Botosani – Concert de Concerte – 11 aprilie 2012

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

MIERCURI, 11 aprilie 2012, ora 18,30
Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT de CONCERTE
TINERI SOLIŞTI

Dirijor: MIHAIL SECIKIN
Solişti:
ION-ALEXANDRU MALAIMARE, vioară
MARIUS CĂTĂLIN DENEŞ, pian
MARINA MAMALÎGA, pian (Republica Moldova)

În program:

W. A. Mozart: Concertul pentru vioară şi orchestră nr. 4, în re major, KV 218
Allegro
Andante cantabile
Rondeau (Andante grazioso – Allegro ma non troppo)

Fr. Liszt: Concertul pentru pian şi orchestră nr. 1, în mi bemol major
Allegro maestoso. Tempo giusto
Quasi Adagio Allegretto vivace Allegro animato
Allegro marziale animato

Partea a II-a

A. Haciaturian: Concertul pentru pian şi orchestră în re bemol major
Allegro ma non troppo e maestoso
Andante con anima
Allegro brillante

ION-ALEXANDRU MALAIMARE – solist vioară –
S-a născut la Bucureşti, la data de 30 martie 1989. Obţine premii la concursuri naţionale şi internaţionale. Este laureat al Concursului Internaţional de Interpretare Remember Enescu, Premiul I Ion Voicu, ediţia a X-a, 2005. Premiul I la concursul de Interpretare Miniatura Romantică, Galaţi 2002. A participat la numeroase recitaluri în ţară, la Festivalul Tinere Talente de la Râmnicu-Vâlcea în anul 2003, la Ateneul Roman, în 2007 şi în străinătate, la Praga, în 2008, unde a susţinut un recital alături de pianista Verona Maier. A concertat alături de numeroase ansambluri orchestrale din ţară, printre care Orchestra de Cameră a Radiodifuziunii Române, Filarmonica Ion Dumitrescu din Râmnicu-Vâlcea, Târgovişte, Piteşti, Botoşani, cu orchestra simfonică a Teatrului Muzical din Galaţi, cu orchestra Concerto a UNMB, Orchestra de Cameră Bucureşti, condusă de Horia Andreescu în ciclul de concerte Clasic e fantastic. Este unul dintre laureaţii premiilor Rotary Atheneum în anul 2007. Participă la mai multe cursuri de măiestrie susţinute de violoniştii Alexandru Tomescu, Eugen Sârbu şi Monte Belknap (SUA), Ştefan Gheorghiu, cu membrii Cvartetului Belcea (2010), Petru Munteanu (2010), Liviu Prunaru (2011), Vegard Nilsen (Norvegia). În iulie 2011 a beneficiat de o bursă de participare la un curs de măiestrie (masterclass) organizat de către SoNoRo Chamber Music , la Montepulciano, Italia. Din anul 2009 este membru ale Orchestrei Tinerilor Români (Romanian Youth Orchestra) În prezent este student în anul IV la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, la clasa maestrului Florin Croitoru. Pe data de 1 februarie 2012, a cântat Concertul nr. 4 de Mozart cu Orchestra de Cameră Radio ca parte a premiului câştigat la Concursul Drumul spre celebritate (Mogoşoaia, mai 2011).
MARIUS-CĂTĂLIN DENEŞ – solist pian –

