Botosani – Concert Simfonic – 22 noiembrie 2013

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 22 noiembrie 2013, ora 18.30
Botosani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: BOLDIZSÁR ISTVÁN
Solist: DAN ALEXANDRU ARHIRE, chitară

În program:

G. Rossini: Uvertura operei „Bărbierul din Sevilla”
Andante maestoso; Allegro vivace

J. Rodrigo: Concierto de Aranjuez pentru chitară şi orchestră
Allegro con spirito
Adagio
Allegro gentile

Fr. Schubert: Simfonia a V-a, în si bemol major
Allegro Allegro vivacissimo
Andante con moto
Menuetto: Allegro molto
Allegro vivace

BOLDIZSÁR ISTVÁN
– dirijor –

Dirijorul BOLDIZSÁR István s-a născut la 14 februarie 1981, în Reghin. A început să cânte la vioară de la o vârstă fragedă şi a frecventat Şcoala de Muzică din oraşul natal. A absolvit studiile liceale în Cluj, în cadrul Liceului Reformat, unde a avut ocazia să îşi continue şi să îşi aprofundeze studiile muzicale. După bacalaureat a urmat cursurile Academiei de Muzică Gheorghe DIMA. Student fiind, îşi începe formarea ca dirijor sub îndrumarea maestrului Petre SBÂRCEA. Începând cu anul 2007, până în 2009, este masterand în cadrul Academiei de Muzică, avându-i ca profesori pe maeştrii Ciprian PARA şi Petre SBÂRCEA. Cu ocazia disertaţiei, dirijează opera lui Henry Purcell: Dido şi Enea. După absolvirea Academiei de Muzică, din anul 2004, este angajat permanent al Operei Maghiare din Cluj. Participă la cursuri de măiestrie, în Cluj, în anul 2010 şi 2012, în cadrul Festivalului Viva Vox, dirijând operele Nunta lui Figaro de W. A. Mozart şi Elixirul dragostei de G. Donizetti. În dirijatul de operă a fost inspirat şi asistat de maestrul MEDVECZKY Ádám, dirijor al Operei Maghiare de Stat din Budapesta. În august 2012, a participat la masterclass-ul şi concursul internaţional de dirijat în Graz, Austria, organizat de Achim HOLUB, dirijorul Orchestrei Firebird din Londra, cu participarea Orchestrei de Cameră din Graz, iar în septembrie 2012 la un masterclass de artă dirijorală susţinut de către Philip GREENBERG, dirijorul Filarmonicii din Kiev.
DAN ALEXANDRU ARHIRE
– chitarist –

