Botosani – Concert Simfonic – 11 mai 2012

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 11 mai 2012, ora 18,30
Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: MIHAIL SECIKIN
Solist: ALEXEI NABIOULIN, pian (Rusia)

În program:

S. Rahmaninov: Concertul pentru pian şi orchestră nr. 2, în do minor
Moderato
Adagio sostenuto
Allegro scherzando; Meno mosso; Moderato; Meno mosso

– Pauză –

A. Dvorak: Simfonia a IX-a, în mi minor „Din lumea nouă”
Adagio; Allegro molto
Largo
Scherzo: Molto vivace
Allegro con fuoco
ALEXEI NABIOULIN
– pianist –

S-a născut în anul 1978, la Norilsk (Rusia). A început să studieze pianul cu mama sa, de la vârsta de cinci ani, primul concert solistic susţinându-l la doar nouă ani. A urmat cursurile Şcolii de muzică de pe lângă Conservatorul din Moscova, avându-l ca profesor pe S. Gadjiev, perioadă în care a efectuat şi primele turnee peste hotare: în 1991, în Canada şi în 1992, în Germania sub genericul Russische Wunderkind (Copii minune ruşi). În timpul studiilor la Conservatorul din Moscova, unde i-a avut ca profesori pe M. Voskresenski (pian) şi I. Hudolei (compoziţie), a reprezentat institutul moscovit la primul Piano-Forum European (Berlin, 1997) şi a fost distins cu premii la mai multe concursuri internaţionale printre care: Premiul II la primul concurs internaţional pentru juniori P. I. Ceaikovski (Moscova, 1992), Premiul I şi Premiul special pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări de Schubert la concursul Al. Casagrande (Terni, Italia, 1998), Premiul I şi Premiul special pentru interpretarea creaţiei lui J. Field, la concursul de la Dublin (Irlanda, 2000), Premiul II, Medalia de Argint şi alte premii speciale la Concursul Internaţional P. I. Ceaikovski – pentru seniori – la Moscova (2002). De asemenea, companiile Kawai şi Seiler i-au oferit fiecare ca premiu câte un pian de concert. Alexei Nabiulin este considerat în Rusia drept unul dintre pianiştii reprezentativi ai momentului. Concertează cu regularitate în ţara sa şi în alte ţări precum: Ucraina, Belarus, Bulgaria, ţări din fosta Yugoslavie, în Franţa, Italia, Germania, Marea Britanie, Irlanda, SUA, Coreea, Japonia, Maroc; este invitat la festivaluri muzicale din Rusia, Franţa, Portugalia, Germania, Italia, Ucraina. Colaborează cu orchestre importante şi mari dirijori. A realizat mai multe CD-uri: primul dintre ele cu programul concursului P. I. Ceaikovski (2002) la casa de discuri Triton, dar şi la companiile Audite şi Melodia. În prezent, Alexei Nabioulin îmbină activitatea concertistică şi cu cea didactică. Repertoriul său de concert este impresionant: 11 concerte de Mozart, 5 concerte de Beethoven, concertele de Brahms, Schumann, Grieg, Liszt (nr. 1), Bartók (nr. 2 şi nr. 3), Ceaikovski (nr. 1 şi nr. 2), Rahmaninov (cele patru concerte şi Rapsodia pe o temă de Paganini), Prokofiev (concertele 1, 2, 3 şi 5 nr. 4 fiind pentru mâna stângă), precum şi un imens repertoriu de recital.
SERGHEI RAHMANINOV (1873-1943). Stilistic, Rahmaninov aparţine epocii postromantice, asta însemnând o continuitate semnificativă în raport cu elementele epocii precedente (romantismul) dar şi neexcluderea elementelor din curentele nou apărute la vremea respectivă (impresionism, expresionism), fără însă a ancora decisiv în sfera vreunuia dintre acestea. Faptul că a fost şi unul dintre marii pianişti ai secolului XX dacă nu chiar cel mai mare marchează profund creaţia sa dedicată acestui instrument, întrucât înmagazinează în ea şi pretinde interpreţilor întreaga paletă a posibilităţilor sale tehnice şi expresive. Concertul pentru pian şi orchestră nr. 2, în do minor, a fost compus în anii 1900-1901. Alături de celebra Rapsodie pe o temă de Paganini, este cel mai des cântat dintre concertele rahmaninoviene pentru pian, iar acest lucru se datorează suflului romantic pregnant al muzicii sale, conciziunii şi limpezimii expresive, frumuseţii şi nobleţii liniilor melodice, coloritul general slav, pătruns de o intensă melancolie şi pigmentat de ardente izbucniri pasionale.
Partea întâi, Moderato, debutează cu un şir de acorduri ale pianului solist, ce parcurge gradat intensitatea sonoră de la un pianissimo abia perceptibil la un fortissimo energic, clocotitor, moment ce pregăteşte intrarea în scenă a temei principale o melodie fluentă, amplă, plină de pasiune dar şi de solemnă nobleţe. Expunerea iniţială a temei aparţine instrumentelor de coarde din orchestră, pianul însoţind-o cu învăluitoare figuraţii armonice sau continuând-o cu comentarii în acelaşi caracter cu tema; aceste comentarii evoluează la un moment dat spre un prim moment culminant în care capul temei este articulat răspicat. Relaxarea acestui moment dramatic este adusă de intonarea temei a doua, o melodie de asemenea cantabilă, dar luminoasă, senină (în relativa majoră: mi bemol), generatoare de efuziuni lirice, melodie iniţiată de viole şi cântată în cea mai mare parte de pian. Discursul muzical al acestei părţi se bazează în principal pe evoluţiile unor elemente deduse din tema întâi, evoluţii ce creează succesiv momente pline de avânt impetuos, de pregnante confruntări dramatice, de vibrant şi autentic romantism, momente ce alternează cu puţine clipe de respiro, ţinând de lirica temă secundară prezentată, în repriză, în sunetele învăluitoare ale cornului.
