Suceava – Concert Simfonic – 10 noiembrie 2011

FILARMONICA BOTOSANI

Strada  Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Joi, 10 noiembrie 2011, ora 18,30

Suceava, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: MIHAIL SECIKIN

Solist: ANTON NICULESCU, violoncel

În program:

Marţian Negrea: Tarantella din Suita Prin Munţii Apuseni

                    Presto

Dmitri Şostakovici: Concertul pentru violoncel şi orchestră nr. 2, în sol major, op. 126

                    Largo

                    Scherzo: Allegretto

                    Finale: Allegretto

  P a u z ă

Manuel de Falla: Suită orchestrală din baletul Amorul vrăjitor

     Introducere: Allegro furioso; La ţigani – Priveghere de seară: Tranquillo e misterioso

     Dansul spaimei: Allegro ritmico

     Cercul vrăjit (Povestirea pescarului): Andante molto tranquillo

     Dansul jocului de dragoste (ispitirea stafiei): Allegro mosso

     Pantomimă: Allegro; Andantino tranquillo;

     Dansul ritual al focului: Allegro ma non troppo e pesante

Nicolai Andreevici Rimski-Korsakov: Capriciu spaniol, op. 34

                    I. Alborada: Vivo e strepitoso

                    II. Variazioni: Andante con moto

                    III. Alborada: Vivo e strepitoso

                    IV. Scena e canto gitano: Allegretto

                    V. Fandango asturiano: Presto

ANTON NICULESCU–  violoncel

S-a născut la Bucureşti într-o familie de muzicieni. Cu tatăl său, prim violoncelist al Orchestrei Radio din Bucureşti, a început studiul violoncelului; cu mama sa, pianistă, a avut prima apariţie în public într-un recital la vârsta de 12 ani, la Sala Mică a Palatului din Bucureşti, iar doi ani mai târziu a apărut ca solist în compania Orchestrei simfonice a Filarmonicii Moldova din Iaşi, cu concertul de E. Lalo. După absolvirea cu nota 10 a Conservatorului de muzică din Bucureşti la clasa profesorului George Iarosevici, se perfecţionează cu  Radu Aldulescu, Antonio Janigro şi Daniil Şafran.

Palmaresul său competiţional numără importante premii obţinute la concursurile de specialitate: Concursul Internaţional de la Trapani (Italia). Începe o intensă activitate concertistică şi în paralel ocupă posturi de mare prestigiu ca cele de prim-violoncelist al Teatrului Scala din Milano şi  la Teatro Comunale din Florenţa .

Datorită talentului său de excepţie, sensibilităţii, muzicalităţii, tehnicii briliante şi seriozităţii sale, numele lui Anton Niculescu se impune din ce în ce mai mult în viaţa muzicală, astfel că este din ce în ce mai des pe scene de mare renume din Europa, Asia, America de Sud, America de Nord şi Africa, susţinând turnee de concerte şi recitaluri în Franţa, Danemarca, Elveţia, Germania, Austria, România, Italia, Spania, Ungaria, Grecia, Croaţia, Belgia, Turcia, Portugalia, Madeira, Brazilia, Mexic, Japonia, Coreea, China, Hong-Kong, Arabia Saudită, Africa de Sud, Venezuela, Ecuador, Peru, Statele Unite, Kazahstan, Uzbekistan, Republica Moldova….

Timp de 10 ani a fost directorul artistic al Festivalului Internaţional Meersburger Winter din Germania. Face parte din renumite formaţii camerale: Züricher Streichtrio (Trio de coarde din Zürich), Ansamblul Oistrah (quartet, quintet, sextet) şi Trio di Vienna; are ca  parteneri pianişti ca Bruno Canino, Pavel Gililov, Nicolae Licaret, etc.

An de an este invitat în juriile diferitelor concursuri internaţionale din întreaga lume ca de exemplu Concursul Internaţional Johannes Brahms din Austria, Concursul Internaţional Shabit Inspiration din Kazahstan, YBP Music Competition din Japonia, în Italia etc. Susţine cursuri de măiestrie în Italia, Coreea, China, Brazilia, Austria, Germania, Japonia, U.S.A. , România

Din 1997 este Membru de Onoare al Academiei Filarmonice din Bologna (Italia), academie fondată în anul 1666 care l-a avut ca membru  chiar şi pe W. A. Mozart.

A realizat înregistrări radio, TV şi CD-uri .

