„Vulpea” și umbra sa…

scopGânditorul libanez Khalil Gibran are într-una din cărţile sale o povestioară despre un vulpoi, care văzându-şi într-o dimineaţă umbra imensă proiectată pe pământ de soarele care tocmai răsărea, şi-a zis: „Astăzi voi mânca o cămilă.”

Şi a alergat toată dimineaţa după o cămilă. La prânz,

când s-a uitat din nou la umbra sa, vulpoiul s-a resemnat: „Mă voi mulţumi şi cu un şoarece.”

Deşi Khalil Gibran vorbeşte de animale, el se referă totuşi la noi oamenii. Nu-i aşa că avem momente de orgoliu maxim când ne vedem mari şi tari, la fel ca propria umbră în soarele dimineţii?

După care, vine miezul zilei, sau  momente şi împrejurări în care ne dăm seama de ceea ce putem cu adevărat.

Gibran vorbeşte de fapt despre smerenie. Omul smerit e realist, orgoliosul crede în umbre. 

De aceea, este bine ca omul să se judece pe sine sub soarele arzător al amiezei, când umbra este aproape inexistentă.

Sursa: internet

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Povestiri ... cu morala. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s