Botosani – Concert Simfonic – 3 februarie 2012

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 3 februarie 2012, ora 18,30
Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: ALEXANDRU GANEA
Solistă: ALINA ANDRONIC, pian

În program:

Frédéric Chopin: Concertul pentru pian şi orchestră nr. 1, în mi minor, op. 11
Allegro maestoso
Romanze: Larghetto
Rondo: Vivace

Partea a II-a

Fr. Schubert: Simfonia a IX-a, în do major – Marea Simfonie
Andante; Allegro ma non troppo
Andante con moto
Scherzo: Allegro vivace
Allegro vivace

ALEXANDRU GANEA – dirijor
S-a născut la data de 19 mai 1971, în oraşul Alexandria, judeţul Teleorman. În anul 1990 a absolvit cursurile Liceului de Artă George Enescu din Bucureşti, specialitatea vioară. Între anii 1990-1995 urmează cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, clasa de vioară a doamnei Cornelia Bronzetti, continuând cu un an de specializare (master-clas) în domeniile vioară şi muzică de cameră în anul universitar 1995-1996. În anul 1993 a urmat şi cursuri de perfecţionare cu Cvartetul Voces din Iaşi şi cu violoncelistul Wolfgang Laufer (membru al Cvartetului Fine Arts). Între anii 1996-2001 a urmat cursurile secţiei de dirijat orchestră a aceluiaşi institut de învăţământ muzical, clasa maestrului Dumitru Goia. Tot în domeniul dirijatului a participat şi la cursurile de măiestrie susţinute de Sabin Păutza.
Ca violonist, Alexandru Ganea obţine o serie de premii la concursuri naţionale precum: Ciprian Porumbescu (1983), Haricleea Darclée (1987) şi Mihail Jora (1992); în aceeaşi calitate susţine concerte şi recitaluri, în câteva oraşe din ţară şi chiar peste hotare (Italia 1991, Spania 1992).
Între anii 1993-1997 a activat ca profesor de vioară la Liceul George Enescu din Bucureşti, iar din anul 1997 şi-a început activitatea didactică universitară, actualmente fiind lector universitar în cadrul catedrei de muzică de cameră-orchestră a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti şi dirijorul uneia dintre orchestrele de studenţi Universitaria ale acestui institut de învăţământ. Împreună cu această orchestră a participat la Festivalul de la Toussaint, Franţa (2006) şi a acompaniat finala Concursului Eurovision Tineri interpreţi (2008).
Ca dirijor, Alexandru Ganea a susţinut, începând din anul 1997, mai multe concerte cu orchestrele Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti; în anul 1998 a dirijat Orchestra de Cameră Jeunesses Musicales, la Concursul Internaţional al Orchestrelor de Tineret de la Haga, orchestră cu care a obţinut Premiul I şi a înregistrat un C.D. Între timp a mai dirijat şi orchestrele filarmonicilor din Sibiu, Craiova, Chişinău, Botoşani, Giurgiu, Târgovişte, Piteşti şi orchestra Teatrului Muzical din Galaţi. În acest context a colaborat cu reprezentanţi de prestigiu ai artei interpretative româneşti: violoniştii Florin Paul, Florin Croitoru, Alexandru Tomescu, pianiştii Valentin Gheorghiu, Viniciu Moroianu Csiky Boldizsar, Horia Maxim, violonceliştii Răzvan Suma, Laura Buruiană, cu harpistul Ion Ivan Roncea, cu sopranele Felicia Filip, Mirela Zafiri şi alţii. Actualmente ocupă postul de dirijor permanent al nu de mult înfiinţatei Filarmonici din Piteşti.
ALINA ANDRONIC – pian
S-a născut în Iaşi, la data de 15 octombrie 1988. În 2007 a absolvit cursurile Colegiului Naţional de Artă din acelaşi oraş, iar în anul 2011, cursurile Universităţii de Artă George Enescu din Iaşi unde a studiat pianul sub îndrumarea profesoarei Ioana Stănescu. Activitatea sa interpretativă cuprinde concerte susţinute în compania filarmonicilor din Iaşi, Bacău, Botoşani, Ploieşti, Târgu Mureş, Râmnicu Vâlcea şi cu Orchestra de Cameră din Chişinău, precum şi recitaluri susţinute în săli din Iaşi, Bucureşti, Constanţa şi chiar la Paris, la Ambasada României din Franţa. A cântat sub bagheta unor dirijori precum Alexandru Lăscae (Olanda) şi Christof Escher (Elveţia), Heinrich Grossmann (Germania), Ovidiu Bălan, Valentin Doni, Radu Postăvaru, Petre Sbârcea, Mihail Secikin. A fost distinsă cu Premiul al III-lea la Concursul Naţional de Interpretare Instrumentală Carl Czerny de la Piatra-Neamţ (2001); cu Premiul al II-lea la Concursul Sigismund Toduţă de la Bistriţa (1996), la Concursul interjudeţean de la Sighetul Marmaţiei (1997), la Concursul George Georgescu de la Tulcea (2001), Concursul Miniatura romantică de la Galaţi (2001), Concursul naţional Marţian Negrea de la Ploieşti (2002); cu Premiul I şi Premiul special al Ziarului de Iaşi (2003). A participat la emisiuni muzicale de radio şi televiziune.
FRÉDÉRIC CHOPIN (1810-1849). A fost unul dintre marii artişti romantici polonez prin naştere a cărui sensibilitate şi vibraţie lăuntrică şi-au găsit expresia aproape exclusiv prin intermediul pianului. Felul său de a cânta la acest instrument, precum şi paginile muzicale pe care i le-a dedicat i-au atras denumirea de poet al pianului. Concertul în mi minor a fost compus în anul 1830, se spune, sub impulsul trăirilor generate de evenimentele revoluţionare ale epocii, dar şi sub impulsul puternicelor sale sentimente de iubire pe care le nutrea pentru cântăreaţa Constasntza Gladkowska. Năvala şi intensitatea trăirilor tânărului compozitor (Chopin avea atunci doar douăzeci de ani) se materializează în superbe şi generoase linii melodice, care exprimă cu prisosinţă, şi fermitatea voinţei în acţiune dar şi gingăşia unor sentimente intime, şi căldura unor efuziuni romantice. Concertul începe cu o expoziţie orchestrală destul de amplă; impetuoasă şi cu accente dramatice, tema întâi este completată de suavitatea uşor neliniştită a celei de-a doua teme; ele vor fi amplu comentate în cântul pianului care, odată intrat în acţiune trimite orchestra în plan secundar, acaparând aproape în întregime atât esenţa fluidului sonor cât şi ornamentarea acestuia. Despre partea lentă, însuşi Chopin preciza: Romanţa trebuie să lase impresia că ochiul se odihneşte pe o privelişte familiară şi dragă, ce trezeşte în suflet scumpe amintiri. Totul se petrece într-o noapte de primăvară în care peisajul plin de amintiri şi de miresmele naturii reînviate este luminat de razele lunii. Distribuită mai echilibrat între cei doi parteneri (pianul şi orchestra), partea a treia aduce o muzică plină de culoare şi antren, o muzică luminoasă, solară, în care se împletesc deopotrivă şi starea de sărbătoare dar şi cea de introspecţie, pe marginea elanurilor şi frământărilor vârstei tinere.

