Botosani – Concert Simfonic – 5 octombrie 2012

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 5 octombrie 2012, ora 18,30
Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: BOGDAN CHIROŞCĂ
Solist: OCTAVIAN ALIN LUP, violoncel

În program:

Achim Stoia: Coral variat
Antante moderato; Andante calmo; Moderato; Più lento; Allegro vivo; Andante con moto; Molto moderato; Canon: Listesso tempo; Fuga: Moderato energico

J. Haydn: Concertul pentru violoncel şi orchestră în do major
Moderato
Adagio
Allegro molto

– P a u z ă –

J. Haydn: Simfonia nr. 92, în sol major – „Oxford”
Adagio; Allegro spiritoso
Adagio
Menuetto: Allegro
Presto

BOGDAN CHIROŞCĂ
– dirijor –

• născut la data de 1 octombrie 1975 în Botoşani;

Studii :
•1994 Absolvent al Liceului de Arte Ştefan Luchian din Botoşani la sectia de interpretare muzicală pian, clasa profesorului Adrian Moroşanu.
•1999 Absolvent al Facultăţii de Interpretare Muzicală George Enescu Iaşi secţia pian, la clasa profesorului Ioan Welt
•2004 Absolvent al Facultăţii de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie muzicală şi Teatru Iaşi, specializările compoziţie şi dirijat orchestră, clasa profesorilor Vasile Spătărelu şi Corneliu Calistru.
•2006 (9-11 octombrie) Masterand al cursului de dirijat orchestră cu Enrique Garcia Asensio, în cadrul celui de-al treilea festival Sergiu Celibidache de la Iaşi.

Experienţă profesională

•1999 2006 Maestru corepetitor la Opera Naţională Iaşi, desfăşurând totodată o serie de recitaluri cu soliştii instituţiei.
•2002 2006 Profesor de orchestră la Colegiul Naţional Octav Băncilă Iaşi.
•2006 2011 Dirijor al Operei Naţionale Române Iaşi
•2009 Membru al UCMR
În prezent sunt doctorand în muzică (compoziţie muzicală), lector universitar la Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie muzicală şi Teatru, (catedra de armonie) şi dirijor al orchestrei de studenţi a Universităţii de Arte George Enescu Iaşi.
Concomitent cu prezentarea propriei creaţii în diverse apariţii publice, festivaluri (Workshop-ul de creaţie din cadrul Festivalului George Enescu Bucureşti, 2011) şi proiecte artistice desfăşurate în ţară cât şi în străinătate (InterArt 2007 România, InterArt 2008 Germania şi Italia); am susţinut concerte în calitate de solist sau dirijor cu orchestrele Filarmonicilor din Botoşani, Iaşi, Braşov şi cu orchestra Universităţii George Enescu Iaşi.
OCTAVIAN ALIN LUP
– violoncelist –

S-a născut la data de 25 martie 1987 în Cluj-Napoca.
A început să studieze violoncelul la Liceul de Muzică Sigismund Toduţă din Cluj-Napoca sub îndrumarea profesorului Gabriel Râpă şi apoi cu profesoara Todor Gabriela. A urmat apoi cursurile Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti unde a studiat violoncelul cu maestrul Marin Cazacu. A continuat să se perfecţioneze în arta violoncelistică la Conservatorul Naţional Superior din Paris unde a studiat cu personalităţi marcante precum Roland Pidoux şi Xavier Phillips. Este Membru al Cvartetului Cellissimo alături de Marin Cazacu, Alexandra Guţu, Răzvan Suma. A susţinut recitaluri şi concerte la Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Târgu Mureş, Tulcea, Botoşani, Arad, Constanţa, Braşov, Iaşi, Sibiu, Sinaia şi în ţări precum: Ungaria, Spania, Maroc, Israel, Elveţia, Austria. A mai beneficiat de îndrumarea unor muzicieni de prestigiu precum: Antoine Lederlin, Erkki Lahesmaa, Lazlo Fenyo, David Pia, Christoph Pantillon, Alvaro Huertas, Corina Belcea, Laura Samuel, Vladimir Mendhelsson, Krysztof Chorzelski, Axel Schacher, Stefan Metz.
A fost distins cu numeroase premii de interpretare: Premiul I la olimpiadele muzicale: Baia Mare (1999), Satu Mare (2001); Cluj-Napoca (2002), Braşov (2003), Târgu Mureş (2004), Constanţa (2005), Arad (2006); Premiul I absolut la Concursul Naţional Garabet Avachian, Bucureşti (2001); Premiul I şi Marele Premiu la Concursul Naţional Mozart, Târgovişte (2002); Premiul I şi Marele Premiu la Concursul Primăvara artelor, Bacău (2003); Premiul II la Concursul Internaţional David Popper, Varpalota Ungaria (2003); Premiul I absolut la Concursul Internaţional George Georgescu, Tulcea (2003); Câştigătorul Selecţiei Naţionale pentru Concursul Eurovision Young Musicians/2004, Lucerna Elveţia; Premiul I şi Marele Premiu la Concursul Internaţional George Georgescu, Tulcea (2005); Premiul II la Concursul Internaţional de la Chişinău (2007); Premiul II Concursul Naţional Mihail Jora (2008); Marele premiu la Concursul naţional Paul Constantinescu de la Bucureşti (decembrie 2011).
JOSEPH HAYDN (1910-1973). S-a născut în localitatea Mohu din Mărginimea Sibiului dar trăit în centrul muzical al Moldovei, la Iaşi, fiind uneori simultan, alteori succesiv dirijor al Filarmonicii Moldova, profesor al Conservatorului George Enescu şi contribuind semnificativ la constituirea peisajului componistic românesc din secolul trecut. Dragostea sa pentru ţinuturile natale, pentru folclorul din zona Sibiului şi a Ardealului în general, i-a fost mereu vie în suflet şi s-a reflectat în creaţii muzicale ce au la bază folclor transilvănean. Prima sa Suită pentru orchestră, compusa în anul 1947, este intitulată chiar Trei jocuri din Ardeal. Este şi lucrarea cea mai cunoscută publicului botoşănean. Aflat la studii la Paris (între anii 1934-1936 a studiat cu Paul Le Flem, Charles Koechlin şi cu Paul Dukas), Achim Stoia îşi exersa potenţialul componistic scriind în stilul tradiţional european o lucrare intitulată Coral variat (1936) care a primit în anul 1938 Premiul al II-lea de compoziţie George Enescu, împreună cu Liturghia modală. Cu acea ocazie a fost admis şi în rândul Societăţii Compozitorilor Români, fapt ce semnifica chiar consacrarea sa în calitate de compozitor. Compusă iniţial pentru pian, lucrarea a fost reluată zece ani mai târziu (1946) în forma orchestrală. „Tema severă şi maiestuoasă, de inspiraţie preclasică, este enunţată de întreaga orchestră în canon (între suflători şi coarde). În cele şapte Variaţiuni şi Fugă, Achim Stoia întrebuinţează toate mijloacele pe care arta contrapunctului le oferă: contrapunct la trei, patru, cinci şi şase voci reale, fugato, canon, fugă. Îndeosebi Fuga finală (Allegro energico), al cărei subiect e derivat din tema coralului, demonstrează o bună stăpânire a tehnicii polifonice. Aceste procedee, ca şi procedeele variaţionale ornamentale sau amplificatoare, sunt subsumate ţelului expresiv predominant optimist ” – din volumul Achim Stoia de Costică Bâzgă şi Lucia Abrudan.

