşani a mai fost prezent în centrele muzicale Iaşi şi Timişoara, ca dirijor de operă, la Oradea şi Sibiu, ca dirijor al filarmonicilor respective.

DIANA ELISABETA DASCĂLU – pianistă

S-a născut la data de 24 mai 1989, în Botoşani. În clasele I-IX a studiat pianul la Liceul de Artă Ştefan Luchian  din Botoşani cu profesoara Stela Şerpeanu. Clasele X-XII le-a urmat la Liceul de Muzică Sigismund Toduţă din Cluj-Napoca, clasa profesorului Horvath Zoltan. În prezent este studentă în anul IV la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, clasa profesorului Viniciu Moroianu. A fost distinsă cu premiile II şi III la Concursul Internaţional de Interpretare pianistică Rovere d oro, la San Bartolomeo, Italia (1999, 2001); premiul I la Olimpiada Zonală de Muzică, (2000 -2004); premiile II şi III la Concursul Naţional de Pian Carl Czerny, Piatra-Neamţ (2003, 2004, 2005); premiul III la Olimpiada Naţională de Muzică, 2005, Constanţa, secţia studii teoretice. A participat la mai multe cursuri de master-class  la Botoşani, Iaşi, Bucureşti. A susţinut recitaluri solo în diferite centre muzicale din ţară şi a mai cântat cu orchestra filarmonicii botoşănene în anul 2007.

CAMELIA IONELA DODAN   – flaut

S-a născut la data de 7 februarie 1986 în Iaşi. A studiat flautul la Colegiul Naţional de Artă Octav Băncilă din Iaşi şi la Universitatea de Arte George Enescu din acelaşi oraş, inclusiv masteratul, specializarea flaut, sub îndrumarea profesorului Dorel Baicu Simion. A participat la cursuri de măiestrie: cu Hermann Klemeyer  Germania (2008), Verena Bosshart  Elveţia (2002) şi Enrico Cannata  Italia (2000). A fost distinsă cu mai multe premii de interpretare: Marele Premiu Cătălin Opriţoiu la Concursul de Interpretare Muzicală (2009); Premiul I la Concursul de Interpretare Muzicală Martian Negrea (2009 şi 2008); Premiul pentru virtuozitate şi popularitate la Concursul naţional de interpretare (2010), Premiul II la Olimpiada Naţională de Interpretare Muzicală (2003); diplomă de participare la Concursul de flaut Vasile Jianu (2000, 2001) şi Gheorghe Dima, la Cluj-Napoca (2011). Activitatea sa interpretativă cuprinde mai multe recitaluri camerale şi concerte cu orchestra (lucrări concertante de A. Vivaldi, D. Cimarosa, W. A. Mozart, A. Haciaturian). Colaborează permanent ca flautistă în orchestră cu filarmonicile din Iaşi, Bacău, Botoşani. Actualmente este artistă instrumentistă a Filarmonicii Moldova din Iaşi.

LUDWIG van BEETHOVEN (1770-1827). Concertul nr. 3 pentru pian şi orchestră a fost compus în anul 1800. Alegerea tonalităţii concertului  do minor  semnifică opţiunea autorului pentru un conţinut expresiv nou, diferit, în sfera concertului solistic, renunţarea la strălucirea şi detaşarea senină specifice stilului clasic, în favoarea unui conţinut expresiv mai grav, mai sobru şi tensionat, cu confruntări dramatice neîntânite încă în planul acestei specii muzicale: concertul instrumental. Tentaţia simfonizării, a sporirii rolului orchestrei în crearea discursului muzical, este evidentă şi evidenţiată prin amploarea deosebită pe care o dă expoziţiei orchestrale din prima parte (este probabil cea mai lungă expoziţie orchestrală întâlnită la un concert solistic) dar şi din dialogul semnificativ al celor doi parteneri: pianul solo şi orchestra. Expresia hotărârii ferme, articularea răspicată a temelor se fac simţite cu deosebire în muzica acestei prime părţi, în pofida mlădierilor ceva mai graţioase ale temei secundare. Partea a doua aduce o atmosferă meditativă mai degrabă austeră decât plină de efuziuni poetice iar muzica finalului, chiar dacă se desfăşoară într-un ritm alert şi pare a crea o atmosferă de vioiciune generală, tinerească, nu se poate desprinde de tensiunea fundamentală, intrinsecă tonalităţii minore. Probabil că Beethoven nici nu-şi propusese să repete finalurile realmente vesele, desfătătoare, ale chiar primelor sale două concerte pentru pian; probabil că aici Beethoven şi-a propus nu exultarea graţiei şi eleganţei ci a forţei şi a voinţei.

