Botosani – Concert Simfonic – 8 noiembrie 2013

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 8 noiembrie 2013, ora 18,30
Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC
Bicentenar G. Verdi şi R. Wagner

Dirijor: LIVIU BUIUC
Solistă: VERONICA ANUŞCA, soprană

În program:

R. Wagner: Uvertura operei Maeştrii cântăreţi din Nürnberg
Sehr mässig bewegt (Allegro molto moderato)

G. Fr. Haendel: Aria Cleopatrei din opera Iulius Caesar, actul 3 (Piangeró la sorte mia)

G. Donizetti: Cavatina Norinei din opera Don Pasquale (Quel guardo il cavaliere)

G. Verdi: Preludiul la actul I al operei La Traviata
Adagio

G. Verdi: Aria Gildei din opera Rigoletto (Caro nome que il mio cor)

V. Bellini: Aria Julietei din opera Montecchii şi Capulettii (Oh! Quante volte)

P a u z ă

G. Verdi: Uvertura operei Nabucco
Andante; Allegro; Andante; Andantino; Allegro

G. Puccini: Valsul Musettei din opera Boema (Quando men vo soletta)

G. Verdi: Boleroul Elenei din opera Vecerniile siciliene (Mercè, dilette amiche)

G. Verdi: Uvertura operei Vecerniile siciliene (I vespri siciliani)
Largo; Allegro agitato; Prestissimo

LIVIU BUIUC
– dirijor –

S-a născut în Botoşani la data de 28 mai 1948. A absolvit cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. A studiat dirijatul cu Mircea Cristiescu profesor de dirijat al bursierilor Fullbright şi a asistat la cursurile dirijorului Franco Ferara, la Lanciano (Italia). Până în anul 1990 a fost violonist în orchestra Filarmonicii Botoşani; între anii 1990-1997 a fost director şi dirijor al aceleiaşi instituţii. A mai ocupat funcţiile de dirijor şi director artistic al Orchestrei Naţionale de Cameră din Chişinău, Republica Moldova (1990-1994); dirijor al Teatrului de Operă şi Balet Constanţa (1997-2004); conferenţiar la Universitatea Ovidiu din Constanţa (2002-2004); dirijor şi director al Filarmonicii din Sibiu (2000-2002); dirijor al Filarmonicii Moldova din Iaşi (2004-2009); dirijor al Teatrului Liric Nae Leonard din Galaţi (2009-2011).
A dirijat majoritatea filarmonicilor şi teatrelor de operă din România şi are o activitate susţinută în ţară şi străinătate având prezenţe artistice în: Italia, Franţa, Spania, Belgia, Olanda, Elveţia, Grecia, Ungaria, Rusia, Ucraina, Bielorusia, Ţările Baltice, Moldova şi altele dirijând orchestrele filarmonicii din Minsk, Orchestra Simfonică Franz Liszt din Budapesta, Opera din Doneţk, Complesso Musicale Tarantino, Orchestra dArchi di Salerno, Orchestra Radio Chişinău, Filarmonica Chişinău etc. Înregistrări audio-video realizate de Raitre, Telespazio, Kelidon, Sipario, Bongiovani, Musikseminar , Teleradio Moldova, Electrecord.
Evenimente artistice deosebite:
1997 – turneu de 45 de concerte în Galicia, Asturia şi Ţara Bascilor organizat de Romaria Intenational;
1998 – membru la prima ediie a concursului Enrico Caruso Pignataro Maggiore;
2001 – Centenarul Verdi turneu în Spania cu Opera din Constanţa Teatro Monumental di Madrid;
2004 – microstagiune de operă la Teatrul Verdi din Florenţa cu colectivul Operei de Stat din Cluj;
2005 – concert simfonic la Colegiul American din Atena;
2006 – concert coral simfonic Toledo Teatro de la Rojas, Salamanca, Valencia etc;
2010 – turneu de concerte în România cu Filarmonica Academică din Cernăuţi.
VERONICA ANUŞCA
– soprană –

