Botosani – Concert de Primavara – 2 martie 2012

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 2 martie 2012, ora 18,30
Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT de PRIMĂVARĂ

Dirijor: ALFONSO SAURA (Spania) 
Solistă: NICOLETA CHIRILĂ, soprană 
Îşi dă concursul actriţa: DANA BUCĂTARU

În program:

Johann Strauss: Valsul Voci de primăvară

Micro-recital de poezie

Jean Sibelius: Vals trist din muzica de scenă la drama Kuolema (Moartea)

Giacomo Puccini: Opera Gianni Schicchi, aria Laurettei
(O mio babbino caro, mi piace, è bello, bello O, dragul meu tată, îl iubesc, e frumos)

Edvard Grieg: Două melodii nordice, op. 63:
1. În stil folcloric (In Folk Style)
2. Chemarea vacii şi Dans ţărănesc (Cow-call & Peasant Dance)

Giacomo Puccini: Opera Boema, valsul Musettei (Quando m’en vo’ soletta,/ La gente sosta e mira Când merg singură pe stradă,/ Oamenii se opresc să mă admire )

Mihail Glinka: Vals-fantezie

P a u z ă

Amilcare Ponchielli: Dansul orelor, scenă de balet din opera Gioconda

Giuseppe Verdi: Opera Vecerniile siciliene, boleroul Elenei (Mercé, dilette amiche, di quei leggiadri fior; Mulţumesc, dragi prieteni, pentru acele flori graţioase)

Manuel de Falla: Dansul focului din baletul Amorul vrăjitor

Johann Strauss: Opereta Liliacul, aria Adelei (Mein Herr Marquis, ein Mann wie Sie/ Sollt’ besser das verstehn… Domnul meu marchiz, un om ca tine/ Ar trebui să înţeleagă mai bine…)

Serghei Rahmaninov: Vocaliză – pentru orchestră

Johann Strauss: Opereta Liliacul, cupletul Adelei (Spielich die Unschuld vom Lande,/ Naturlich im kurzen Gewande – De-aş juca o inocentă de la ţară,/ Fireşte în rochie scurtă)

Fr. von Suppé: Uvertura Dimineaţă, amiază şi seară în Viena
ALFONSO SAURA – dirijor

S-a născut în anul 1959, în Alicante, Spania. A început să studieze muzica la conservatoarele din Alicante şi Valencia, perfecţionându-se apoi în privinţa artei dirijorale sub îndrumarea maestrului Constantin Bugeanu din Bucureşti. Actualmente este dirijor titular al Operei de Cameră din Florenţa (Italia). În acelaşi oraş a activat şi ca dirijor al orchestrei Simfonietta Florenţei, între anii 1996-1998. În anul 1993 a activat ca dirijor principal invitat al Filarmonicii din Kiev (Ucraina). A debutat ca dirijor în anul 1987, realizând între timp concerte simfonice şi camerale cu orchestre importante din Germania, Italia, Spania, Texas (SUA), Polonia, România, Franţa, Rusia, Ungaria, Lituania, Slovacia, Bulgaria, Elveţia. A participat la numeroase festivaluri muzicale în Spania, SUA, Germania, Italia, România, Bulgaria. În domeniul operei a dirijat printre altele lucrări precum: Traviata şi Rigoletto de G. Verdi, Lucia di Lammermmour, Don Pasquale şi Rita de G. Donizetti, Căsătoria secretă de D. Cimarosa, La Serva Padrona de G. B. Pergolesi, Vox humana de Fr. Poulenc şi altele. În perioada 23 decembrie 2009-8 ianuarie 2010 a dirijat concertele susţinute în mai multe oraşe spaniole de către orchestra simfonică botoşăneană.
NICOLETA CHIRILĂ – soprană –

S-a născut la data de 26 ianuarie 1969, la Brăila. Şi-a început activitatea interpretativă la Opera Braşov, în calitate de coristă (1988-1997). În această perioadă a participat la mai multe cursuri de măiestrie susţinute de Ghoerghe Roşu din Cluj-Napoca (1992), Georgeta Stoleriu din Bucureşti (1993), Eva Mohos Nagy din Ungaria (1997). Din anul 1997 devine solistă a Operei Braşov. În această calitate a realizat numeroase roluri în spectacole de operă şi operetă. Repertoriul său cuprinde rolurile de operă: Serpina din La Serva Padrona de G. P. Pergolesi, Amor din Orpheu şi Euridice de Cr. W. Gluck, Carolina din Căsătoria secretă de D. Cimarosa, Susanna, Barbarina din Nunta lui Figaro de W. A. Mozart, Regina nopţii din Flautul fermecat de W. A. Mozart, Despina din Cosi fan tutte de W. A. Mozart, Adina din Elixirul dragostei de G. Donizetti, Maria din Fiica regimentului de G. Donizetti, Norina din Don Pasquale de G. Donizetti, Rosina din Bărbierul din Sevilla de G. Rossini, Clorinda din Cenuşăreasa de G. Rossini, Nannetta din Falstaff de G. Verdi, Gilda din Rigoletto de G. Verdi, Olimpya din Povestirile lui Hoffmann de J. Offenbach, Julieta din Romeo şi Julieta de V. Bellini, Frasquita din Carmen de G. Bizet; de asemenea, în repertoriu sopranei Nicoleta Chirilă se află şi roluri de operetă: Fiametta din Boccaccio de Fr. Von Suppe, Iulia din Logodnicul din lună de E. Kunnecke, Stazi din Silvia de E. Kálmán, Contesa Lisa din Contesa Maritza de E. Kalman.
Soprana Nicoleta Chirilă a efectuat numeroase turnee cu spectacole sau concert în Austria, Elveţia, Belgia, Franţa, Italia, Anglia. În perioada decembrie 2009-ianuarie 2010 a participat la turneul efectuat de Filarmonica Botoşani în Spania.