JOSEPH HAYDN (1732-1809). Printre cele mai frumoase cuvinte spuse despre acest mare clasic vienez se află, cu siguranţă, şi cele ce aparţin compozitorului şi muzicologului Doru Popovici: Dacă muzica lui Haydn şi-ar găsi corespondenţe spirituale, s-ar scrie cea mai inundată în lumină poezie, s-ar crea cel mai optimist roman… dar, mai cu seamă, s-ar sculpta o capodoperă menită să se bucure de preţuirea mileniilor şi al cărei titlu potrivit ar fi STATUIA OMENIEI.
Primul în ordine cronologică mare clasic vienez a rămas în istoria muzicii drept părintele simfoniei, al cvartetului de coarde şi, într-o măsură mai mică, al concertului instrumental, specie muzicală în care chiar dacă n-a strălucit Haydn a realizat tranziţia dintre concertul instrumental baroc şi cel clasic (căruia îi vor da strălucire deplină Mozart şi apoi Beethoven). O astfel de lucrare este şi Concertul în do major pentru violoncel şi orchestră (compus probabil între anii 1760-1765, dar descoperit după două secole, în anul 1961, la Muzeul Naţional din Praga). Este o muzică în care persistă atmosfera rococo, galantă prin ritmurile punctate, persistenţa trilurilor etc. dar îşi face simţită prezenţa şi stilul clasic prin limpezimea, conciziunea şi dinamismul specifice îndeosebi în finalul lucrării.

Simfonia nr. 92, în sol major, a fost compusă în anul 1788, fiind ultima lucrare de acest fel realizată pe continent; următoarele (şi ultimele) douăsprezece simfonii au fost compuse la Londra, fiind şi denumite ca atare: londoneze. Nu e mai puţin adevărat că şi Simfonia nr. 92 are un nume insular: Oxford. Numele simfoniei este legat de locul unde a fost interpretată pentru prima dată, precum şi prilejul: conferirea titlului de Doctor honoris causa al Universităţii din Oxford, la data de 7 iulie 1791. Întâmplător sau nu, Simfonia nr. 92 merită cu prisosinţă o asemenea asociere. Din punct de vedere muzical ea reprezintă o culme a realizărilor haydniene din perioada pre-londoneză. Primul Allegro este precedat de o introducere lentă ce sugerează parcă o privire retrospectivă a maestrului aproape sexagenar; nu lipseşte o notă de melancolie ce se va regăsi şi în partea a doua, Adagio, îndeosebi în răscolitoarea secţiune minore. În rest, adică primul Allegro, Menuetul şi Finalul aduc o muzică ce relevă din plin trăsăturile muzicii haydniene: spirituală, echilibrată, plină de prospeţime, cu notele specifice de bonomie şi umor rafinat, îndeosebi în Final. Este o muzică ce acoperă sau se regăseşte şi în caracterizarea generală a creaţiei haydniene pe care o face poetul şi filozoful german J. W. Goethe: De mai bine de cinzeci de ani, audierea lucrărilor sale mi-a comunicat de fiecare dată o senzaţie de plenitudine. În contact cu ele simt nevoia involuntară de a face ceea ce mi se pare a fi binele Acest sentiment este independent de gândire, iar pasiunea n-are nici un amestec aici. Mă gândesc la reproşul care i se face lui Haydn: că muzica lui ar fi lipsită de pasiune. La care eu răspund: elementul pasional în muzică, ca de altfel şi în celelalte arte, are cu atât mai puţină însemnătate cu cât este mai uşor de perceput. El nu este esenţial, fiind un produs al hazardului. După părerea autorilor antici, el învăluie natura profundă a lucrurilor, alterându-le frumuseţea.

Sursa: Ioan Turcanu

Reclame
Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s