S-a născut la Piatra Neamţ în 1985. A absolvit cursurile U.N.M.B., la clasa de canto a prof. univ. dr. Ionel Voineag, iar în prezent este doctorand al aceleiaşi instituţii sub îndrumarea prof. univ. dr. Valentina Sandu-Dediu; colaborator al Operei Naţionale Bucureşti şi solistă a Catedralei Sf. Iosif Bucureşti. A urmat cursuri de măiestrie cu nume artişti precum: Cristian Badea, Georg Beckmann, Adrian Butterfield, Claudio Desderi, Marina Krilovici, Ionel Pantea, Mariana Nicolesco etc. Soprana are un palmares impresionant de premii şi distincţii printre care: Premiul pentru Debut la secţiunea Operă în Gala Premiilor VIP pentru Artele Spectacolului, Premiul II la Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclee (Brăila), Premiul I la Concursul Internaţional de Canto Maeştrii Artei Lirice Petre Ştefănescu-Goangă (Opera Naţională Bucureşti), Premiul I la Concursul Naţional al Liedului Românesc (Braşov), Marele Premiu la Concursul Internaţional de Interpretare Vocală Sabin Drăgoi (Timişoara) etc. Veronica Anuşca a susţinut numeroase concerte şi recitaluri, spectacole şi colaborări cu: Opera Naţională Bucureşti, Teatrul Masca Bucureşti, Orchestra U.N.M.B., Filarmonica George Enescu Bucureşti, Orchestra Naţională Radio, Filarmonica Ion Dumitrescu Râmnicu-Vâlcea, Opera Maghiară Cluj-Napoca, Orchestra Barocă a U.N.M.B., Orchestra Conservatorului din Gdansk (Polonia) etc. Repertoriul sau cuprinde atât arii şi roluri din opere, de la stilul baroc până la muzica moderna, precum şi lucrări vocal-simfonice.

 

RICHARD WAGNER (1813-1883). Este un compozitor german considerat a fi unul dintre marii creatori din întreaga istorie a muzicii. La rândul ei, muzica sa constituie momentul de apogeu al romantismului european. Wagner a fost un reformator al muzicii de operă. El şi-a conceput propriile creaţii ca pe nişte opere de artă totale, atotcuprinzătoare, acordând un rol important muzicii (Wagner a fost un mare simfonist!) dar, în acelaşi timp, un rol sensibil apropiat şi dramei (libretului), şi jocului scenic, şi contextului scenic (decorul privit ca un rezultat al arhitecturii şi picturii). Ca şi la începutul secolului al XVII-lea (când s-a creat de fapt opera), Wagner a pornit de la ideea reconstituirii tragediei antice care era tot un spectacol total deopotrivă literar şi muzical. Opera Maeştrii cântăreţi din Nürnberg, a cărei premieră a avut loc în anul 1868, a fost compusă pe un libret propriu inspirat dintr-o cronică istorică, avându-l în prim-plan pe Hans Sachs (1494-1576), un meistersinger (maestru cântăreţ), de fapt un meşter cizmar priceput şi la poezie şi la muzică. Acest Hans Sachs şi cavalerul Walther von Stolzing sunt personajele operei care reprezintă arta vie, arta inspirată din viaţă, plină de sentimente şi trăiri autentice, care în contextul operei wagneriene reprezentau progresul artistic necesar al respectivei epoci, în contrast cu arta scolastică, meşteşugită dar lipsită de emoţia adevărată a artei vechi (ars antiqua), cultivate de Beckmesser un alt personaj al operei. Aceste două concepţii sunt puse faţă în faţă într-o competiţie a cărei miză era câştigarea inimii unei tinere pe nume Eva. Este de la sine înţeles cui va aparţine victoria. Uvertura Maeştrii cântăreţi din Nürnberg se bazează pe motive ale personajelor care vor apărea în desfăşurarea spectacolului scenic. Dominant este motivul motivul triumfal al cavalerilor, dar poate fi remarcat cu uşurinţă şi tema lirică a Evei, precum şi motivul elaborat (polifonizat) şi voit sec prin care Wagner îl ironizează pe învechitul Beckmesser.
GIUSEPPE VERDI (1813-1901). De mai bine de un secol şi jumătate dacă ar fi să începem numărătoarea doar cu cea mai populară triadă de opere verdiene: Rigoletto (1851), Trubadurul (1853) şi Traviata (1853) muzica sa răsună pe cele mai multe dintre meridianele lumii muzicale, încântând şi înduioşând firile simţitoare şi chiar pe cele mai aspre. Creaţia sa nu este neapărat una foarte elaborată, dar este într-adevăr una foarte expresivă, poate pentru că acesta era şi crezul artistic al autorului: Eu cred în inspiraţie; eu vreau să trezesc entuziasmul pentru sentimentul autentic… – crez care i s-a împlinit în multe dintre creaţiile sale în care mijlocul de expresie principal este vocea umană.
Vocaţia de simfonist a lui Giuseppe Verdi, atâta câtă a fost, pare a se fi întruchipat în mai mare măsură în Uvertura operei Vecerniile siciliene, compusă în anul 1855, şi nu lipseşte nici de la punerea în pagină a Uverturii Nabucco (1842) sau Puterea destinului (1869). Mai există o uvertură ceva mai amplă la o operă puţin cunoscută, Luisa Miller (1849), dar operele sale cele mai cunoscute nu au uverturi consistente, ci doar mici preludii, introduceri orchestrale restrânse la minimul necesar.

