Botosani – Concert Simfonic – 16 decembrie 2011

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 16 decembrie 2010, ora 18,30
Sala Casei de Cultură a Sindicatelor din Botoşani

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: ADELIN CĂTINEAN
Solistă: IOANA MIHAI, pian

În program:

Ludwig van Beethoven: Concertul pentru pian şi orchestră nr. 5, în mi bemol major, op. 73 – „Imperialul”
Allegro
Adagio un poco mosso
Rondo: Allegro

–  P a u z ă  –

Ludwig van Beethoven: Simfonia a IV-a, în si bemol major, op. 60
Adagio; Allegro vivace
Adagio
Allegro vivace
Allegro ma non troppo

ADELIN CĂTINEAN – dirijor
S-a născut în anul 1980 la Reghin. A început studiul pianului la vârsta de şase ani, urmând ulterior şi studii de canto. La Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, a studiat timp de trei ani disciplina dirijat cor cu profesorul Florentin Mihăescu; din anul 2002 a fost admis la clasa de dirijat orchestră a maestrului Petre Sbârcea. În perioada 2009-2010 a urmat cursurile postuniversitare de dirijat orchestră ale Universităţii de Muzică şi Arte din Viena, unde a studiat  cu maestrul Uros Lajovic.
A mai urmat cursuri internaţionale de măiestrie cu renumiţi profesori şi maeştri internaţionali precum: Colin Metters  la Academia Regală de Muzică din Londra şi la Cottbus în Germania; Jorma Panula  la cursurile de vară ale Conservatorului Franz Liszt din Weimar; cu Iuri Simonov  la Budapesta şi cu Kurt Masur  la Wroclaw (Polonia).
În timpul anilor de studenţie a condus atât Ansamblul Coral al Academiei de Muzică cât şi Orchestrele Simfonice ale aceleiaşi instituţii, dirijând un repertoriu vast.
Timp de patru ani a făcut parte din Corul Antifonia, fapt care i-a dat posibilitatea de a efectua turnee naţionale şi internaţionale sub bagheta unor maeştri consacraţi abordând un repertoriu foarte vast din punct de vedere stilistic. Datorită maestrului Constantin Râpă şi-a dezvoltat gustul faţă de muzica contemporană, materializat prin prezentarea în primă audiţie absoluta a Dixtuorului compus de tânărul compozitor Variu Dan, cu un ansamblu alcătuit din membri ai Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca, în luna ianuarie 2006.
În cadrul Concertului de absolvire a clasei de dirijat orchestră (28 martie 2006), a dirijat Uvertura-fantezie Romeo şi Julieta de P. I. Ceaikovski la pupitrul Orchestrei Simfonice Classica, cu mare succes şi critică pozitivă: Adelin Cătinean a fost cel mai convingător, demonstrând deja o îmbucurătoare maturitate muzicală. (Valentin Timaru, Adevărul de Cluj, 1-2 aprilie 2006)
În stagiunea 2006-2007 a fost dirijor asistent al Filarmonicii de Stat din Sibiu unde a dirijat 12 concerte educative şi 2 concerte de stagiune, colaborând cu Alexandre Dubach (fost concert-maestru al orchestrei Tonhalle Zurich) în cadrul programului Sibiu Capitală Culturală Europeană.
În luna februarie 2008 a debutat la pupitrul Filarmonicii de Stat Transilvania, dirijând fragmente din Simfonia a IX-a de L. van Beethoven (partea a 4-a integral), în cadrul unui concert educativ. În luna iunie 2009 s-a aflat la pupitrul Filarmonicii din Botoşani, dirijând un program integral Mendelssohn-Bartholdy.
În decursul ultimilor ani a avut posibilitatea de a asista în numeroase ocazii la repetiţiile şi concertele unora dintre cele mai reprezentative nume ale dirijatului mondial cum ar fi: Esa-Pekka Salonen, Sir Simon Rattle, Daniele Gatti, George Pretre, Antonio Pappano, Pierre Boulez, Adam Fischer şi Kurt Masur.
În acest an a participat la cursurile de măiestrie susţinute la Braşov şi Chişinău de maestrul Octav Calleya.
În ceea ce priveşte activitatea interpretativă curentă, pe 2 noiembrie 2011 a debutat cu succes la Opera Română din Cluj-Napoca, dirijând Traviata; urmează Rigoletto  in ianuarie 2012, iar apoi Trubadurul şi Carmen sau Boema  toate astea ca şi colaborator; mai sunt în discuţie colaborări cu Opera din Iaşi, Filarmonica Naţională a Republicii Moldova, Filarmonica Satu Mare şi aşa mai departe.

