Draga studentule la Medicina

Articol preluat integral de pe HOTNEWS.ro
Draga studentule la Medicina  – de prof. dr. Margit Serban
image-2011-03-7-8367330-41-prof-margit-serban„Am inceput sa predau cu mai bine de 30 de ani in urma si, in total, am avut peste 5000 de studenti si rezidenti. Exista si in mine, ca si in altii, dorinta de a transmite celor tineri cunostintele mele si a preda e un lucru care mi-a placut si imi place in continuare. Mai ales ca acum, la varsta mea, pot transmite si experientele proprii, nu doar cele obtinute prin lecturi.

V-ati ales o profesie foarte grea. Medicina este o profesie pretentioasa din toate punctele de vedere. De ce? Pentru ca trebuie sa ai o personalitate care sa fie dispusa sa ofere mai mult decat poate sa primeasca. Medicii trebuie sa ofere timp, energie, nopti nedormite, sa renunte la concedii, sa renunte la sfarsitul de saptamana. Un medic trebuie sa fie dedicat in totalitate profesiei sale. Pe langa aceasta dificultate va veti mai lovi si de incarcatura emotionala enorma atunci cand aveti de-a face cu patologie severa. Atunci cand sfarsitul poate fi nefavorabil, veti vedea ca lucrurile devin mult mai complicate si mai grele.

Chiar daca astazi sunteti studenti sau tineri rezidenti, trebuie sa va reanalizati, sa vedeti daca aveti aceasta disponibilitate, o disponibilitate care nu depinde de educatie, ci de personalitatea fiecaruia, de gradul de generozitate la care sunteti dispusi sa va angajati. Daca aceasta disponibilitate nu exista trebuie sa stiti in ce directie va veti orienta pentru ca exista in Medicina si specialitati mai putin pretentioase.

Fiecare disciplina are partile ei grele, dar daca esti mai comod, mai doritor de a primi, atunci va trebui sa te orientezi spre o specialitate care sa iti permita sa profesezi o viata intreaga pe masura sufletului tau.

Profesia nu trebuie sa fie in razboi cu disponibilitatea ta sufleteasca pentru ca asta aduce dezastrul. 

Sigur, multi pot socoti ca a-ti trai toata viata ca medic dedicat meseriei ar putea sa nu fie calea cea mai buna de urmat. Si s-ar putea sa aiba, de fapt, dreptate atunci cand spun ca avem o singura viata si ca in aceasta viata nu trebuie doar sa muncim. A munci extrem de mult poate fi si un pacat.

Eu insa, foarte sincer si cinstit va spun ca nu regret ca am fost medic si ca am practicat medicina doar in Romania. As fi putut sa plec si inainte de 1989 si, in familie, mi s-au facut multe reprosuri ca n-am facut-o. Dar nu am regretat niciodata acest lucru. Nu am regretat pentru ca, in acele vremuri si poate si inainte de anul 2000, medicul venit din afara nu avea sansa sa se impuna.

In plus, aici a trebuit sa lupt si firea mea e una luptatoare. Asa au decis genele mele. Faptul ca am reusit in foarte multe in Romania arata ca, daca esti consecvent si iti doresti ceva cu toata sinceritatea, atunci gasesti si drumul.

Am fost omul care, ani de zile, am tinut studentilor si rezidentilor discursuri patriotice din dorinta de a-i vedea ramasi in tara. La un momentat dat insa, m-am oprit pentru ca, in ciuda exemplului meu personal, am simtit ca nu mi se va mai da crezare.

Intr-adevar, conditiile de astazi sunt mult diferite si, daca esti foarte bun, poti fi acceptat dincolo si poti face o cariera profesionala. Poti deveni important si poti misca lucrurile din loc si in strainatate.

Dar am un principiu care ma defineste: loialitatea. Servirea cu credinta a celui care ti-a intins o mana, a mentorului, a celui care te-a ajutat sa devii. Sper sa nu par demodata, dar asta cred eu: ca se cuvine sa intorci tarii care te-a format ceea ce ai primit.

