Botosani – Concert Simfonic – 16 martie 2012

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 16 martie 2012, ora 18,30

Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: MIHAIL SECIKIN
Solist: RĂZVAN DRAGNEA, pian

În program:

L. van Beethoven: 12 Contradansuri
1. în do major; 2. în la major; 3. în re major; 4. în si bemol major
5. în mi bemol major; 6. în do major; 7. în mi bemol major (temă în finalul Simfoniei a III-a); 8. în do major; 9. în la major; 10. în do major;
11. în sol major; 12. în mi bemol major

W. A. Mozart: Concertul pentru pian şi orchestră nr. 21, în do major, KV 467
Allegro maestoso
Andante
Allegro vivace assai

Partea a II-a

J. Haydn: Simfonia nr. 101, în re major – Ceasornicul
Adagio; Presto
Andante
Minuetto: Allegretto
Finale: Vivace
RĂZVAN VICTOR DRAGNEA
– solist pian –
Este doctorand la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, din anul 2006, unde a absolvit şi Masteratul (2004), după absolvirea secţiei pian, la clasa conferenţiar dr. Veronica Gaspar (2003). A mai un curs de măiestrie cu profesorul Klaus Hellwig la Hochschule der Künste din Berlin. A fost bursier DAAD (Deutsche Akademische Austauschdienst) la Stuttgart şi München (august 2001) şi bursier al Colegiului Pro (1999-2001). A fost distins cu mai multe premii internaţionale de interpretare: George Enescu (Bucureşti) 2003, Porto 2002, Mozart (Paris) 1994, Citta di Moncalieri, 1990, Unisa (Africa de Sud) semifinalist, 2000, Concursurile Internaţionale de la Braşov, (1992, 1995), Carl Filtsch Sibiu, 2002, Lory Wallfisch (Ploieşti) 2003, Jeunesses Musicales 1993, Dinu Lipatti 1997, Chopin (Bucureşti) 1999, Remember Enescu 1999. De asemenea a primit premii la toate competiţiile naţionale şcolare la care a participat precum şi Premii Internaţionale de Muzică de Cameră: Braşov 1989, Bucureşti 2002. A realizat un CD la Festivalul Internaţional de Tineret, Kyoto 2000. A participat la diverse proiecte culturale internaţionale sub patronajul Ministerului Culturii şi Cultelor (1999, 2000, 2001, 2002).
Repertoriu (selecţie): Bach: (din) Arta Fugii, Clavecinul bine Temperat, Fantezia cromatică şi Fuga BWV 903, Chaconna din Partita în re minor pentru vioară BWV 1004 (transcripţie de F. Busoni), Beethoven: Sonatele op. 106, op. 111, Variaţiunile în Mib major op. 35 Eroica, Schumann: Kreisleriana op. 16, Carnaval op. 9, Enescu: Burlesque din Pièces Impromptues op. 18, Suita op. 10, Sonata în fa# minor op. 24 etc.
Concerte: Mozart, Do major KV 467, Do major KV 503, Beethoven do minor op. 37, Rahmaninov IV în sol minor op. 40, Rapsodie pe o temă de Pagannini op. 43, Prokofiev III în Do major, op. 26, Ceaikovski I si b minor op. 23.
Cicluri integrale: Sonatele pentru pian de S. Prokofiev, Studiile op. 10 şi op. 25 de Fr. Chopin, Studiile op. 39 de S. Rahmaninov.
Turnee: Africa de Sud, Japonia, Coreea de Sud, Ungaria, Germania, Franţa, Italia, Portugalia.
Concerte cu orchestra: Bucureşti (Orchestra Naţională Radio, Filarmonica George Enescu), Cluj, Braşov, Timişoara, Sibiu, Craiova, Iaşi, Arad, Ploieşti, Satu-Mare.
Înregistrări Radio, TV

LUDWIG van BEETHOVEN (1770-1827). Haydn Mozart Beethoven sunt numele consacrate ale epocii clasicismului muzical vienez. După grupul de stele pleiade, posteritatea îi identifică în expresia Triada de aur. Haydn este creatorul de stil clasic, Mozart este cel care i-a dat clasicismului aura de nobleţe anevoie de depăşit, iar Beethoven i-a adăugat elemente emoţionale şi dramatice puternice, aproape romantice. Privindu-i astfel, fireşte schematic, putem constata în concertul acestei seri că Haydn şi Mozart se regăsesc în parametrii lor. Beethoven, însă, marele constructor de monumente simfonice, este singurul pe care îl înfăţişăm într-o ipostază puţin ştiută/bănuită: prin cele 12 Contradansuri (1791-1802) îl putem vedea şi pe autorul de momente şi schiţe clasice. Mult prea îngânduratul dacă nu chiar încruntatul şi ursuzul Beethoven nu prinsese contur sau lăsa loc mai lejer omului de societate agreabil – autorului de dansuri: simple, pline de ritm şi voioşie, chiar dacă între ele se află şi un motiv ce se va integra în muzica Simfoniei eroice, bunăoară. Aceste mici piese au prospeţimea şi vigoare muzicii populare; denumirea de contradans acoperă şi înţelesul de country-dance şi de contra-dans = dans regional, altfel decât dansul de salon unde, la vremea respectivă (sec. XVIII), la modă erau menuetul, gavota ş.a.m.d.

