Botosani – Concert Simfonic – 15 iunie 2012

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 15 iunie, ora 18.30
Botoşani, Casa de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: TIBERIU SOARE
Solist: RĂZVAN SUMA, violoncel

În program:

A. Dvorak: Concertul pentru violoncel şi orchestră, în si minor, op. 104
Allegro
Adagio non troppo
Allegro moderato

P a u z ă

J. Brahms: Simfonia nr. 2, în re major, op. 73
Allegro non troppo
Adagio non troppo
Allegretto grazioso (Quasi Andantino); Presto ma non assai; Tempo I; Presto
Allegro con spirito
TIBERIU SOARE – dirijor –
S-a născut la Bucureşti, în anul 1977. A absolvit două dintre facultăţile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti: cea de dirijat, clasa profesorilor Ludovic Bács şi Petru Andriesei, şi cea de interpretare muzicală tubă clasa conf. univ. Ion Popescu. În aceeaşi perioadă a frecventat şi cursul de compoziţie predat de Dan Dediu. În timpul studiilor aprofundate s-a perfecţionat în arta dirijorală cu maestrul Horia Andreescu; a mai participat şi la cursurile de master susţinute de dirijorii Alain Paris (Franţa) şi Adrian Sunshine (S.U.A.). Şi-a început activitatea dirijorală în anul 1999; a concertat cu orchestrele filarmonicilor din Braşov, Craiova, Satu Mare, Ploieşti, Constanţa, Bacău, Botoşani, Orchestra de Cameră Radio şi Orchestra Naţională Radio. Din anul 2002 este dirijor al ansamblului de muzică contemporană Profil, cu care a realizat premiera românească a operei Münchausen de Dan Dediu, a participat la Festivalului Internaţional George Enescu ( ediţia 2005) şi a realizat două C.D.-uri cu muzică contemporană românească. Între anii 2002-2006 a activat ca profesor asociat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti secţiile de muzică de cameră şi operă. În prezent este dirijor al Operei Naţionale Bucureşti unde a debutat cu baletul Spărgătorul de nuci de P. I. Ceaikovski în 2005. În 2003 a obţinut Premiul Criticii Muzicale pentru aportul său în cadrul proiectului Traviata-150. În 2006 revista Actualitatea muzicală i-a decernat premiul pentru cea mai convingătoare prestaţie a unui tânăr interpret în urma activităţii sale din stagiunea precedentă. Tot în 2006 fundaţia Anonimul l-a desemnat ca reprezentant al domeniului muzical la secţiunea tineri artişti pentru finala marilor premii Prometeus. Din ianuarie 2007 Tiberiu Soare este coordonatorul Studioului Experimental de Operă şi Balet Ludovic Spiess înfiinţat în cadrul Operei Naţionale Bucureşti.
RĂZVAN SUMA – violoncel –

