Botosani – Concert Simfonic – 7 decembrie 2012

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 7 decembrie 2012, ora 18,30
Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: ALEXANDRU IOSUB
Solistă: MIHAELA MANEA, pian

În program:

C. Saint-Saëns: Bacchanale, scenă de balet din opera Samson şi Dalila (actul 3)
Allegro moderato; Di più in più animato

C. Saint-Saëns: Concertul pentru pian şi orchestră nr. 2, în sol minor, op. 22
Andante sostenuto
Allegro scherzando
Presto

– P a u z ă –

Fr. Liszt: Orpheus, poem simfonic
Andante moderato; Un poco più di moto; Lento; Andante con moto; Lento;

Fr. Liszt: Preludiile, poem simfonic
Andante; Andante maestoso; Listesso tempo; Allegro ma non troppo; Allegro tempestuoso; Un poco più moderato; Allegretto pastorale; Poco a poco più di moto sin al Allegro; Allegro marziale animato; Andante maestoso

ALEXANDRU IOSUB
– dirijor –

S-a născut la data 16 iunie 1954, la Piatra Neamţ. A studiat vioara la Liceul de Artă Octav Băncilă Iaşi (1973) şi ale Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu Bucureşti (1977). În paralel a studiat dirijatul cu Corneliu Calistru şi George Vintilă la Iaşi (1970-1973) şi cu Constantin Bugeanu la Bucureşti (1973-1978). Şi-a început activitatea interpretativă ca violonist în orchestra Filarmonicii din Bacău (1971-1980); ca dirijor a activat la Teatrul Liric din Craiova (1981-1989) şi la Filarmonica Oltenia din Craiova (din 1989 până în prezent). A colaborat cu instituţii de concert şi spectacole precum: filarmonicile din Arad, Bacău, Botoşani, Braşov, Craiova, Iaşi, Oradea, Ploieşti, Râmnicu Vâlcea, Sibiu, Teatrul Liric Craiova, Teatrul Muzical Galaţi, Teatrul Naţional de Operetă Bucureşti, însumând peste 1000 de spectacole lirice şi peste 500 de concerte simfonice. Ca violonist a susţinut recitaluri cu pian sau concerte cu orchestra; tot ca violonist a făcut parte din formaţii de muzică de cameră (cvartet şi trio); de asemenea est preocupat de pedagogie violonistică şi de compoziţie (muzică de scenă, diverse lucrări ocazionale, orchestraţii).

MIHAELA MANEA
– pianistă –

S-a născut la data de 13 decembrie 1996, la Târgovişte. Este elevă în clasa a X-a la Liceul de Arte Bălaşa Doamna din oraşul natal, dar studiază pianul şi cu conf. univ. dr. Corina Ibănescu de la Universitatea de Muzică Transilvania Braşov. A fost distinsă cu premii la concursurile: Lorenzo Perosi, Giuseppe Teraciano, Rovere d’Oro, Simone Delbert-Fevrier, W. A. Mozart (Târgovişte), Olimpiada Naţională de Interpretare Intrumentală. A urmat cursuri de măestrie interpretativă cu maeştrii Luciano Lanfranchi, Umberto Bategazzore, Achille Giordano, pianişti şi cadre didactice la academii de muzică italiene. Din luna august 2011 este bursieră a Fundaţiei Martin şi Adriana Sternin.
Experienţa sa interpretativă este deja impresionantă: participări la activităţile fundaţiilor Remember Enescu, Pro Piano, Martin şi Adriana Sternin; a cântat ca solistă în compania filarmonicilor din Târgovişte, Ploieşti, Braşov, Iaşi, sub bagheta unor dirijori precum Ilarion Ionescu-Galaţi, Cristian Oroşanu, Romeo Rîmbu, Iulian Rusu; în aceste ocazii, Mihaele Manea a interpretat concerte pentru pian şi orchestră de Mozart (nr. 1 şi nr. 9), Beethoven (nr. 1) şi Mendelssohn-Bartholdy (nr. 1).

