Concert crestin… care se lasa cu „cantec”….

O singura data am participat la repetitia si concertul unui cor gospel  in Zaragosa – Spania. Un bun prieten … mi-a aranjat sa particip la repetitia finala  si concertul lor. Era cel mai bun cor gospel din Spania. Corul era spaniol cu  dirijor american.

A fost o experinta noua pentru mine ca si om care iubeste muzica. Era prima data cand vedeam live cum se face muzica asta…. Muzica si miscare in cor. Am urmarit foarte atent tot ce a fost acolo. Oamenii faceau cu pasiune ceea ce faceau. Au fost multe lucruri foarte interesante pentru mine. Urmaream cu mare atentie stiind ca probabil in cativa ani mi se va cere si mie sa fac lucruri mai …”dinamice” ( daca ai fost vreodata in piele de tanar stii despre ce vorbesc…).

Ce am vazut eu acolo nu seamana cu ce a vazut Philip Yancey.

Citind pasajul de mai jos scris de el, m-am pus pe rand in postura dirijorului, coristului, credinciosului ascultator, a ascultatorului simplu…. Nu m-am grabit sa judec, doar AM MEDITAT SERIOS ce as face daca mi s-ar intampla asa ceva vreodata.

TU CE AI FACE???

Philip Yancey – In cautarea Dumnezeului nevazut – pag. 203

In saptamana diversitatii muzicale, Chicago Cultural Center a invitat un cor gospel de la Christ Bible Center. Concertul lor de pranz, la care a fost si eu, i-a atras in primul rand pe oamenii de afaceri elegant imbracati si pe clientii de pe Michigan Avenue.

„Iti vine sa crezi ca asa lucraza Dumnezeu? – a exclamat dirijorul corului in timp ce privea eleganta sala Tiffany. Cine-ar fi crezut ca Duhul Sfant va fi invitat in cladirea vechii biblioteci!”

Publicul a zambit cu indulgenta, a aplaudat, apoi oamenii s-au asezat sa se delecteze cu o ora de sunete viguroase si miscari scenice.

Am primit mai mult decat am platit pe bilet. Treizeci de minute au trecut si cantaretii inflacarati au cucerit auditoriul, pana cand unul dintre membrii corului a avut o izbucnire extatica. Desprinzandu-se din ultimul rand al corului, a inceput sa sara intr-un picior pe scena, strigand „Aleluia! Aleluia!” si sa vorbeasca in limbi.

Corul a continuat sa cante de parca asa ceva se intampla tot timpul. Auditoriul, insa, a devenit vizibil agitat. Doua femei cu esarfe argintii imblanite si-au apucat plasele pline cu cumparaturi si s-au grabit paraseasca incaperea. Femei si barbati in costume elegante isi priveau ceasurile, stanjeniti. O brusca epidemie de tuse a izbucnit.

Cand mai multi dintre membrii corului au fost „coplesiti de Duhul’ cazand la pamant, corul si-a pierdut complet auditoriul. Dirijorul aproape ca si-a cerut  scuze la sfarsit cand s-a intors spre putinii spectatori credinciosi ramasi la locurile lor si a spus: „Ei bine, stiti cum este, nu poti sa tii in tine Duhul.”

Reclame
Acest articol a fost publicat în Articole, Polemici. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s