In Statele Unite de exemplu, un student se indatoreaza pe o perioada de multi ani pentru a putea studia. In facultatile noastre, in perioada de rezidentiat, studiile sunt gratuite si asta ar trebui sa ne oblige, cred eu, sa intoarcem tarii ceea ce ea a investit in noi.

In ultimii zece ani mi-au plecat zece oameni, medici tineri pe care eu i-am trimis in stagii de specializare in Europa si SUA. Dupa cele 9 luni in care s-au format pentru spitalul nostru, pentru a salva viata oamenilor nostri, s-au intors si mi-au spus: “Doamna Profesor, imi pare rau, dar am gasit un loc de munca in strainatate”. Si au plecat.

Mi-a cazut cumplit de rau pentru ca nu mi s-a parut corect. De atunci nu mai reprosez nimanui si nu mai tin discursurile pe care le tineam inainte. Dar niciunul dintre cei care au ramas aici nu a murit de foame.

Daca esti un profesionist de buna calitate poti intra prin competitie intr-un spital, sperand ca aceasta competitie e corecta; poti fi sustinut sa participi la congrese si sa faci parte din viata medicala internationala. Poate ca nu poti face medicina performanta, din cauza conditiilor de la noi, dar in randul lumii poti fi.

Bineinteles ca nu mai spun “nu plecati pentru ca nu cred ca este corect fata de tara”. Sunt de acord ca, pana la urma, o singura viata ai si pe aceea trebuie sa o traiesti cat mai frumos si intelept. Dar spun ca imi pare rau.

Imi pare rau pentru ca am dotat un laborator cu o investitie de un milion de euro si acum nu gasesc persoana potrivita care sa isi doreasca sa lucreze aici, nu afara. Imi pare rau deoarece am muncit pentru noi, pentru voi si pentru oamenii nostri si stiti si voi, la fel de bine ca si mine, ca proiectele nu se nasc asa usor.

Imi pare rau ca ii lasam pe cei mai buni dintre cei mai buni sa plece cu atata usurinta, atunci cand noi am investit in ei. Nu sunt defel egoista, dar nu cred ca tara mea isi poate permite asa ceva.

Urasc declaratiile emfatice care nu au acoperire. Pentru mine patriotismul exista doar atunci cand faptele vorbesc, nu atunci cand aud cantece sau vad batai cu pumnul in piept.

Nu vreau medici patrioti. Dar as vrea ca cei pe care i-am pregatit sa ramana macar trei ani de zile si sa lucreze in tara. Sa transmita si celor care raman sa profeseze in Romania ceea ce au invatat de la altii din afara. Caci eu am contribuit, in modul cel mai altruist si dezinteresat posibil, la formarea lor ultra-performanta.

Eu inca raman aici pe baricade. E un gen de loialitate care, poate, nu e o calitate. Am vazut o emisiune cu o broasca testoasa care isi pierduse simtul orientarii si, in loc sa se indrepte spre apa, se ducea spre uscat, spre nisip si desert. Uneori ma gandesc: asa esti si tu, madame Serban, poate ti-ai pierdut directia.

Asa sunt eu, asa m-am nascut si in felul acesta sunt construita. Caci pentru mine, acestea trei conteaza: Arbeit, Ordnung und Disziplin. Munca, ordinea si disciplina”.

  • Biografie: Margit Serban s-a nascut in 1942 si este profesor universitar la Universitatea de Medicina si Farmacie din Timisoara. Echipa condusa de profesoara Serban a realizat primul transplant medular la copil din Romania, in 2002. A fost decorata de catre autoritatile germane cu medalia Bavaria pentru merite medicale si sociale si a primit Ordinul “Serviciu Credincios” in grad de Cavaler.
  • Constructia si dotarea Centrului de Transplant Medular de la Timisoara, cu ajutorul donatiilor statului austriac si a landului Bavariei, a fost posibila datorita perseverentei profesoarei Serban. Puteti citi aici un interviu publicat pe HotNews.ro in care Margit Serban isi povesteste viata.

Nota: „De profesie medic in Romania” este o serie de articole HotNews.ro care descriu viata mai multor medici care, in ciuda conditiilor, raman sa lucreze in Romania, oricat de incredibile ar putea parea motivele lor.

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s