Partea a doua, Adagio sostenuto, este un mic poem sonor închinat liniştii, visării meditative; această atmosferă este tulburată la un moment dat de o mişcare mai vie (Più animato, Più mosso) în care par a năvăli imagini impetuoase şi chiar confruntări pasionante din prima parte a concertului; după o scurtă cadenţă a pianului solist, mişcarea Adagio sostenuto revine, readucând expresia muzicală pe apele calme, liniştite ale meditaţiei şi visării.
Finalul concertului îmbină (alternează) două imagini sonore diferenţiate şi prin expresie şi prin articularea lor sub semnul a două indicaţii diferite de tempo. Prima este definită prin indicaţia Allegro scherzando şi are ca element caracteristic ritmul pregnant, viguros, bărbătesc care determină o expresie mai degrabă fermă, debordantă, decât glumeaţă (scherzando); a doua idee-imagine muzicală este definită prin indicaţia Moderato şi are ca element expresiv de bază melodia. Expresia acestei melodii este mai anevoie de definit, oscilând între tristeţe şi hotărâre, între liric şi dramatic este, în orice caz, o melodie de cuceritoare frumuseţe şi de autentică nobleţe expresivă, o melodie ce instituie o stare sufletească ce ar putea fi definită ca rahmaninoviană. Cele două teme-imagini sunt urmate, fiecare, de câte un moment de trecere (Meno mosso) şi sunt reluate alternativ de câte două ori. Prima reluare a episodului Allegro scherzando constituie şi o dezvoltare-amplificare a imaginilor specifice, iar a doua reluare a sa este mai degrabă un moment de pregătire a culminaţiei finale a concertului, culminaţie bazată pe episodul Moderato; dacă prima reluare a episodului Moderato nu aducea alte modificări decât cea de tonalitate, cea de a doua şi ultima sa reluare îi modifică fundamental expresia; indicaţia de mişcare este acum Maestoso, iar tonalitatea este acum do major (omonima majoră a tonalităţii de bază a concertului); superba linie melodică este acum preluată şi amplificată sonor de întreaga orchestră (pianul o contrapunctează ritmic), iar expresia romantică atinge apogeul.
Cele ce mai urmează de-aici înainte – Più vivo şi Risoluto – sunt pur şi simplu două momente ce pregătesc punctul de final al concertului.
ANTONIN DVORÁK (1841-1904). S-a născut la data de 8 septembrie 1841, în orăşelul Nelahozeves, nu departe de Praga. Deşi familia sa iubea muzica, cultivând-o chiar, la nivel de amatori, copilului Antonin i se hărăzise la început cariera de… măcelar. Urmând, însă, chemarea artei, acesta va înfrunta toate adversităţile, deschizându-şi singur drum aspiraţiilor şi creaţiei sale, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi reprezentanţi ai Şcolii naţionale cehe afirmată pe fondul generos al romantismului din cea de a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Formele şi speciile muzicale consacrate de clasici şi readaptate de către romantici simfonia, suita, uvertura, concertul instrumental, cvartetul de coarde, miniatura instrumentală etc. capătă sub pana lui Antonin Dvorák, coloritul melodico-armonic şi articulaţiile ritmice specifice folclorului ceh sau chiar al familiei popoarelor slave după melodiile populare din care se inspiră. Această amprentă naţională, precum şi expresivitatea caldă, de esenţă romantică, i-au asigurat un loc distinct, inconfundabil, muzicii lui Dvorák şi, în acelaşi timp, o largă popularitate unor lucrări precum Simfonia a IX-a, Concertul în si minor pentru violoncel şi orchestră, Dansurile slave etc. Simfonia a IX-a a fost compusă în anul 1893, în perioada în care compozitorul era angajat ca profesor la Conservatorul Naţional din New York (1892-1895). Muzica acestei simfonii s-a constituit, astfel, ca un mesaj simbolic trimis din America sau lumea nouă, cum i se spunea pe atunci celor rămaşi acasă, pe bătrânul continent, Europa. De aici şi titlul simfoniei; acest titlu a incitat fantezia comentatorilor care, în unele cazuri, au asociat imaginilor muzicale diverse istorioare despre unele populaţii americane (negri, amerindieni) din a căror muzică tradiţională, într-adevăr, Dvorák preia anumite elemente intonaţionale. În ultimă analiză, însă, se poate constata că muzica acestei simfonii are o profundă şi chiar predominantă rezonanţă romantică (europeană) cu coloritul expresiv, precum şi cu elementele intonaţionale specific slave. Iar mesajul general al Simfoniei Din lumea nouă este năzuinţa romantică de a atinge marile idealuri ale omului din toate timpurile şi din toate locurile: aspiraţia spre frumos, spre libertate, spre fericire.

Sursa

Reclame
Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s