Opera Nabucco a fost compusă pe un libret (alcătuit de Temistocle Solera) refuzat la un moment dat de un contemporan mai cunoscut al lui Verdi, la data respectivă, germanul Otto Nicolai (1810-1849), libret care i-a oferit însă italianului primul succes de public creaţiile precedente cunoscuseră eşecuri usturătoare; libretul este axat pe povestea biblică a robiei evreilor la curtea babiloniană a regelui Nabucodonosor. Întâmplător sau nu, momentul cel mai inspirat al operei, pepita de aur care dă strălucire întregii muzici, este celebrul Cor al sclavilor evrei din actul al III-lea, compus pe textul: Va pensiero, sullali dorate (Du-te gând pe aripi de aur). Aripile de aur ale acestui cor au ridicat la înălţimea succesului real pentru prima dată o operă verdiană. Uvertura operei Nabucco incepe cu o introducere lentă ce deschide parcă o amplă panoramă prin care sunt rechemate imagini din timpuri imemoriale; sonorităţi pline de dinamism şi impetuozitate, ce evocă animaţia şi strălucirea curţii lui Nabucodonosor, sunt urmate de acordurile cunoscutului cor Va pensiero, evocând aici evreii ţinuţi în captivitate la curtea sa; fireşte, pentru echilibrul construcţiei muzicale, imaginile curţii regale revin, sunt amplificate şi încheie uvertura într-o atmosferă solemnă pompoasă.

Opera Traviata – poate cea mai emoţionantă operă verdiană – a fost creată pe un libret inspirat de romanul Dama cu camelii al lui Alexandre Dumas-fiul, preluând povestea fetei frumoase şi inocente de la ţară, devenită la Paris curtezană (la donna traviata în limba italiană), care cunoaşte la un moment dat iubirea adevărată, dar moare în floarea tinereţii. Preludiul la actul I al operei Traviata este o scurtă introducere orchestrală, bazată pe expunerea unei singure idei muzicale; este o temă cantabilă în care se simt vibrând simţăminte calde, calme, dar imense; este poate imaginea condensată a celor două suflete ce încearcă nu fără suferinţă să-şi depăşească limitele şi contextul, tinzând spre înălţimile sublime ale existenţei.

Libretul operei Vecerniile siciliene a avut, de asemenea, o poveste proprie, fiind scris iniţial pentru francezul Halevy şi având la bază un eveniment istoric real, revolta flamanzilor împotriva Ducelui de Alba, guvernatorul Flandrei; Halevy nu l-a mai utilizat; pe acelaşi libret a început să compună Donizetti, dar nu şi-a terminat opera, libretul ajungând în cele din urmă la Verdi. Chiar şi opera verdiană a cunoscut trei variante, adaptând ideea revoltei la o altă realitate istorică, războiul vecerniilor siciliene (1282-1302), o revoltă împotriva francezilor pornită în timpul unei slujbe de seară (vespera, în limba italiană; vecernie, în limba română preluare din slavonă). Uvertura Vecerniile siciliene este poate cea mai simfonic structurată dintre uverturile lui Verdi. Începe cu o introducere lentă ce evocă starea de tensiune acumulată în rândul sicilienilor revoltaţi de abuzurile ocupanţilor francezi; mişcarea Allegro debutează cu o temă dinamică ce sugerează lupta, confruntarea dură a celor două tabere, dar tema secundă este cantabilă, caldă este imaginea poveştii de dragoste dintre Arrigo şi Elena, greu de împlinit în condiţiile date; urmează apoi o succintă dezvoltare tematică, reluarea ideilor de bază şi o concluzie romantic/furtunos clamată.

Sursa: Ioan Turcanu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s