Este solist-concertist la Filarmonica din Braşov şi la Filarmonica din Oradea. Repertoriul sau cuprinde toată bibliografia violoncelistică, interpretând adesea prime audiţii ale unor concerte importante pentru violoncel (F. Gulda, D. Şostakovici  Concertul nr. 1, D. Kabalevski, S. Prokofiev  Simfonia concertantă, A. Haciaturian, Schubert-Cassado ş.a.).

Instrumentul său este un Pietro Guarnierius ce datează din anul 1709.

Mari  personalităţi din lumea muzicii şi-au exprimat admiraţia şi preţuirea faţă de arta interpretativă al lui Anton Niculescu.

MARŢIAN NEGREA (1893-1973). În anul 1953, Marţian Negrea a compus muzica pentru un film documentar intitulat Prin Munţii Apuseni, muzică pe care a refăcut-o şi dimensionat-o corespunzător în anul 1958, creând astfel Suita Prin Munţii Apuseni. Date fiind împrejurările creaţiei, muzica acestei suite are un evident caracter programatic, descriptiv. Partea I, Tarantella, subintitulată şi Un izbuc, este destinată să însoţească imaginile legate de un fenomen carstic întâlnit în Munţii Apuseni; aici, relieful calcaros face posibilă manifestarea unor fenomene aparent bizare, cum ar fi dispariţia în subteran a unor pârâiaşe şi reapariţia – reizbucnirea – lor neaşteptată în alt loc. Acestor arteziene naturale, localnicii le spun izbucuri. Preluând caracterul animat, vioi, al dansului italian tarantella, Marţian Negrea realizează un tablou sonor de o expresivitate deosebită, în care desluşim parcă şi cursul continuu, în profunzime, al râului respectiv, dar şi izbucnirile scânteietoare în lumina soarelui, a jetului de apă limpede şi cristalină.

DMITRI ŞOSTAKOVICI (1906-1975). A fost unul dintre marii reprezentanţi ai componisticii secolului XX. În muzica sa se regăsesc înnoirile de limbaj necesare şi suficiente pentru a marca pasul înainte faţă de romantismul secolului XIX, dar în acelaşi timp, muzica lui Şostakovici păstrează necesara continuitate, păstrează substanţialitatea artistică, posibilitatea de a comunica ceva  fireşte, conţinutul său expresiv este altul sau, cel puţin, altfel rostit, faţă de universul expresiv al muzicii tradiţionale. Şostakovici a compus două concerte pentru violoncel şi orchestră  ambele dedicate unui mare violoncelist sovietic, Mstislav Rostropovici. Primul concert, în mi bemol major, a fost compus în anul 1959, iar al doilea, în sol major, a fost scris la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai 1966, în timp ce se afla la odihnă în Crimeea. Prima audiţie a avut loc la data de 25 septembrie a aceluiaşi an, în sala mare a Conservatorului din Moscova, avându-l ca solist pe Mstislav Rostropovici iar ca dirijor pe Evghenii Svetlanov, într-un concert aniversar dedicat împlinirii vârstei de 60 de ani a compozitorului. Concertul este alcătuit din trei mişcări ce nu mai au însă caracterul mişcărilor corespunzătoare din concertul tradiţional. Partea întâi are aspectul general al unei meditaţii grave cu accente dramatice, uneori chiar tragice. Această dominantă expresivă este stabilită chiar de la început prin ampla melopee a violoncelului, iniţiată în registrul grav şi beneficiind de un acompaniament străveziu al instrumentelor de coarde la care se adaugă treptat şi suflătorii. O undă de prospeţime se instituie odată cu intrarea unui motiv uşor ritmat la percuţie (xilofon) şi instrumentele de suflat; violoncelul se prinde în acest balet graţios, conducând discursul spre un punct culminant în care motivul graţios evoluează pe fundalul unor ameninţătoare fanfare; o scurtă cadenţă a solistului este mereu punctată de bătăile surde ale tobei mari. Melopeea iniţială se reia, încheind prima parte în aceeaşi atmosferă de meditaţie tristă, apăsătoare.