IOANA CRISTINA MIHAI – pian
S-a născut la Botoşani; a început studiul pianului la vârsta de 7 ani cu profesorul Adrian Stanciu şi a continuat cu Eugenia Harnagea la Liceul de muzică Ştefan Luchian, Botoşani. Participă la diverse concursuri naţionale: Piatra-Neamţ (1995-1996), la Constanţa (1997, premiul II) şi Odorheiul Secuiesc (1998). Tot atunci începe şi colaborarea cu Filarmonica botoşăneană (1996), interpretând concertul în re major pentru pian şi orchestră de Joseph Haydn sub bagheta dirijorului Nicolae Ursu. Susţine recitaluri în Botoşani, Piatra-Neamţ, Iaşi. La Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi (1999-2004) studiază pianul cu Gabriela Lipceanu şi Mircea Dan Raducanu. În 2004, debutează pe scena Filarmonicii ieşene sub bagheta dirijorului Corneliu Calistru, interpretând Concertul nr. 2 în fa minor de Fr. Chopin.
Începând cu anul 2004 este angajată a Universităţii de Arte George Enescu, Iaşi ca preparator universitar la catedra canto, şi a Colegiului Naţional Octav Băncilă, Iaşi, în calitate de pianist acompaniator. Perioadă bogată în evenimente artistice, acompaniind studenţi şi elevi la concursuri naţionale şi internaţionale. A susţinut numeroase recitaluri cu studenţi, elevi şi profesori ai Universităţii de Arte şi ai Colegiului Naţional Octav Băncilă din Iasi.
În septembrie 2006 a participat împreună cu prof. Dumitru Iosub şi Dumitru Sâpcu la trei festivaluri internaţionale în Bulgaria (Dobrich, Gabrovo şi Pernik). În decembrie 2006 şi în aprilie 2008 înregistrează pentru TVR Iaşi pagini muzicale ale compozitorilor Mihail Jora, Valentin Teodorian, Fr. Poulenc şi J. Brahms, acompaniind studenţi şi profesori ai Academiei de Arte „George Enescu” din Iaşi.
Urmează cursuri de măiestrie şi lucrează cu pianiştii: Andrei Deleanu (1997,1998) Dana Borşan (Oradea, 2004), Daniel Goiţi, Horia Mihail (Iaşi, aprilie 2007), Andreas Henkel (februarie 2008), Pascal Salomon (Iaşi şi Ungaria, 2008).
În anul 2008 susţine o serie de recitaluri la Filarmonica din Bacău, Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad, Casa Armatei din Braşov, Sala Theodor Macarie din Piatra Neamţ (martie şi aprilie), Amfiteatrul Universităţii din Suceava, Palatul Cotroceni din Bucureşti şi în cadrul festivalului „George Enescu” organizat de Filarmonica Moldova, Iaşi şi Universitatea de Arte George Enescu”, Iaşi. Colaborează cu Filarmonica Modova din Iaşi în iunie şi septembrie 2008.
În noiembrie 2008 participa la festivalul Harmos din Porto, Portugalia, reprezentând Conservatorul Regal din Bruxelles. În aprilie 2009 colaborează din nou cu Filarmonica din Botoşani, interpretând Concertul nr 23, KV 488 de W. A. Mozart sub bagheta dirijorului Mihail Secikin. În anul universitar 2009-2010 este acceptată să participe la cursurile de măiestrie organizate de Conservatorul Regal din Bruxelles, la iniţiativa renumitului cântăreţ Udo Reinemann, permiţându-i colaborarea cu artişti de prestigiu precum Mitsuko Shirai, Julius Drake, Edith Wiens, Felicity Lott, Wolfram Rieger, Rudolf Jansen, Wolfgang Holzmair.
În perioada 2009-2011 susţine numeroase recitaluri în cadrul manifestărilor Casei de cultură belgo-romane „Arthis” din Bruxelles şi ale Conservatorului Regal din Bruxelles. În anul 2011 absolvă cu distincţie cursurile de Master ale Conservatorului Regal din Bruxelles.