WOLFGANG AMADEUS MOZART (1756-1791). Concertul nr. 21 pentru pian şi orchestră face parte din grupul concertelor mozartiene de maturitate. Muzica sa a fost finalizată pe data de 9 martie 1785, la patru săptămâni de la terminarea concertului precedent (nr. 20, în re minor, KV 466). Tonalitatea do major tonalitatea luminii solare, în concepţia estetică a autorului oferă temelor muzicale o haină sonoră strălucitoare; atmosfera este impetuoasă, degajă fermitate şi elan. Partea I se deschide cu un motiv ritmat sacadat, asemeni unui marş; acesta va fi motivul dominant al primei părţi, dar pentru început este expus în nuanţa piano, ca o şoaptă, ca o idee ce abia se înfiripă, alături de altele mai graţioase sau mai impetuoase. La un moment dat apare chiar şi un motiv în sol minor ce va fi dezvoltat ca temă principală în Simfonia nr. 40 după câţiva ani. După toate acestea apare în sfârşit şi o delicat-cantabilă temă a doua, dezvoltarea plină de fantezie şi briliante pianistice, repriza, cadenţa şi încheierea primei părţi. Partea a doua este un Andante celebru, este momentul de graţie al inspiraţei mozartiene, un cântec şoptit de o simplitate, concizie, dar şi eficienţă expresivă maxime. Este o romanţă instrumentală ce are forţa de comunicare a vocii umane; linia sa melodică a fost preluată şi re-transcrisă pe tot felul de ritmuri contemporane; şi aici, ca şi în atâtea alte cazuri, Mozart reuşeşte să exprime prin câteva intonaţii mai mult decât ar putea-o face altcineva prin zeci de cuvinte: poezie, visare, graţie, distincţie, înălţare sufletească pentru a defini toate nuanţele expresiei muzicale, ne lipsesc cuvintele potrivite; poate nici nu au fost încă inventate. În sfârşit, finalul concertului este un rondo plin de voioşie, cu o temă-refren săltăreaţă, plină de avânt, în pofida pasajelor cromatice. Este un final situat sub semnul strălucirii sonore, al jocului şi al perlaturii pianistice. Încă un amănunt semnificativ în legatură cu acest concert, de fapt cu partea a doua: muzica sa a fost utilizată într-un film suedez, Elvira Madigan, realizat în anul 1967; sonorităţile sale limpezi, imateriale parcă au fost asociate cu imaginea unei bărci plutind pe apa limpede a unui lac liniştit. Această asociere i-a adus întregului concert denumirea de Elvira Madigan – utilizată mai ales de muzicienii din emisfera vestică.

JOSEPH HAYDN (1732-1809). Primul mare reprezentant al Triadei de aur a clasicismului muzical vienez este considerat pe bună dreptate părintele simfoniei clasice şi al cvartetului de coarde. El a compus, însă, şi un mare număr de concerte instrumentale care au fost mai puţin rezistente la proba trecerii timpului. Simfonia nr. 101 a fost compusă în timpul celei de-a doua călătorii efectuate de Haydn la Londra, începând din anul 1794. Autorul avea 62 de ani; avea faimă şi era cu adevărat un maestru. Arhitectura muzicală dovedeşte eleganţă şi echilibru; diferenţele suprafeţelor expresive mari nu se resping ci se servesc în sublinierea expresivităţii celeilalte; detaliile melodico-ritmice au fineţea şi rafinamentul lucrăturii în filigran; sonorităţile au transparenţă dar şi consistenţă, atunci când expresia momentului o cere. Un detaliu ritmic dar şi timbral i-a adus acestei simfonii denumirea de Ceasornicul: este vorba de acompaniamentul la linia melodică a temei din Andante, acompaniament realizat printr-un şir de optimi cântate staccato (scurtate) şi care, prin menţinere constantă, au sugerat tic-tac-ul unui orologiu de pe vremea lui Haydn.

Sursa

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s