CAMILLE SAINT-SAËNS (1835-1921). Acest compozitor francez a fost, totodată, un pianist şi un organist de mare forţă: Franz Liszt însuşi îl scotea a fi cel mai mare organist al lumii. Făcând din dezinvoltura cu care limbajul său muzical cedează celor mai contradictorii influenţe stilistice, o trăsătură particularizatoare, Saint-Saëns preia fără complexe elemente de limbaj variate, de la Scarlatti la Wagner, sau se inspiră din folclorul diferitor ţări. Sinceritatea autodefinirii sale este de-a dreptul dezarmantă: Ceea ce iubesc nu este nici Bach, nici Beethoven, nici Wagner, este arta. În fond eu sunt un eclectic!. A compus cu o uşurinţă fabuloasă de la vârsta de cinci ani până la optzeci şi şase de ani (chiar până în ajunul morţii sale) producând lucrări după cum a spus-o el însuşi pentru a satisface o funcţie a naturii (sale), aşa precum un măr produce mere. Fireşte, într-o astfel de situaţie, valoarea creaţiei sale este inegală, dar suficientă pentru a-i impune statura de mare compozitor.

Opera Samson şi Dalila, a fost compusă în anul 1877 pe un libret inspirat din cunoscutul episod biblic, cu viteazul Samson a cărui putere stătea în părul său bogat, secret aflat de voluptoasa Dalila care îi taie părul în timpul unei îmbrăţişări pasionale şi îl dă astfel pe mâna filistenilor. Bacchanale este un tablou orchestral cu evident colorit oriental, identificabil atât în liniile melodice, cât şi în instrumentele de percuţie ce acompaniază ritmic; este un dans ritual ce are loc în templul zeului Dagon al filistenilor, unde Dalila şi Marele Preot pregătesc batjocorirea lui Samson, acum prizonier neputincios, care îşi va regăsi puterea pentru puţin timp, atât cât sa dărâme templul filistean peste el şi peste inamicii săi.

Concertul pentru pian şi orchestră nr. 2, în sol minor a fost compus în anul 1866 şi prezentat în primă audiţie la Paris, în anul 1868, cu Saint-Saëns la pian şi cu Anton Rubinstein la pupitrul dirijoral. Muzica sa a fost concepută pentru un instrument la modă în epocă, dar ieşit din uz ulterior pianul cu pedalier care aducea un plus de forţă pianului în registrul grav, realizând efecte de orgă; aceste aspecte pot fi remarcate îndeosebi în muzica primei părţi şi în cea a finalului. Creativitatea lui Saint-Saëns se manifestă aici şi în domeniul arhitecturii muzicale, cele trei părţi ale concertului având o structură diferită de lucrările tradiţionale: în locul unui Allegro de sonată, partea întâi aduce o formă liberă, ce debutează cu o cadenţă a pianului solist ce evocă stilul unor preludii şi fantezii de J. S. Bach; partea a doua nu este un Andante ci un scherzo scăpărător, cu transparenţa delicată a unor pagini bartholdyene, iar finalul, chiar dacă este structurat pe canavaua unei forme de sonată, are aspectul unei tarantelle fantastice, fulminante. Marele virtuoz al pianului, care era Saint-Saëns, îşi etalează magistrala artă a claviaturii şi solicită totodată interpreţilor acestui concert toate resursele, apăsând continuu pe acceleraţie, de la Andante sostenuto la Allegro scherzando şi finalmente la Presto. Nu există răgaz pentru odihnă, ci doar câteva momente de relativă relaxare.