LUDWIG van BEETHOVEN (1770-1827). Concertul nr. 5, în mi bemol major, pentru pian şi orchestră a fost compus în anul 1809, definitivarea lui coincizând cu ocuparea Vienei de către trupele napoleoniene; se mai ştie că lucrarea a fost dedicată arhiducelui Rudolf, iar aceste două amănunte îşi dispută meritul de a fi stat la baza denumirii de Imperial, atribuită acestui concert. Ştim, însă, că după încoronarea lui Napoleon ca împărat, Beethoven a rupt dedicaţia pe care i-o făcuse pe coperta Simfoniei a III-a (devenită din Simfonia Napoleon, Simfonia eroică) şi pare greu de crezut că vehementul Beethoven ar fi nutrit vreun sentiment de admiraţie faţă de un ocupant, fie el şi Napoleon. În afara unor precizări credibile nu ne rămâne decât să constatăm, totuşi, că denumirea de Imperial i se potriveşte întru-totul muzicii concertului: fastuoasă, grandioasă, strălucitoare imperială! La Beethoven, ca şi la alţi compozitori clasici, tonalitatea pare a juca un rol important în configurarea universului expresiv al unei lucrări, mi bemol major-ul fiind tonalitatea asociată, de regulă, cu imaginile ce gravitează în jurul expresiei eroic. Este suficient să ne referim la Simfonia eroică şi la Concertul Imperial! Contrar uzanţelor, Beethoven îşi începe Concertul Imperial cu o impetuoasă cadenţă a pianului solist, despre care s-a spus că reprezintă eroismul în plină acţiune; urmează apoi expoziţia orchestrală propriu-zisă, cu teme pregnant ritmate, exprimând fermitate, hotărâre, curaj, bărbăţie, dar şi alte aspecte ce merg până la gingăşie şi delicateţe. Partea a doua reprezintă un moment de răgaz, de meditaţie, de lirice aduceri-aminte, după care, chemările la acţiune răsună din nou. Acţiunea propriu-zisă, iniţială, a fost interiorizată iar acum este sărbătorită, glorificată  şi lucrul acesta se face cu tot elanul şi entuziasmul pe care putea să le genereze uriaşa forţă creatoare numită şi Titanul de la Bonn.

Muzica trebuie să facă să ţâşnească focul sacru din cugetul oamenilor! – iată exprimarea foarte concisă a unui crez estetic pe care Beethoven s-a străduit şi a şi reuşit să-l întruchipeze sonor de-a lungul întregii activităţi de creaţie muzicală. Simfonia a IV-a, în si bemol major, a fost compusă în anii 1805-1806. Spiritul profund dramatic al autorului se regăseşte în introducerea lentă a primei părţi; este asemeni unui portal sonor sobru şi grav, dincolo de care, însă, se dezvăluie  incredibil, poate  un suflet însetat de iubire, de soare, de frumos; confruntarea dramatică (obişnuită la acest autor) este înlocuită aici cu contraste sonore, cu alternanţe de lumini şi umbre  menite să evidenţieze elanul, efervescenţa trăirilor ce înalţă sufletul; muzica părţii a doua este caldă şi senină, asemeni unei destăinuiri lirice pline de efuziune; scherzo-ul este tonic, sclipitor iar finalul simfoniei este de-a dreptul frenetic, construcţia sa având aspectul unui perpetuum mobile… Datorită seninătăţii dar şi vibraţiei lirice  neobişnuite la Beethoven, dar prezente aici  acestei muzici i s-a spus (mai mult de către comentatorii amatori de catalogări, însă nu fără temei) Simfonia iubirii.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s