FRANZ SCHUBERT (1797-1828). A trăit la Viena, într-o atmosferă muzicală puternic impregnată de lumina celor trei aştri ai clasicismului: Haydn (1732-1809), Mozart (1756-1791) si Beethoven (1770-1827). El însuşi a început prin a fi fiul spiritul al acestora dar, în cele din urmă şi-a afirmat propria personalitate şi sensibilitate artistică, configurând ceea ce noi, astăzi denumim prin expresia romantism muzical timpuriu. Acest nou suflu şi-a găsit o întruchipare pregnantă în primul rând în creaţia sa de lieduri şi în muzica instrumentală; în domeniul muzicii simfonice, cea mai romantică şi personală creaţie a sa este considerată Simfonia în si minor Neterminata, apreciere care nu diminuează cu nimic frumuseţea şi vibraţia autentică a multora dintre celelalte pagini orchestrale ale autorului. Marea Simfonie în do major a fost compusă în anul 1828 (ultimul al vieţii lui Schubert), dar a rămas necântată, în arhivele Societăţii Amicii Muzicii. După zece ani de la moartea autorului, Robert Schumann descoperea manuscrisul şi îl recomanda prietenului său, Felix Mendelssohn-Bartholdy spre interpretare la asociaţia de concerte Gewandhaus. Schumann menţiona că între manuscrisele cercetate la fratele autorului, Ferdinand Schubert, se mai aflau încă şase simfonii şi, de aici, la prima editare, lucrarea a fost numerotată ca Simfonia a VII-a. Ulterior a fost descoperită si Simfonia în si minor Neterminata numerotată ca a VIII-a, dar şi o alta simfonie care a fost trecuta pe locul VII, iar Marea Simfonie este considerată astăzi ca Simfonia a IX-a de Franz Schubert. Lucrarea este structurată în patru mari tablouri simfonice pe parcursul cărora prinde viaţă o adevărată eflorescenţă de melodii tematice care excelează prin frumuseţe, diversitate şi varietate expresivă. În nici o altă lucrare schubertiană nu palpită o atare vrajă a cântecului larg simfonizat. Se spune ca Marea Simfonie în do major ar fi fost compusa sub imboldul oferit de monumentala Simfonie a IX-a de Ludwig van Beethoven, a cărei muzică răsunase la Viena, în anul 1825. Spre deosebire de Beethoven care apelase la cuvânt (solişti şi cor) pentru a extinde aria expresivităţii unei simfonii, Schubert încerca sa dilate, să amplifice căutările expresive în domeniul strict al dramei instrumentale, fără a apela la text; temele sale, de o expresivitate vie, directă, puternică (teme cantabile create de autorul a peste 600 de lieduri), par a-şi fi suficiente sieşi, fără a mai necesita expresivitatea cuvântului. Astăzi, la începutul mileniului al treilea, dimensiunile ample şi repetările tematice oferite de aceasta muzică pot să apară ca fiind obositoare. Ele exprimă, însă, căutările unei epoci şi au fost apreciate ca atare la vremea respectivă. Redescoperitorul acestei lucrări, Robert Schumann, o considera drept o simfonie cu lungimi divine şi compara imaginile sale muzicale cu însăşi întruchiparea Vienei de atunci: Viena, cu catedrala Sfântului Ştefan, cu femeile ei frumoase, cu toata strălucirea ei, Viena încinsă cu brâurile nenumărate ale Dunării şi întinsă într-o vale plină cu flori, care se transformă treptat în culmi muntoase, din ce în ce mai înalte… Când ascult Simfonia lui Schubert, viaţa ei romantică luminoasă şi înfloritoare, imaginea acestui oraş îmi răsare înaintea ochilor mai limpede decât oricând.

SURSA

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s