FRANZ LISZT (1811-1886). A fost un romantic atras (fascinat) de grandoarea gesturilor artistice, de exacerbarea trăirilor emoţionale, concretizate în sonorităţi pe măsură. A fost creatorul speciilor muzicale denumite rapsodie şi poem simfonic. Poemul simfonic s-a născut din predilecţia romanticilor pentru programatismul muzical, din convingerea că un anumit subiect artistic poate fi redat cu aceeaşi forţă expresivă, utilizând mijloacele de exprimare ale diferitor arte: poetice, plastice, muzicale. Această concepţie şi această nouă specie muzicală au dus la modificarea unor repere compoziţionale tradiţionale, îndeosebi în structura formei muzicale, care devine mai liberă; apar teme-personaje care circulă pe parcursul întregii lucrări; părţile unei lucrări nu mai sunt strict diferenţiate, iar discursul muzical capătă un caracter unitar mai accentuat. Liszt n-a utilizat elementele specifice poemului simfonic doar în lucrările intitulate astfel, ci a extins concepţia poematică şi asupra altor specii muzicale existente, modificându-le structura arhitecturală tradiţională şi conţinutul expresiv.
Poemul simfonic Orpheus, a fost compus în anii 1853-1854. Este unul dintre cele patru poeme simfonice în care Liszt înfăţişează creatori de geniu sau eroi legendari (celelalte trei sunt: Tasso, Prometeu, Mazeppa). De dimensiuni restrânse, Orpheus este o muzică contemplativă în care prezenţa personajului mitic este sugerată prin sunetele harpei (lira antică); discursul sonor evoluează treptat spre un punct culminant, pentru ca apoi sa revină la sonorităţi diafane, pierzându-se într-un şir de acorduri eterice, care sugerează ridicarea lui Orfeu în tăriile cerului, lăsând omenirii sarcina de a pune în practică ideile sale civilizatorii.
Ca prefaţă la partitura tipărită a poemului, autorul scrie un eseu în care relatează împrejurările creării muzicii şi gândurile sale despre anticul cântăreţ:
Într-o zi aveam sa dirijez opera Orfeu de Gluck… acest mare maestru a avut în vedere subiectul său pentru a ne îndrepta gândirea spre acest cântăreţ, al cărui nume pluteşte atât de maiestuos şi atât de armonios deasupra multor mituri poetice ale Greciei.
Am revăzut cu mintea vasul etrusc expus la Luvru , reprezentând primul poet muzician, impozant în roba sa strălucitoare cu fruntea înconjurată de o bentiţă mistică, regală, ce îşi răspândea vorbele şi cântecele sfinte cu buzele deschise şi făcând să răsune cu putere corzile lirei cu degetele sale frumoase, lungi si subţiri…
Puteam să-mi imaginez că în jurul lui, noi am fi putut contempla cu adevărat animalele sălbatice ale pădurii ce ascultau vrăjite: instinctele primare, brutale ale omului ce se ascundeau învinse; pietrele care se înmuiau; inimile împietrite de o lacrimă zgârcită şi arzătoare; păsările cântătoare şi cascadele zgomotoase întrerupte uneori de melodiile lor; râsetele şi bucuriile ce se reculegeau cu respect în faţa a ceea ce redeşteaptă Umanitatea puterea binefăcătoare a artei, lumina sa glorioasa, armonia sa spre civilizaţie.
Daca ne-ar fi dat să ne exprimam gândurile noastre în întregime, ne-am dori să reprezentăm caracterul senin, civilizator al cântecelor răspândite în toate operele de artă: subtila lor energie, augusta lor autoritate, sonoritatea nobilă şi voluptoasă a sufletului, unduirea dulce ca nişte brize pe Elysee, ridicarea progresiva asemenea vaporilor de tămâie, Eterul lor diafan şi azuriu ce îmbracă lumea şi universul întreg ca într-o atmosferă, ca într-o haină transparentă a inefabilei şi misterioasei Armonii.
(traducere din limba franceză: Marieta Baciu)

Poemul simfonic Preludiile, compus în anul 1854, preia ca titlu şi ca program poetico-filosofic un pasaj din Meditaţiile poetice ale francezului Lamartine. Acest program este înscris chiar la începutul partiturii: Viaţa este ea oare altceva decât o serie de preludii la acest cântec necunoscut, a cărui notă primă şi solemnă o intonează moartea? Iubirea înfrumuseţează cu aureola ei toată existenţa; dar în al cui destin, oare, primele desfătări ale norocului nu au fost tulburate de urletele furtunii, care cu suflul său aspru îi răpeşte speranţele cele mai luminoaseşi cine în adâncurile tainice ale sufletului său nu se îndreaptă cu bucurie după asemenea zguduiri către liniştea minunată de la ţară ca să-şi legene amintirile? Atunci când, însă, trompetele dau semnalul de alarmă, fiecare, după rangul său se avântă în luptă pentru a-şi face datoria. Ţinând cont de muzică, dar şi de programul preluat, în poem au fost identificate cinci episoade distincte (fără a fi despărţite prin pauze, ci diferenţiate prin expresia dominantă): primul s-ar putea intitula Omul, fiinţă muritoare – o meditaţie generală, partea introductivă; al doilea episod – Dragostea care aureolează şi împlineşte; al treilea episod – Lupta cu viaţa – înfruntarea furtunilor şi adversităţilor; al patrulea episod – În sânul naturii – care tămăduieşte şi dă noi puteri; ultimul episod – Chemarea la luptă un marş triumfal în care sunt rechemate şi motivele episoadelor precedente, acum în versiuni eroice. Este de remarcat diferenţa de accepţiune a meditaţiilor poetice ale lui Lamartine şi a meditaţiilor muzicale ale lui Liszt în ceea ce priveşte sensul vieţii. Poetul diminuează semnificaţia vieţii o serie de preludii la un cântec necunoscut iar compozitorul pare a afirma în stilul său plin de grandoare că viaţa aceasta, preludiile-întâmplări prin care trecem sunt tot ce contează: ele alcătuiesc substanţa poemului.

Sursa: Ioan Turcanu

Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s