Este elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional Dinu Lipatti din Bucureşti, unde studiază pianul cu profesorul Ioan Florian Nemeş. A fost distins cu premii precum:
– Premiul I Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală Cluj-Napoca 2011;
– Premiul I Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală Alba Iulia 2010;
– Premiul Muzical Eugen Barbu 2008 Acordat de Fundaţia Umanistă ROMÂNIA MARE;
– Premiul de Excelentă Oferit de Ministerul Educaţiei 2008;
– Premiul I şi Premiul special ,,Lorry Walfisch la concursul Mihail Jora, Bucuresti, 2008;
– Marele Premiu Irina Satchi Râmnicu Vâlcea, 2008;
– Premiul I Absolut cu 100 puncte la Concursul Internaţional de Pian Giuseppe Terracciano, Salerno, Italia, 2006;
– Premiul I şi Premiul de Excepţie la Olimpiada Bucureşti, 2006;
– Premiul I Absolut cu 100 puncte la Concursul Internaţional de Pian Lorenzo Perosi la Tortona, Italia, 2005;
– Premiul de Specialitate la Concursul de Muzică Românească şi Modernă 2005;
– Premiul I de excepţie 100 puncte la Concursul Internaţional de Pian Pro-Piano-România, Bucureşti, 2003;
– Premiul I Absolut la Concursul Internaţional de Pian Ginette Gaubert la Paris, Franţa, 2003;
– Premiul I la Concursul Piano Craiova, 2006;
– Premiul I la Concursul de Muzică Românească şi Modernă, 2005;
– Premiul I la Olimpiada Naţională – Bucureşti 2004, 2005, 2006,
2008 şi 2009;
– Premiul I la Concursul Naţional de Pian W. A. Mozart de la Târgovişte, 2005;
– În anul 2004 Premiul I la Concursul Naţional Paul Constantinescu de la Ploieşti;
– Premiul I la Concursul de Muzică Românească şi Modernă 2002;
– În anul 2003, 2004 şi 2005 premiul I la Concursul Internaţional de Pian Rovere dOro la San Bartolomeo Al Mare, Italia.
– Premiul II la Olimpiada Naţională la Cluj-Napoca, 2008;
– Premiul II la Concursul Internaţional de Pian Valsesia Musica la Milano, Italia, 2005;
– Premiul II la Concursul internaţional de Pian Konzerteum la Atena, Grecia, 2003 şi 2006;

Este membru co-fondator în Cercul Muzical de Excelenţă dinu Lipatti înfiinţat în iunie 2010;

Concerte susţinute:
Concerte cu orchestra Liceului de Muzică Dinu Lipatti dirijor prof. Nicolae Racu susţinut la Sala Radiodifuziunii Române Mihail Jora şi înregistrate de postul de televiziune T.V.R.M.
2006 – W.A.Mozart: Rondo în do major sub egida emisiunii Muzicieni de aziMuzicieni de Mâine
2007 – J. Haydn: Concertul in re major sub egida emisiunii Muzicieni de aziMuzicieni de Mâine

17.01.2010 – L.van Beethoven Fantezia pentru pian, cor şi orchestră, op.80 Sala mare a Filarmonicii George Enescu, cu orchestra şi corul Liceului de Muzică Dinu Lipatti, dirijor prof. Nicolae Racu şi prof. Lacramioara Pauliuc;

16.05.2010 F. Liszt: Concertul Nr. 1, cu Filarmonica Ion Dumitrescu Rm. Vâlcea Dirijor Cristian Sandu sub egida emisiunii La rampă, tinerii- realizator Rodica Sava;

25.05.2010 F. Liszt Concertul Nr. 1 Filarmonica Dinu Lipatti Satu Mare Dirijor Ştefan Novak ; Gala Tinerilor Concertişti, în colaborare cu Uniunea Criticilor, Redactorilor şi Realizatorilor Muzicali din România Mihail Jora;

02.09.2010 W.A. Mozart Concertul nr. 17, KV 453 Filarmonica din Piteşti Dirijor: Alexandru Ganea; – Concert simfonic estival, Tineri Interpreţi;

30.09.2010 F. Liszt Concertul Nr. 1 Filarmonica de stat Arad; Dirijor Dorin Frandeş; Gala Tinerilor Concertişti, în colaborare cu Uniunea Criticilor Muzicali Mihail Jora

27.01.2011 F. Liszt Concertul Nr. 1 Filarmonica de Stat Paul Constantinescu Ploieşti; Dirijor Romeo Rîmbu Tribuna Excelenţei Concert de Concerte

23.05.2011 F. Liszt Concertul Nr.1 Milano, dirijor Ovidiu Bălan

24.06.2011 – F. Liszt – Concertul Nr.1 Filarmonica Oltenia – Craiova , dirijor Alexandru Iosub

17.11.2011 N. Kirculescu Moment muzical Filarmonica de stat Ploiesti, dirijor Alexandru Ganea

Participări la festivaluri:

– Absolvent al cursurilor de Master Micul Paris cu piansta Raluca Chifane-Wagenhauser;
– Participant în cadrul Festivalului de Muzică Clasică 2006 de la Rm.Vâlcea, realizator D-na Rodica Sava;
– Invitat special în cadrul Festivalului Tinerii şi Muzica, prima ediţie, organizat de Primăria Sectorului 3 şi Teatrul ACT, în anii 2006 şi 2008;
– Jocurile Delfice Moscova 2008;

– Participant în cadrul emisiunilor radio Muzicienii de azi, Muzicienii de mâine în anii 2003-2010; Radio România Cultural, transmisiuni în direct – realizator D-na Rodica Sava, precum şi apariţii la emisiuni tv. la posturile Euforia, TV. Senso, T.V.R. 1 şi T.V.R.M;

– Participant la Festivalul Enescu şi muzica lumii ediţia XI, 07.08.2010, Sinaia 2010;

Recitaluri susţinute:

– Recital susţinut în deschiderea Concursului Irina Satchi Râmnicu Vâlcea, Ediţia 2010;
– Recitaluri susţinute în cadrul Galei Laureaţilor la concursurile Internaţionale de la San Bartolomeo Al Mare – Italia 2003, 2004 şi 2005, Tortona Italia 2005, Pro-Piano România 2003, precum şi în cadrul galei Tinerele Talente desfăşurate la Liceul de muzică Dinu Lipatti;
– Recital susţinut în Sala Mică a Filarmonicii George Enescu 17.03.2008;
– Recital susţinut în cadrul Festivalului George Enescu: 2003, 2005 şi 2009;
– Recital susţinut la Filarmonica Oltenia, Craiova, martie 2011;
– Recital susţinut la Palatul Şuţu Bucureşti octombrie 2011
– Recital susţinut la Ateneul Român Bucureşti noiembrie 2011

Membru a Fundaţiei Remember Enescu în cadrul căreia a susţinut recitaluri la Casa Armatei, Muzeul Vasile Pârvan Bârlad, Centrul Cultural UNESCO Slobozia, Sala M.I.R.A, Clubul Parlamentarilor, Palatul Şuţu, Casa Memorială George Enescu Sinaia, Clubul Ar-Cub, Studioul de Concerte al Fundaţiei Europene Drăgan, Institutul Francez;

Întinderea repertoriului lui este sugerata de compozitorii a căror lucrări le-a abordat cum ar fi: J. S. Bach, D. Cimarosa, W. A. Mozart, F. Chopin, J. Brahms, F. Liszt, G. Enescu, J. Haydn, Beethoven, B. Bartok, Fr. Schubert, S. Prokofiev, R. Schumann, Paul Constantinescu, H. Villa Lobos, Issac Albeniz, A. Vieru şi D. Şostacovici.
MARINA MAMALÎGA  – solistă pian –

A absolvit (2009) Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău, specialitatea pian, actualmente fiind maestru de concert la clasa de canto a aceluiaşi institut de învăţământ muzical din Republica Moldova. Are nume specific moldovenesc, dar îşi declară naţionalitatea rusă (pe linie maternă), originară fiind din Bender (Tighina), oraş port la Nistru, aflat sub controlul separatiştilor transnistreni. În anul 2011 a participat la concursul internaţional de muzică de cameră şi duete de piane Serghei Taneev de la Kaluga (Rusia). În acelaşi an a Primit Premiul III la un concurs similar intitulat Maria Judina de la Sankt-Petersburg. În anii 2010-2011 participă la proiectul internaţional Noaptea Muzeelor cu recitaluri solo. A susţinut şi alte recitaluri în cadrul acţiunilor de comemorare a unor compozitori sau pianişti din Republica Moldova şi din spaţiul cultural rusesc. A concertat cu Orchestra Simfonică a Transnistriei din Tiraspol. În perioada studiilor generale şi liceale a fost distinsă cu mai multe premii la concursuri de interpretare de la Bender, Chişinău şi la Concursul Internaţional George Georgescu (Premiul III) de la Tulcea (2001).

