Jurnalul unui COPIL … nenascut… si … UCIS…

„Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite mai înainte de a fi vreuna din ele” (Ps. 139:16).

Am gasit un material care merita a fi citit si … meditat la el….

Cel care a scris scenariul de mai jos, e probabil medic de profesie si prezinta actul creatiei de la 0-3 luni intr-un mod pe care nu il auzi in scoala sau in alta parte…, asa de frumos si pe intelesul tuturor… MULTUMESC… si mi-ar fi placut sa scriu cine e autorul ….

E  povestea a peste 700.000 ( sapte sute mii) copii care sunt UCISI in fiecare an in ….ROMANIA…

Este istoria mea si a ta…

Sunt recunoscator lui Dumnezeu si parintilor mei -( Binecuvantata fie aducerea aminte a lor- sunt plecati acasa…. ) ca m-au lasat sa vin pe lume desi tata avea 42 ani si mama 38… iar intre mine si sora mea sunt 9 ani diferenta….- (cand scriu aceste randuri… am varsta tatalui meu cand am venit pe lume…)

Sunt recunoscator ca m-au lasat sa imi scriu propriul jurnal…

Iata povestea:

1.5. Din iubire, părinţii mei m-au chemat astăzi la viaţă.
15.5. Iau naştere primele artere şi corpul meu se formează foarte repede.
19.5. Deja am gură.
21.5. Inima mea începe să bată. Cine se îndoieşte că trăiesc?
22.5. Mama mea îşi face griji, iar eu nu ştiu din ce cauză.
28.5. Braţele şi picioarele mele încep să crească. Mă întind din toate încheieturile.
8.6. Din mâinile mele ies degeţele. Este aşa de frumos! În curând voi putea să apuc cu ele.
15.6. Abia astăzi mama mea a aflat că eu sunt în ea. M-am bucurat mult de acest lucru.
20.6. Acum este sigur că sunt o fetiţă.
24.6. Toate organele mele sunt formate. Deja pot simţi dureri.
6.7. Îmi cresc părul şi sprâncenele. Asta mă împodobeşte!
8.7. Ochii mei sunt gata de mult timp, chiar dacă pleoapele mi le acoperă. Dar în curând voi putea vedea totul: întreaga lume minunată şi, în mod deosebit, pe mămica mea cea dragă care încă mă mai poartă în ea.
19.7. Inima mea bate minunat. Mă simt aşa de bine în siguranţă! Sunt foarte bucuroasă.
20.7. Astăzi, după aproape trei luni, mama mea m-a ucis…


Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Jurnalul unui COPIL … nenascut… si … UCIS…

  1. cella zice:

    Am venit urland in lume (ca asa e normal)cand mama avea 38 si tata 39. Da, am fost un copil dorit in ciuda varstei, la mare distanta intre mine si fratii mei si nu s-au gandit nici o miliardime de secunda sa scape de mine.
    Si cel mai frumos a fost ca sunt raspunsul rugaciunilor lor: sa aibe o fata.

    Apreciază

  2. Cantemir zice:

    In Romania anului 2012 se va face 1 avort la fiecare 6 minute:
    http://camarasdelumini.wordpress.com/2012/01/12/viata-la-romani-in-2012/

    Apreciază

  3. lumi zice:

    Mama mea a avut 10 copii,iar pe ultimul la avut la virsta de 45 ani.Sa bucurat de fiecare copil in parte.Nu am murit nici de foame nici de sete nici de frig.Ceea ce fac ,,unele,,mame in zilele noastre mai mult ca oricind se numeste pe romineste CRIMA.Dumnezeu sa binecuvinteze TOATE mamicile care primesc cu toata dragostea copii,iar pe acele care ii refuza omorindu-i sa le ajute sa se caiasca de ceea ce fac si sa primeasca copii ca pe UN DAR DE LA DOMNUL.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s