DANA BUCĂTARU – actriţă –

S-a născut la data de 2 aprilie 1968, la Piatra Neamţ. Şi-a început activitatea artistică la Teatrul Tineretului din acelaşi oraş (1990-1992); aici a interpretat rolurile Amalka din piesa Garden Partty şi Pende din spectacolul Vine mama. A urmat apoi cursurile Universităţii de Arte George Enescu din Iaşi (1992-1996), clasa Natalia Dănilă şi Ion Sapdaru. În această perioadă a interpretat rolurile Catorina în spectacolul Îmblânzirea scorpiei, Torsita în spectacolul Păpuşile în carnaval şi Elena Popova din spectacolul Ursul. Tot în perioada respectivă a primit şi Premiul de interpretare la Festivalul Primul rol. Între anii 1993-1995 a fost angajată la postul de radio Radio Nord-Est, iar din anul 1996 este angajată ca actriţă a Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani. Aici a debutat cu rolul Margareta din spectacolul Gaiţele regia Ion Mânzatu; alte roluri interpretate la Botoşani: Natalia Stepanova din Bună seara D-le Cehov regia Ion Bordeianu; Mona din Steaua fara nume regia Mihaela Săsărman; Zoe din O scrisoare pierdută regia Ion Sapdaru; Miss Furnivall din Comedie pe întuneric regia A. Vulpe; Charlotte din Livada de visini regia Ion Bordeianu; Amanta Ursula din Un veac de singurătate regia A. Vasilache; Ţiganca Ioana din Cocoana Chirita regia I. Sapdaru; Myrtle din Paradisul terestru regia Al. Hawsvater; Olivia din A douasprezecea noapte regia G. Badea.
Concertul primăverii este conceput pe un palier expresiv diferit de Concertul pentru Anul nou. La început de an căutăm în muzică expresia lejeră, bucuria nestingherită, speranţa întreagă, încrederea totală. La începutul primăverii sărbătorim regenerarea naturii, dar şi a vieţii umane. Acestea se produc nu de puţine ori cu dureri şi sacrificii. Purtătoarele vieţii noi – florile şi femeile – sunt şi simbolurile tradiţionale ale frumuseţii, gingăşiei, sensibilităţii. Spre ele se îndreaptă omagiile artiştilor aleşi, dar şi ale simplilor muritori. Bucuriile primăverii nu sunt mono-colore emoţional, ci sunt tulburate de alte trăiri intense: de duioşie, de nostalgii, tristeţi şi păreri de rău; ele sunt complementare precum ziua şi noaptea, viaţa şi moartea.
În micro-recitalul actoricesc, celebrarea simbolurilor primăverii este directă, prin cuvânt.
În ariile interpretate de soprana solistă imaginile poetice se întrepătrund cu cele muzicale. Cuvântul şi melodia dezvăluie profiluri feminine deosebite:
Lauretta este o tânără îndrăgostită, care încearcă să-şi convingă tatăl cât este de frumos iubitul ei;
Musetta este tânăra cu mai multă experienţă care-şi recâştigă iubitul printr-un vals lent, provocator, ce evocă emoţiile stârnite de simpla ei trecere pe stradă;
Elena întruchipează aici, sufletul latin înflăcărat, sfîşiat între iubire şi răzbunare, între vocea inimii şi chemarea la eliberarea patriei;
Adela este o femeie simplă care îşi depăşeşte condiţia prin inteligenţă şi talent, preluând fără complexe şi cu umor, ţinuta şi atitudinea contesei Rosalinda (stăpâna sa).

Momentele pur orchestrale completează prin imagini specifice panoplia de culori şi simţăminte legate de acest anotimp dar şi de alte experienţe general-umane. Începutul este tradiţional, cu Vocile de primăvară straussiene, care deschid zăgazurile sonore ale anotimpului prin fraze înaripate, dar şi murmur de izvoare şi triluri de păsări freamăt de viaţă. În contrast tulburător, Valsul trist sibelian aduce o fascinantă imagine a morţii dansând, plutind eteric, dar firesc, fără spaime morbide. Cele Două melodii nordice dezvoltă melancolia şi duioşia din cântecul de iubire al lui Solveig, adăugând o scenă domestică şi un scurt dar virtuoz dans ţărănesc. Vals-fantezie este dansul trăit cu sufletul şi imaginaţia aprinse deopotrivă; decorul este imperial, grandios, iar detaliile au fineţe şi gingăşie.
Dansul orelor este un balet-fantezie în care sunt chemate la raport momentele zilei, de dimineaţă până noaptea târziu, fiecare cu semnificaţia cu care s-a întipărit în memorie. Dansul focului este un dans ritual, de alungare a răului. Vocaliză – pentru orchestră este momentul înălţător, de aspiraţie a sufletului spre armonia celestă. Finalmente, Uvertura Dimineaţă, amiază şi seară în Viena reia ideea de evocare a momentelor zilei, într-o lume dornică să savureze bucuria fiecărei clipe, lumea din oraşul în care muzicienii familiei Strauss – dar nu numai ei – i-au dat strălucire spirituală şi savoare sonoră inimitabilă.

Sursa: Ioan Turcanu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s