ARAM HACIATURIAN (1903-1978). A fost şi a rămas unul dintre reprezentanţii de seamă ai muzicii secolului XX. Integrat, de voie de nevoie, în ceea ce s-a numit marea familie a artei muzicale sovietice  în ansamblul căreia s-a format şi s-a manifestat ca şi compozitor  Aram Haciaturian s-a distins şi şi-a individualizat vocea sa muzicală prin preluarea şi valorificarea elementelor muzicii armeneşti, care i-au fost  de fapt  ceea ce am putea denumi grai muzical matern. S-a născut într-o familie de armeni din Tbilisi (Georgia): Mama şi tatăl meu mi-au sădit dragostea pătimaşă pentru muzica populară. Din gura mamei am aflat zeci de cântece armeneşti şi azerbaigene. Niciodată nu voi uita cum ea, brodând, cânta melodia tristă a cântecului armenesc Vorscan ahper  cântecul vânătorului. La vârsta de 18 ani, în 1921, Haciaturian pleca la Moscova, înscriindu-se la facultatea de fizică-matematică. Concomitent, urmându-şi pasiunea pentru muzică, se înscrie la şcoala de muzică Gnesin unde învaţă să cânte la violoncel şi participă la cursul de compoziţie al lui M. Gnesin (1925-1929). Abia între anii 1929-1934 urmează şi cursurile Conservatorului din Moscova, frecventând clasele lui Glier (orchestraţie) şi Miaskovski (compoziţie). În aceeaşi perioadă revine în Rusia sovietică şi Prokofiev, de sfaturile căruia beneficiază şi Haciaturian, urmarea imediată fiind cunoscuta Toccată pentru pian (1932). Haciaturian şi-a identificat destul de repede limbajul muzical care i se potrivea, stil pe care l-a păstrat în esenţa sa până la sfârşit. Prima sa lucrare de remarcabilă originalitate a fost Concertul pentru pian (1936); au urmat Concertul pentru vioară (1940), Simfonia a II-a (1942-1943), baletele Gayaneh (1943) şi Spartacus (1952-1954), muzica de scenă pentru piesa Mascarada (Bal mascat) de Lermontov (1943), muzică de film şi altele.

Concertului pentru vioară a fost compus în anul 1940 şi dedicat ilustrului violonist David Oistrah. Lucrarea este structurată în cele trei părţi caracteristice pentru un concert instrumental tradiţional, urmând arhitectura muzicală a formei de sonată (în partea întâi), de lied (în partea a doua) şi de rondo (în final). Elementele melodico-ritmice ale acestei muzici, ca şi expresia sa generală, ţin de universul oarecum exotic şi fascinant al unei spiritualităţi orientale; impresionează aici (în partea I) atât simplitatea elementelor intonaţionale şi ritmice de la care porneşte  autorul şi, în acelaşi timp, măiestria cu care valorifică aceste elemente; expresia dominantă a acestei părţi este aceea de vigoare bărbătească, nuanţată de o notă de asprime, să-i zicem, neeuropeană. Partea a doua creează un univers sonor plin de lirism şi mister (amintind de momente similare din baletul Spartacus) iar finalul Concertului aduce o atmosfera plină de voioşie, dinamism şi strălucire, îndeosebi prin tema rondo-ului  tinerească, dansantă.

Transcripţia pentru flaut a partiturii solistice, de la vioară la flaut, a fost realizată şi interpretată pentru prima dată de un mare flautist al secolului XX: francezul Jean-Pierre Rampal (1922-2000). Ca în orice situaţie de acest fel, transcripţia aceasta are şi adepţi şi potrivnici; fireşte, violoniştii sunt cei mai virulenţi deoarece lipsesc efectele timbrale specifice viorii; flautiştii sunt încântaţi pentru provocările tehnice şi expresive cărora trebuie să le facă faţă; publicul este liber să aprecieze după propriile preferinţe muzicale.

Sursa

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s