IUBIREA care … UCIDE…!

Traia odata o fata singuratica ce cauta cu disperare iubirea.

2 porumbeiIntr-o zi pe cand se plimba prin padure, o fata a gasit doi pui de  pasarele cantatoare. Ea le-a luat acasa si le-a pus pe amandoua intr-o colivie. Fata le-a dat de mancare si in scurt timp pasarile au inceput sa creasca in puteri. In fiecare dimineata ele o trezeau si o salutau cu un cantec minunat. Fata simtea o iubire profunda pentru pasari. Ei ii placeau atat de mult cantecele pasarilor incat si-ar fi dorit ca melodiile acestora sa dureze o vesnicie .

Intr-o zi fata a lasat usa coliviei deschisa. Pasarea cea mai mare si mai puternica dintre ele, a zburat atunci iesind afara din colivie.

Fata a urmarit-o in timp ce se rotea in aer in jurul ei. Fetei ii era frica ca pasarea avea sa zboare si sa nu se mai intoarca. Astfel ca, in momentul in care pasarea se apropie de ea, ea o prinse brusc si cu salbaticie din zbor. A apucat-o si a tinut-o apoi strans in maini. Inima ei se bucura acum de succesul pe care il reputase. Dar, imediat a simtit ca pasarea pe care o tinea strans in mainile ei nu mai opunea rezistenta si nu se mai misca. Ea a deschis atunci mana, uitandu-se atunci cu spaima si infrigurare la pasarea moarta. Apucarea brusca, cauzata de iubirea ei disperata, o omorase.

Fata a observat apoi cealalta pasare, iesind si ea afara pe usa coliviei… A vazut nevoia acesteia de libertate, nevoia de a zbura pe cerul albastru si liber. Ea luat pasarea in maini si a ridicat-o incet deasupra capului. Pasarea si-a luat apoi zborul.
S-a invartit odata, de doua ori, de trei ori… Fata a privit cu incantare bucuria pasarii aflata in libertate. Inima ei nu se mai gandea la pierdere. Ea vroia ca pasarea ei sa fie fericita. Dintr-o data, pasarea zbura mai aproape si mai aproape si pana la urma se aseza pe umarul fetei. Aici incepu sa cante cea mai dulce melodie pe care o auzise vreodata fata.

Morala: cea mai rapida cale de a pierde draostea cuiva este aceea de a o tine prea strans…  Cea mai buna modalitate de a o pastra e de a-i darui „aripi”…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Povestiri ... cu morala. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s