În contrast cu amploarea şi gravitatea primei părţi, partea a doua este un scherzo concis şi cu o expresie de voioşie uşor grotescă. Tema de bază este iniţiată tot de violoncelul solist, pornind de la un sunet ritmat, urmat apoi de o melodie simplă, jucăuşă, bazată pe ceea ce se numeşte folclor stradal, o reclamă declamată: Bubliki, kupite, bubliki! (Covrigi, cumpăraţi, covrigi!)  auzită de Şostakovici pe o stradă din Odessa. Strada prinde treptat viaţă şi culori diverse; instrumentele de suflat primesc roluri timbrale şi expresive importante. Creşterea treptată a sonorităţilor conduce la un punct culminant ce constituie, totodată, şi începutul părţii a treia, finalul concertului. Suflătorii şi percuţia răsună acum ca nişte fanfare ameninţătoare. Acestora li se opune, cu voce tenorală, violoncelul solist ce conduce discursul muzical spre un amplu episod liric, ce pare a rememora ceva şi din meditaţia primei părţi şi din ritmul sprinţar al scherzoului, oscilând între stări emoţionale diverse; suflătorii introduc din când în când ritmul unui marş, asemenea unei ameninţări ce nu se concretizează, dar… este acolo, pentru ca la momentul potrivit să izbucnească în plen, preluând şi intonaţia motivului Bubliki. Formal este momentul reprizei din final; violoncelul se opune din nou, potolind intervenţia fanfarelor şi continuând cu reamintirea melopeii meditative din partea întâi; aceasta este punctată ritmic de xilofon, într-o încercare jucăuşă de diminuare parcă a gravităţii amintirilor.

MANUEL DE FALLA (1876-1946). Este unul dintre reprezentanţii şcolii spaniole de compoziţie şi, totodată, un autor prin creaţia căruia puternicul colorit tradiţional al muzicii iberice capătă caratele de referinţă ale limbajului muzical european din prima jumătate a secolului al XX-lea. În toamna anului 1914, o celebră dansatoare spaniolă, Pastora Imperio, l-a solicitat să scrie pentru ea un cântec şi un dans. Astfel, în iarna care a urmat, a fost compusă muzica baletului Amorul vrăjitor, în care sunt şi părţi pur orchestrale, dar şi părţi cu voce solo (în acest concert se interpretează o suită orchestrală din muzica baletului). Subtitlul baletului, Scenă ţigănească din Andaluzia spune multe lucruri despre conţinutul expresiv  temperamental, impetuos, puternic emoţional  al muzicii; titlurile date fiecărei părţi este sugestiv pentru momentul corespunzător din desfăşurarea acţiunii. Scenariul baletului  alcătuit de Georgio Martinez Sierra  este inspirat de vechi poveşti şi credinţe în farmece şi vrăji, transmise din generaţie în generaţie în colectivităţile de ţigani andaluzi: iubirea dintre frumoasa Candelas şi tânărul Carmelo nu se poate împlini deoarece, la fiecare întâlnire a acestora, este prezentă şi spectrul, Stafia, fostului iubit al fetei (decedat într-o încăierare cu cuţitele); ştiind că răposatului îi plăceau foarte mult aventurile amoroase, Candelas o roagă pe prietena sa Lucia să îi aţină calea Stafiei în momentul când îşi va face apariţia; Lucia îşi exercită forţa de atracţie a feminităţii sale; stafia cedează ispitei de a o cuceri; astfel, Candelas reuşeşte să se sărute cu Carmelo, ajutând iubirea lor să triumfe şi izgonind definitiv spectrul fostului iubit în lumea umbrelor. Dincolo de povestea mai mult sau mai puţin naivă, ceea ce farmecă în primul rând este muzica  ritmurile, coloritul, intensitatea expresiei, rafinamentul orchestraţiei.

NICOLAI ANDREEVICI RIMSKI-KORSAKOV (1844-1908). Capriciul spaniol a fost compus în anul 1887, având la bază motive (intonaţii, ritmuri) muzicale spaniole  folclor cu o personalizare pregnantă în plan european şi care a exercitat o fascinaţie intensă asupra mai multor compozitori. Importantă în acest caz nu este, însă, atât sursa inspiraţiei muzicale (decât doar pentru coloritul său pitoresc) cât măiestria utilizării acestei surse. Din această perspectivă, Rimski-Korsakov se dovedeşte a fi şi aici unul dintre cei cinci mari orchestratori (după cum îl caracteriza Enescu) din toată istoria muzicii, un extraordinar alchimist de sonorităţi şi culori orchestrale. Muzica sa vorbeşte de la sine. Precizările care s-ar mai impune sunt acelea că Alborada este un cîntec de zori de zi, iar Fandango asturiano este un dans plin de animaţie însoţit de tradiţionalele (la spanioli) castaniete. Scena e canto gitano vorbeşte despre temperamentul debordant al populaţiei gitanes (denumirea spaniolă pentru ţigani).

Sursa

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s