Violoncelistul Răzvan Suma a fascinat publicul prin talentul, sensibilitatea şi inteligenţa sa. Astfel caracteriza renumita publicaţie germană Das Orchester prestaţia tânărului violoncelist român un mare talent muzical, o certitudine artistică a momentului.
Prin repertoriul impresionant pe care l-a realizat în cele peste două sute de recitaluri şi concerte susţinute în turneele din Europa, America de Nord, America de Sud, Africa şi Asia, Răzvan Suma a dovedit o mare sensibilitate şi intuiţie muzicală, o tehnică performantă redând impecabil prin diversitatea sonorităţilor specificul stilistic al fiecărei piese.
Concursurile de mare prestigiu ca Giovanni Batista Viotti Italia, Markneukirchen Germania, Chişinău Republica Moldova sau Villa de Llanes Spania, sunt doar câteva din cele mai importante premii câştigate de Răzvan Suma în participările sale la competiţiile naţionale şi internaţionale, începute încă de la vârsta de şase ani.
În ultimii ani a realizat o serie de înregistrări speciale, inclusiv pentru Fonoteca de Aur a Societăţii Române de Radio, 3 CD-uri, precum şi transmisiuni în direct la posturi de radio şi televiziune (RAI Torino, MDR Leipzig, TVR România, Acasă TV, Radio Berlin, Radio Macao, Radio Sofia, Radio Bucureşti, Radio Euskadi).
Născut în 1977 la Cluj-Napoca, violoncelistul Răzvan Gabriel Suma urmează cursurile liceului de muzică din oraşul natal la clasa profesoarei Gabriela Todor. În anul 2000 obţine diploma de licenţă a Academiei de Muzică din Bucureşti la clasa maestrului Marin Cazacu, iar în 2002 studiază în cadrul programului Artist Diploma la Longy School of Music din Cambridge Statele Unite, la clasa profesorului Terry King. Educaţia sa muzicală a fost armonios completată de cursurile de perfecţionare cu maeştrii Marin Cazacu, Arto Noras, Miklos Pereny, Radu Aldulescu, Aurel Niculescu, Mirel Ianovici, Herre-Jan Stegenga, Frans Helmerson şi de colaborările cu muzicieni de marcă, precum Justus Frantz, Cvartetul Borromeo, Silvia Marcovici sau Misha Katz.
În anul 2003 lua naştere Romanian Piano Trio, unde îl regăsim pe Răzvan Suma alături de doi dintre cei mai apreciaţi muzicieni tineri din România, Alexandru Tomescu şi Horia Mihail.
Pe lângă activitatea concertistică tangenţială cu România, dezvoltă o carieră stabilă alături de pianistul spaniol Iosu Okinena cu care s-a perindat prin săli precum Auditorio Nacional de Madrid, Teatro Colon din Buenos Aires, Kursall din San Sebastian, sau Universitatea din Valladolid.
Nu în ultimul rând, alături de Marin Cazacu, Alexandra Guţu şi Octavian Lup, în componenţa cvartetului de violoncele Cellissimo, Răzvan Suma este prezent pe scene din Italia, Portugalia, Macao sau Maroc, reuşind îngemănarea a două generaţii de artişti pentru care mesajul muzicii primează orgoliilor de instrumentişti.
ANTONIN DVORÁK (1841-1904). S-a născut la data de 8 septembrie 1841, în orăşelul Nelahozeves, nu departe de Praga. Deşi familia sa iubea muzica, cultivând-o chiar, la nivel de amatori, copilului Antonin i se hărăzise la început cariera de… măcelar. Urmând, însă, chemarea artei, acesta va înfrunta toate adversităţile, deschizându-şi singur drum aspiraţiilor şi creaţiei sale, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi reprezentanţi ai Şcolii naţionale cehe afirmată pe fondul generos al romantismului din cea de a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Formele şi speciile muzicale consacrate de clasici şi readaptate de către romantici simfonia, suita, uvertura, concertul instrumental, cvartetul de coarde, miniatura instrumentală etc. capătă sub pana lui Antonin Dvoák, coloritul melodico-armonic şi articulaţiile ritmice specifice folclorului ceh sau chiar al familiei popoarelor slave după melodiile populare din care se inspiră. Această amprentă naţională, precum şi expresivitatea caldă, de esenţă romantică, i-au asigurat un loc distinct, inconfundabil, muzicii lui Dvorák şi, în acelaşi timp, o largă popularitate unor lucrări precum Simfonia a IX-a, Concertul în si minor pentru violoncel şi orchestră, Dansurile slave etc. Concertul pentru violoncel şi orchestră a fost compus în perioada şederii compozitorului în S. U. A. (1892-1895). Lucrarea a fost prezentată în primă audiţie la Londra, în anul 1896. Cele trei părţi ale sale aduc teme de o largă cantabilitate, asigurând muzicii o comunicabilitate remarcabilă a sentimentelor care l-au animat pe compozitor în timpul creării acesteia. Potrivit tradiţiei, se spune că însuşi Dvorák mărturisea unui prieten că oridecâteori cânta melodia temei a doua din partea I (temă expusă iniţial de către corn), se simţea mişcat până la lacrimi. Fireşte, fiecare auditor se poate lăsa impresionat de oricare dintre temele concertului toate sunt sensibile, romantice, expresive, cantabile, clade, vibrante. Încă un aspect deosebit al muzicii acestui concert, care merită subliniat, este lipsa cadenţelor de virtuozitate ale instrumentului solist, momente pe care autorul le-a eliminat cu bună ştiinţă, tocmai pentru a nu afecta logica şi forţa de expresie a muzicii sale.
JOHANNES BRAHMS (1833-1897). Acest compozitor postromantic german a fost unul dintre marii simfonişti din istoria muzicii universale. Muzica sa este un vis al paradisului pierdut, acela al maeştrilor clasicismului printre care nu i-a fost dat să trăiască, remarca un comentator din secolul XX, al creaţiei brahmsiene, respectiv Antoine Golea. Johannes Brahms a năzuit spre rigoarea, echilibrul şi raţionalitatea expresivă a stilului clasic. Nu putea să rămână, însă, surd la chemările emoţionalităţii şi plasticităţii expresive ale romantismului în ambianţa căruia trăise. De aceea, poate, muzica sa este pe cât de riguroasă în articulaţiile arhitectonice, pe atât de vibrantă şi profundă în expresia sa. Simfonia a II-a a fost compusă în anul 1877. Este una dintre cele mai luminoase pagini din creaţia autorului i se spune chiar Pastorala brahmsiană. Muzica primei părţi pare a da contur unor peisaje naturale maiestuoase, pline de grandoare; dar nu sugerarea acestor peisaje este importantă, cât exprimarea unui sentiment de comuniune cu natura, de armonizare a trăirilor sufletului uman cu o natură fascinantă. Partea a doua aduce o muzică de o deosebită cantabilitate şi căldură expresivă; lirismul pare a atinge sublimul. Unii comentatori o consideră chiar cea mai frumoasă pagină lentă brahmsiană. Partea a treia îmbină graţia unui menuet stilizat cu izbucnirile dansante, de scherzo scăpărător (asemănător unor pagini bartholdyene), efectul fiind acela de umor rafinat şi de voioase chemări la a gusta bucuriile vieţii, frumuseţile naturii Finalul lucrării marchează o nouă coagulare a elanului, a eforturilor necesare atingerii unui nou pisc (montan) – unui nou ideal – după care discursul muzical îmbracă haina solemnă a unui cânt imnic, încheindu-se într-o atmosferă de autentică jubilaţie timbrală. W. G. Berger considera această lucrare, în ansamblul ei, drept o mare baladă romantică. Acestui univers sonor i se potriveşte şi caracterizarea făcută de Enescu muzicii brahmsiene: … nu este strălucitoare ci adâncă am impresia că mă face să pătrund într-o pădure cu esenţe dintre cele mai diferite.

Sursa: Ioan Turcanu

Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s