WOLFGANG AMADEUS MOZART (1756-1791). Concertul pentru vioară şi orchestră nr. 4, în re major a fost compus în anul 1775 la Salzburg, deschizând o serie de concerte a căror limpezime şi prospeţime a inspiraţiei le situează până astăzi între cele mai cântate concerte mozartiene pentru vioară; este vorba despre concertele nr. 3, nr. 4 şi nr. 5. Din acest grup, Concertul în re major este ceva mai ocolit, fără a exista un motiv evident. I se spune şi concertul militar pentru câteva măsuri intonate în caracter de marş în deschiderea primei părţi. După aceea însă referirile la acest aspect aproape că dispar, lăsând loc izvorului cristalin şi plin de prospeţime al inspiraţiei melodice mozartiene, ce-şi susură curgerea lină, când avântat când mai reţinut, dar oricum cu graţie şi eleganţă. Tot o încântare asta pare a fi deviza autorului pe parcursul primei părţi. Partea a doua continuă continuă să facă acelaşi lucru într-o atmosferă delicată, de visare liniştită, tulburată din când în când de acordurile mai impetuoase ale suflătorilor, iar rondo-ul final alternează imagini pline de voişie şi umor cu o temă-refren alcătuită ea însăşi din două secţiuni contrastante (rondeau-l baroc şi rondo-ul clasic): prima sugerând lumea distinsă şi elegantă a saloanelor (Andante grazioso), iar a doua, plină de energie şi vioiciune (Allegro ma non troppo), sugerând personajele active, dinamice, din spiţa lui Figaro, bunăoară.
FRANZ LISZT (1811-1886). A fost creatorul speciilor muzicale denumite rapsodie şi poem simfonic. Poemul simfonic s-a născut din predilecţia romanticilor pentru programatismul muzical, din convingerea că un anumit subiect artistic poate fi redat cu aceeaşi forţă expresivă, utilizând mijloacele de exprimare ale diferitor arte: poetice, plastice, muzicale. Această concepţie şi această nouă specie muzicală au dus la modificarea unor repere compoziţionale tradiţionale, îndeosebi în structura formei muzicale, care devine mai liberă; apar teme-personaje care circulă pe parcursul întregii lucrări; părţile unei lucrări nu mai sunt strict diferenţiate, iar discursul muzical capătă un caracter unitar mai accentuat. Liszt n-a utilizat elementele specifice poemului simfonic doar în lucrările intitulate astfel, ci a extins concepţia poematică şi asupra altor specii muzicale existente, modificându-le structura arhitecturală tradiţională şi conţinutul expresiv. Este şi cazul concertelor sale pentru pian.
Concertul nr.1, în mi bemol major, a fost prezentat în primă audiţie absolută în anul 1855, la data de 17 februarie, la Weimar, avându-i ca protagonişti pe însuşi Franz Liszt la pian şi pe Hector Berlioz la pupitrul dirijoral. Tema-personaj de bază a acestui concert este expusă iniţial de către orchestră. Este o idee muzicală pregnant ritmată, având o expresie de forţă, de energie debordantă, cu o tentă eroică. Reluarea acestei teme, fie pe parcursul primei părţi, fie în părţile următoare, va însemna tot atâtea expresii diferite, acest lucru concretizându-se în păstrarea ori chiar amplificarea expresiei de bază, cât şi în detensionarea potenţialului său energetic până la a deveni un simplu semnal ritmic. Nici caracterul eroic al primei teme nu este omniprezent. Şi în prima parte dar, mai ales, în episodul Quasi Adagio, autorul aduce linii melodice care contrabalansează impresia de forţă prin exprimarea unei sensibilităţi calde, năvalnice sau creează o atmosferă plină de elanuri poetice care, la rândul lor, cresc în intensitate până la sublimări celeste.
