„Viata unei mame credincioase!” – Samuel Prelipceanu

Este greu de pus în cuvinte tristeţea şi durerea pe care le simţim in aceste momente de desparţire de cea care a fost mama noastră. Suntem însă plini de nadejde şi mulţumitori lui Dumnezeu pentru speranţa reîntâlnirii care rămâne in inimile noastre.

Copii fiind am fost binecuvântaţi de Dumnezeu având-o ca mamă. Iată câteva descoperiri făcute de-a lungul anilor referitoare la mama.

  • Din ziua naşterii noastre şi până la plecarea ei acasă  a fost o mamă care a  demonstrat o dragoste specială pentru fiecare din noi. A dăruit tot ce a avut pentru noi.
  • În dragostea ei a făcut ca prioritatea vieţii eisă fie educaţia noastră în teamă de Dumnezeu şi respect pentru cei din jurul nostru. Şi-a investit toată viaţa în educaţia copiilor şi nepoţilor ei.
  • Mereu ne amintea de importanţa binecuvântării pentru vieţile noastre şi obţinerea acesteia în urma ascultării de Dumnezeu şi a cinstirii părinţilor.
  • A trăit alături de tata respectându-l, iubindu-l şi ajutându-l în decursul anilor. În permanenţă a fost un ajutor potrivit completînd slujirea lui de-a lungul anilor.
  • Pentru mama, Dumnezeu, lucrarea Lui şi Casa Lui au fost priorităti ale vieţii. Întotdeauna prezenţa la Casa Domnului a fost de importanţă maximă. De asemenea şi slujirea ca mădular viu în biserica Lui Hristos a fost o prioritate pentru ea.
  • În trăirea mamei am descoperit compasiune şi milă pentru cei în nevoi. Astfel că indiferent de starea noastră materială, săracii şi oamenii nevoiaşi care au intrat în curtea noastră au plecat sătui şi îmbrăcaţi.
  • Mama a fost o persoană care a avut principii biblice si morale la care a ţinut fără compromis. Uneori fiind interpretată greşit prin aplicarea principiilor ei bune a fost gata să-şi ceară iertare de la oricine, dar niciodată nu a renunţat la modul ei principial de trai.
  • Cântul creştin a fost o practică zilnică a vieţii ei. Nu a existat zi în care să nu fi cântat slavă lui Dumnezeu. Această practică a influenţat enorm viaţa şi trăirea noastră de mici copii. Repertoriul cântat de ea a reflectat trăirea unui suflet  mântuit şi iertat,  speranţa şi nădejdea veşniciei trăită împreună cu Domnul Isus, Mântuitorul nostru.Cântările mamei au răsunat şi vor continua să răsune în memoria nostră. O cântare pe  care o cânta foarte frecvent are ca versuri:

„Vine-o zi, vine-o zi când dureri nu vor mai fi,

Nu vor fi nori pe cer, lacrimi ochii n-or privi

Va fi pace-n veci de veci când în ceruri ai să pleci

O ce zi! Ce gloriosă va fi!”

Ziua despre care a cântat mama ani la rând, a sosit pentru ea. După lupta şi suferinţa vieţii, mama a plecat acasă. A isprăvit alergarea plecând de aici mulţumitoare în sufletul ei pentru anii ce i-au fost dăruiţi de Dumnezeu, să-i trăiască împreună cu noi. A plecat dintre noi cu dorinţa arzândă să-L întâlnească pe Domnul Isus, Mântuitorul ei personal. În ultima perioada a vieţii a dorit mult să-şi vadă copiii (pe noi) pentru ultima dată pe pământ înainte să plece. Dumnezeu a împlinit dorinţa ei făcând posibilă această întrunire de familie cu citeva zile în urmă. Am trăit împreună clipe de neuitat alaturi de mama. În această perioada petrecută cu ea, a făcut eforturi deosebite să treacă peste suferinţa trupească în care se afla. Am văzut însă pe faţa ei satisfacţia şi împlinirea unei vieţi trăite cu Dumnezeu. A cântat împreună cu noi, s-a rugat, a plins şi a zâmbit îmreuna cu noi conştientă de ultima părtăşie cu cei dragi pe acest pământ. Am trăit cu acestă ocazie cuvintele poetului care zice: „Când buzele n-or mai putea, suspinul meu Te-a lăuda”.Ne-am  încurajat unul pe celălalt şi i-am promis o fericită revedere în cer împreună cu Domnul Isus şi cu sfinţii plecaţi înaintea noastră.

Acum şi familia noastră are pe cineva în cer. Este mama care ne aşteaptă alături de Domnul Isus, Mielul Lui Dumnezeu care a ridicat povara păcatului nostru şi care prin rănile Lui ne-a oferit mântuirea în dar. Alături de El mama nu ne aşteaptă numai pe noi copiii şi pe tata, dar sunt convins că vrea să se întâlnească si cu toţi cei care aţi cunoscut-o, fraţi, surori, vecini şi neamuri.

Venim singuri pe pământ aşteptaţi de părinţi, fraţi, cunoscuti. Naşterea noastră produce bucurie familiei în care ne naştem. Ne bucurăm de viaţa numărată în ani, împărţită în segmente şi presărată cu o sumedenie de evenimente.Natura omenescă face să ne împletim viaţa legându-ne de ce este în jurul nostru (familie, prieteni, obiecte, locuri unde trăim)

Atenţie!

Plecăm tot singuri de pe pământ. Nimic din ce este actual fizic nu ne însoţeşte în trecerea din viaţa aceasta.  În calitate de copii ai lui Dumnezeu suntem aşteptaţi cu bucurie să intrăm în familia cerească alături de Cel care ne-a născut prin jertfa de la Calvar – Domnul Isus Hristos. În cer nu trăim temporar, ci veşnic. Să fim înţelepţi în trăirea vieţii pentru a fi binecuvântaţi la sfârşitul vieţii.

1 Cor. 15:57 – 58

Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Acest articol a fost publicat în Plecat ACASA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la „Viata unei mame credincioase!” – Samuel Prelipceanu

  1. lumi zice:

    Asa a fost ”tanti Marita’.Asa am cunoscut-o si eu,”Samuica”.Asa il numea ea pe Samuel Prelipceanu.Si noi asteptam revederea cu ea si cu toti ai nostri dragi care au plecat la Domnul deja.Dumnezeu este Cel care va intareste in asa situatii.Doresc binecuvintarea Domnului peste toti ”Prelipcenii”.

    Apreciază

  2. Foarte frumos articol……

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s