În anul 2010 a absolvit Facultatea de Interpretare Muzicală din cadrul Universităţii de Arte George Enescu Iaşi, unde a studiat sub îndrumarea asist. univ. drd. Daniel Dragomirescu. A participat la realizarea a peste 50 de recitaluri solo de chitară clasică atât în ţară cât şi în străinătate. În anul 2008 debutează ca solist alături de Orchestra Filarmonicii ieşene, împreună cu care cântă şi în anul următor. În paralel cu activitatea artistică, Dan Alexandru Arhire se perfecţionează în cadrul master-class-urilor susţinute de chitarişti de seamă precum Susana Prieto, Alexis Muzurakis, Marcin Dylla, Judicael Perroy, Goran Krivokapic, Zoran Dukic, Aniello Desiderio sau Pavel Steidl. În anul 2009 Dan Alexandru Arhire devine directorul artistic al Iaşi Guitar Festival.
GIOACCHINO ROSSINI (1792-1868). A fost un mare creator italian de opere buffe (comice), capodopera sa numindu-se totuşi Bărbierul din Sevilla. Opera ca atare a fost compusă la începutul anului 1816, într-un răstimp foarte scurt. Cu câteva zile înaintea premierei (20 februarie 1816), autorul şi-a dat seama ca n-a apucat sa compună şi o uvertură pentru această operă; în acel moment potrivit unui obicei al vremii Rossini a luat o altă uvertură de-a sa (care mai fusese folosită drept cortină muzicală pentru încă două opere ale sale) şi … problema a fost rezolvată. Culmea (inspiraţiei!?) a fost că de atunci uvertura aceasta a fost păstrată definitiv pentru deschiderea spectacolului cu opera Bărbierul din Sevilla, sintetizându-i cât se poate de sugestiv atmosfera generală, atât în dimensiunea sa lirică cât şi ipostazele sale de mare savoare comică.
JOAQUÍN RODRIGO (1901-1999). A fost un mare pianist şi compozitor spaniol al secolului XX, în ciuda faptului că încă din copilărie orbise aproape complet. A fost elevul lui Paul Dukas la Paris (1927-1932), unde l-a cunoscut şi pe Manuel de Falla, un alt valoros reprezentant al şcolii spaniole de compoziţie. Stilul tradiţional, cu un evident colorit spaniol, i-a asigurat lui Rodrigo un succes imediat şi durabil. Cea mai cunoscută lucrare a sa este Concierto de Aranjuez pentru chitară şi orchestră (1939). Compunerea lucrării a început la Paris, în timpul războiului civil şi a fost încheiată la Madrid după ce luptele încetaseră. Celebritatea piesei este asigurată de muzica părţii lente un amestec de melancolie, disperare şi speranţă, demn de geniul lui Mozart, în care timbrul cornului englez este pur şi simplu de acolo, sau pare creat pentru această muzică. În ansamblul lui însă, concertul creează o atmosferă luminoasă o aluzie pe timp de război la fericirea din timp de pace. Muzica sa nu are un conţinut programatic declarat, dar poate fi privită ca o evocare a atmosferei idilice din reşedinţa de vară, stabilită la Aranjuez încă din secolul al XVIII-lea, pentru familia regală spaniolă, cu vilele ei armonios integrate într-un peisaj cu păduri şi grădini, cu ciripit de păsărele şi murmur de izvoare. Aceasta este şi explicaţia titlului lucrării: Concierto de Aranjuez. În semn de preţuire a compozitorului şi de recunoaştere a contribuţiei acestuia la susţinerea popularităţii casei regale, regele Juan Carlos I al Spaniei i-a conferit lui Joaquín Rodrigo, în anul 1991, titlul nobiliar onorific de Marchiz al grădinilor din Aranjuez.
FRANZ SCHUBERT (1797-1828). A trăit la Viena, într-o atmosferă muzicală puternic impregnată de lumina celor trei aştri ai clasicismului: Haydn (1732-1809), Mozart (1756-1791) si Beethoven (1770-1827). El însuşi a început prin a fi fiul spiritual al acestora dar, în cele din urmă şi-a afirmat propria personalitate şi sensibilitate artistică, configurând ceea ce noi, astăzi denumim prin expresia romantism muzical timpuriu. Romantismul schubertian şi-a găsit o întruchipare pregnantă în primul rând în creaţia de lieduri, în muzica instrumentală de cameră şi chiar în domeniul muzicii simfonice. Domeniul în care se poate afirma că a ratat este acela al operei domeniu în care şi Haydn se situa în aproximativ aceleaşi coordonate, iar Beethoven, se chinuise mulţi ani cu o unică creaţie Leonora; doar Mozart strălucise în operă, preluând însă modelul operei italiene. Simfonia a V-a a fost compusă în anul 1816. Autorul avea atunci doar 19 ani şi se manifesta ca un sclipitor fiu spiritual al clasicismului muzical vienez, sub auspiciile căruia se forma. Simfonia a V-a este structurată în cele patru părţi caracteristice modelului clasic. Chemări voioase, reluate cu amabilă insistenţă, intrarea într-o lumea mirifică a unui basm în care toţi eroii sunt buni şi supărările sunt provocate doar de înnorările trecătoare iată panoplia de imagini a primei părţi. Cea mai amplă dintre toate, partea lentă propune o atmosferă poetică, plină de căldură, scăldată într-o lumină blândă, în care doar duioşia este mai intensă sau mai reţinută. Denumită Menuet, partea a treia are însă, mai degrabă caracterul unui scherzo, cu o expresie viguroasă, bărbătească, dar şi ceva mai unduioasă în secţiunea sa mijlocie, Trio (cât de uşor pot glisa aceste imagini spre muzica Simfoniei în sol minor de Mozart!). Finalul revine în universul plin de graţie şi delicateţe părăsit pentru câteva clipe, înfăţişând sub această lumină jocul un joc sprinţar al spiritului, al fanteziei.
Cu trecerea timpului, Simfonia a V-a s-a dovedit a fi cea mai echilibrată, cea mai senină simfonie schubertiană, chiar dacă deasupra ei planează acea lumină caldă, difuză, izvorâtă parcă din curcubeul sonor mozartian, învăluindu-i motivele muzicale, poleindu-i cu aur arcuirile arhitectonice de clasică limpezime. Se spune, de altfel, că aici, Schubert poetizează spiritul clasicismului muzical (W.G. Berger), aducând prinosul său de admiraţie faţă de marii clasici şi, în primul rând, faţă de marele Wolfgang Amadeus…

Sursa: Ioan Turcanu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s