ARAM HACIATURIAN (1903-1978). A fost şi a rămas unul dintre reprezentanţii de seamă ai muzicii secolului XX. Integrat, de voie de nevoie, în ceea ce s-a numit marea familie a artei muzicale sovietice în ansamblul căreia s-a format şi s-a manifestat ca şi compozitor Aram Haciaturian s-a distins şi şi-a individualizat vocea sa muzicală prin preluarea şi valorificarea elementelor muzicii armeneşti, care i-au fost de fapt ceea ce am putea denumi grai muzical matern. S-a născut într-o familie de armeni din Tbilisi (Georgia): Mama şi tatăl meu mi-au sădit dragostea pătimaşă pentru muzica populară. Din gura mamei am aflat zeci de cântece armeneşti şi azerbaigene. Niciodată nu voi uita cum ea, brodând, cânta melodia tristă a cântecului armenesc – Vorscan ahper – cântecul vânătorului. După mulţi ani, am folosit această melodie în fondul primei teme din partea lentă a Simfoniei a II-a. La vârsta de 18 ani, în 1921, Haciaturian pleca la Moscova, înscriindu-se la facultatea de fizică-matematică. Concomitent, urmându-şi pasiunea pentru muzică, se înscrie la şcoala de muzică Gnesin unde învaţă să cânte la violoncel şi participă la cursul de compoziţie al lui M. Gnesin (1925-1929). Abia între anii 1929-1934 urmează şi cursurile Conservatorului din Moscova, frecventând clasele lui Glier (orchestraţie) şi Miaskovski (compoziţie). În aceeaşi perioadă revine în Rusia sovietică şi Prokofiev, de sfaturile căruia beneficiază şi Haciaturian, urmarea imediată fiind cunoscuta Toccată pentru pian (1932). Haciaturian şi-a identificat destul de repede limbajul muzical care i se potrivea, stil pe care l-a păstrat în esenţa sa până la sfârşit. Prima sa lucrare de remarcabilă originalitate a fost Concertul pentru pian (1936); au urmat Concertul pentru vioară (1940), Simfonia a II-a (1942-1943), baletele Gayaneh (1943) şi Spartacus (1952-1954), muzica de scenă pentru piesa Mascarade (Bal mascat) de Lermontov (1943), muzică de film şi altele.
Concertul pentru pian şi orchestră a fost dedicat unui mare pianist sovietic, Lev Oborin, cu care Haciaturian s-a şi consultat în privinţa scriiturii pianistice. Este alcătuit din trei părţi mari, păstrând în ansamblu arhitectura tradiţională a unei astfel de lucrări. Ceea ce impresionează în mod deosebit în această muzică este vitalitatea debordantă, ritmica trepidantă precum şi coloritul oriental dat de stilul melodic puternic ornamentat. Scriitura pianistică pare a se conecta direct la stilul romantic, spectaculos, al pianisticii lui Liszt, bunăoară, fireşte însă, într-un alt limbaj muzical, forjat în căutările compozitorilor din prima jumătate a secolului XX. Scriitura orchestrală se situează, de asemenea, la un grad mare de virtuozitate. De remarcat totuşi faptul că Haciaturian nu caută soluţii tehnice în sine, de dragul efectelor sonore, ci utilizează mijloacele sonore pentru a transmite un anume conţinut expresiv, o anume paletă de stări sufleteşti, dar şi imagini, sugestii vizuale. Prima parte şi finalul concertului se află sub semnul virtuozităţii furtunoase, al spectacolului sonor grandios care pare a nu cunoaşte nici o limitare; dincolo de dialogul solist-orchestră, în aceste două părţi, pianul susţine şi câte o cadenţă uriaşă. Din punct de vedere expresiv, tema principală din partea întâi ocupă un loc privilegiat, un pasaj de mare concizie, simplitate dar şi pregnanţă expresivă impunându-se în momentele de culminaţie atât în prima parte cât şi în finalul concertului, în momentul rememorării temelor din părţile precedente. În contrast cu marile blocuri sonore ce constituie prima parte şi finalul, mişcarea lentă debutează şi se încheie într-o atmosferă misterioasă, cu un puternic colorit oriental. Tema de bază de aici a fost realizată de Haciaturian prin re-aranjarea unui cântec din folclorul urban armenesc, Meh avara, melodie foarte cunoscută în epocă, în toată zona caucaziană Haciaturian o auzise în Tibilisi, capitala Georgiei. Această temă este reluată şi îmbogăţită sonor şi expresiv, culminând într-un registru clocotitor, după care re-parcurge calea spre sonoritatea discretă, iniţială, pentru a sublinia astfel şi mai mult, forţa ritmică dezlănţuită cu care se deschide finalul concertului.

Sursa: Ioan Turcanu

Reclame
Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s