Fugi (de) mândrie….

arogantulSe spune că un călugăr înţelept mergea cu ucenicii săi prin deşert. La un moment dat le-a ieşit în cale un animal fioros. Toţi au luat-o la fugă, inclusiv maestrul.

După o vreme, ucenicii îl întrebară:

-Părinte, chiar şi ţie ţi-a fost frică atunci în deşert?

– Nu, răspunse bătrânul.

– Atunci de ce-ai fugit la fel ca noi?

Înţeleptul le răspunse:

-Am preferat să fug atunci de animal, decât să fug mai târziu de spiritul mândriei.

Mândria este probabil cel mai puternic sentiment. Mai tare chiar decât iubirea.

În spiritualitatea creştină, mândria este  păcatul care ne duce la PIEIRE,  pentru că din mândrie  se nasc toate celelate atitudini negative ale omului. Invidia, dispreţul, orgoliul, mânia sunt rude bune cu mândria.

Cel mai adesea cad în capcana mândriei atunci când mă compar cu alţii şi când constat că sunt mai inteligent, mai frumos, mai talentat, mai grozav decât colegul, prietenul sau oricine altcineva. Ce satisfactie…!
De fapt, comparaţia este inevitabilă, face parte din noi.

Atunci când descopăr defectele celorlalţi, recunosc cu sinceritate că le am şi eu.

Abia atunci reuşesc să mă feresc de …mândrie.

Acest articol a fost publicat în Povestiri ... cu morala. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Fugi (de) mândrie….

  1. valimagicflash zice:

    Reblogged this on valimagicflash.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s