Botosani – Concert Simfonic – 6 decembrie 2013

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 6 decembrie 2013, ora 18,30
Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: MIHAIL SECIKIN
Solistă: MIHAELA MANEA, pian

În program:

Sabin Drăgoi: Colinda din suita Divertisment rustic
Andante molto e cantabile (O, ce veste minunată); Listesso tempo (Sub cel roşu răsărit)

Maurice Ravel: Concertul în sol major pentru pian şi orchestră
Allegramente
Adagio assai
Presto

P a u z ă

F. Mendelssohn-Bartholdy: „Visul unei nopţi de vară”: Uvertura, op. 21 şi Muzica de scenă, op. 61 (fragmente)
Uvertură: Allegro di molto
Nr. 1 – Scherzo: Allegro vivace
Nr. 5 – Intermezzo: Allegro appassionato
Nr. 7 – Nocturnă: Con moto tranquillo
Nr. 9 – Marş nupţial: Allegro vivace

MIHAIL SECIKIN
– dirijor –

S-a născut în anul 1943, în oraşul Harkov din Ucraina. Iniţial s-a pregătit să devină şi a activat chiar ca pianist concertist; a început studiul pianului cu o soră a celebrului Vladimir Horovitz; în anul 1967 câştigă laurii unui concurs republican de pian, la Kiev, după care urmează o perioadă de activitate solistică susţinută de-a lungul şi de-a latul fostei U.R.S.S. În paralel, în anul 1972, absolvă cursul de dirijat orchestră la Conservatorul din Kiev, clasa maestrului Kanerstein, iar în anul 1975 îşi susţine şi aspirantura sub îndrumarea cunoscutului dirijor ucrainean, Stepan Turceak.
Îşi începe cariera dirijorală ca angajat al Orchestrei Simfonice din Zaporojie (1976-1978); continuă ca dirijor permanent al Teatrului de Operă din Doneţk (1978-1988). În anul 1988 se stabileşte în Republica Moldova, la Chişinău, unde desfăşoară o activitate complexă: dirijor permanent al Operei Naţionale, dirijor al Filarmonicii şi al Orchestrei de Cameră din acelaşi oraş (Chişinău); concomitent cu activitatea dirijorală, susţine şi o intensă activitate didactică, ca profesor universitar la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău.
Pentru activitatea sa artistică, în anul 1996, dirijorului Mihail Secikin i s-a acordat titlul de Maestru în Artă al Republicii Moldova.
În anul 2000 a primit şi cetăţenia română, iar din stagiunea 2001/2002 deţine şi postul de dirijor permanent al Filarmonicii de Stat Botoşani (de la data de 1 septembrie 2013, maestrul Mihail Secikin s-a pensionat).
De la data de 1 aprilie 2004, maestrul Mihail Secikin este angajat şi ca dirijor principal al Filarmonicii Naţionale din Chişinău.
Activitatea sa dirijorală mai cuprinde şi turnee cu concerte sau spectacole de operă susţinute în Italia, Ucraina, Belarus, Spania. În urmă cu câţiva ani, dirijorul nostru a efectuat un micro-turneu în Elveţia, la pupitrul central al Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca. În România, în afară de Botoşani a mai fost prezent în centrele muzicale Iaşi şi Timişoara, ca dirijor de operă, la Oradea şi Sibiu, ca dirijor al filarmonicilor respective.
MIHAELA MANEA
– pianistă –

Data şi locul naşterii: 13 decembrie 1996 la Targoviste

OCUPAŢIA ACTUALĂ
Eleva in clasa a XI-a la Liceul de Arte Balasa Doamna din Targoviste.Aprofundeaza studiul pianului cu conf.univ.dr. Corina Ibanescu la Universitatea de Muzica „Transilvania” Braşov .

PREMII NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE
•Concorso Internationale di Musica „Lorenzo Perosi”(premiul I-anii 2006 si 2007)
•Concorso Pianistico Internationale „Giuseppe Teraciano”(premiul I-anul 2007)
•Concorso Internationale „Rovere d’Oro”(premiul I-anii 2005,2006,2007,2009)
•Concours International de Piano”Simone Delbert-Fevrier”(premiul I-anul 2008)
•Concursul International de Interpretare „W.A.Mozart” (premiul I-anii 2006 si 2007)
•Concursul National de Interpretare Instrumentala Lira de Aur(premiul II-anul 2006)
•Olimpiada Naţionala de Interpretare Intrumentala (premiul I-2013, III-2012)
•Concursul International de Interpretare Pianistica Carl Filtsch (premiul III-anul 2013)

SPECIALIZĂRI ŞI PERFECŢIONĂRI
In luna iulie 2013 a absolvit cursurile Academiei Internationale de Vara ale Universitatii Mozarteum Salzburg,la clasa profesorului Robert Levin.
A urmat cursuri de maestrie interpretativa cu maeştrii Luciano Lanfranchi, Umberto Bategazzore, Achille Giordano, pianişti si cadre didactice la academii de muzica italiene.
Din luna august 2011 este bursiera a Fundaţiei „Martin si Adriana Sternin”.

EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ – ACTIVITATE CONCERTISTICĂ
•Participa la numeroase activităţi ale fundaţiilor Remember Enescu” si Martin si Adriana Sternin.
•In stagiunea 2008-2009 a concertat alături de Filarmonica „Muntenia ” Targoviste, Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploieşti, Filarmonica Braşov, interpretând concertul nr.l KV 37 de W.A.Mozart.
•In anul 2010 a interpretat concertul nr 9 KV 271(„Jeunehomme”) de W.A.Mozart alături de Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploieşti, Filarmonica Braşov si Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi,
•In anul 2011 a interpretat concertul nr. 1 op. 15 de Ludwig van Beethoven impreuna cu Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi si Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploieşti.
•In anul 2012 a interpretat concertul nr 1 op.25 de Felix Mendelssohn-Bartholdy alaturi de Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploieşti, Filarmonica Braşov,Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi ,Filarmonica de Stat Botosani si concertul nr. 2 opus 22 de Camille Saint-Saens alaturi de Filarmonica de Stat Botosani si Filarmonica de Stat MoldovaIasi.
•In luna iunie a anului 2013 a interpretat Andante spianato si Marea Poloneza de Frederic Chopin alaturi de Filarmonica de Stat Ion Dumitrescu din Ramnicu-Valcea.
•A cantat sub bagheta dirijorilor:Ilarion Ionescu-Galati, Valentin Doni, Mihail Secikin,Florin Totan,Leonard Boga, Ovidiu Dan Chirila, Romeo Rimbu, Cristian Orosanu, Iulian Rusu, Alexandru Iosub.
(Informatii transmise de pianista MIHAELA MANEA).

 

SABIN DRĂGOI (1894-1968). În anul 1928, Sabin Drăgoi a compus o suită inspirată din folclorul bănăţean, suită intitulată Divertisment rustic şi structurată în cinci părţi, potrivit sistematizării făcute de Béla Bartók creaţiilor folclorice muzicale, respectiv: (1) melodii de colindă – care se cântă de Crăciun; (2) melodii de nuntă – care se cântă cu ocazia ceremoniilor nupţiale; (3) melodii funebre, bocete – care se cântă la înmormântări; (4) melodii de dans – cântate instrumental şi însoţite sau nu de strigături şi chiuituri; (5) melodii de doină – categoria cea mai însemnată şi cuprinzătoare, incluzând şi cântecele lirice şi baladele şi alte cântece. Astfel, şi în Divertismentul rustic de Sabin Drăgoi, prima parte este inspirată din folclorul obiceiurilor de iarnă, şi este intitulată chiar Colindă. Ca teme muzicale, autorul alege două astfel de melodii: prima, foarte cunoscută, O, ce veste minunată!, cu o cantabilitate largă, solemnă şi cealaltă cu titlul Sub cel roşu răsărit, o melodie mai viguroasă, cu caracter mai degrabă dansant, în măsuri alternative (binare-ternare). Prima colindă este prezentată în câteva variaţiuni ornamentale, însoţind practic tema cu noi linii melodice, create de Sabin Drăgoi în spiritul polifoniei preclasice; colinda a doua suferă acelaşi tratament, doar că mai concis, pentru ca la un moment dat autorul să suprapună temele celor două colinde, ca o încununare a traseului compoziţional şi expresiv. Divertismentul rustic a primit în acelaşi an cu compunerea sa (1928) Premiul naţional de compoziţie George Enescu.
MAURICE RAVEL (1875-1937). A fost şi rămâne unul dintre reprezentanţii de frunte ai muzicii franceze de la începutul secolului al XX-lea; creaţia sa este un univers sonor ce excelează prin spiritualizarea expresiei, prin esenţializarea trăirilor emoţionale. Concertul în sol major pentru pian şi orchestră a fost compus în anul 1931, la vârsta deplinei maturităţi creatoare. Este o lucrare structurata în trei părţi de dimensiuni relativ restrânse şi care urmează succesiunea tradiţională a mişcărilor repede-rar-repede dar care, din punct de vedere al substanţei expresive, la data respectivă reprezentau o înnoire semnificativă. Cea mai succintă şi adecvată caracterizare a acestei muzici aparţine chiar autorului ei, Maurice Ravel: … este un „concerto” în sensul cel mai exact al termenului, scris în spiritul celor de Mozart şi de Saint-Saëns. Gândesc, în adevăr, că muzica poate fi veselă şi strălucitoare şi că nu este necesar să pretindă profunzime sau să urmărească efecte dramatice… Concertul meu nu este scris fără a prezenta un oarecare raport cu Sonata; el aduce şi câteva elemente împrumutate din jazz, dar acestea cu moderaţie. Este adevărat, nu urmăreşte efecte dramatice, dar ce culori sonore, ce efecte timbrale şi, mai ales, ce atmosferă delicată şi profund spirituală în partea lentă!

FELIX MENDELSSOHN-BARTHOLDY (1809-1847). A fost un compozitor romantic format, însă, într-o atmosferă clasică, în familia filosofului Moses Mendelssohn, printre ai cărei apropiaţi se afla bunăoară şi marele poet-filosof, J. W. Goethe, autorul poemului Faust. Propriile calităţi, ca şi ambianţa în care s-a format, i-au permis o afirmare artistică precoce. Astfel, la vârsta de 8 ani Felix Mendelssohn-Bartholdy era deja un pianist virtuoz, la 11 ani realiza o traducere din Terenţiu, apreciată elogios de însuşi Goethe, la 17 ani (în 1826) compunea Uvertura Visul unei nopţi de vară – una dintre capodoperele creaţiei sale. Până atunci mai compusese şi alte lucrări de şcoală în care îşi exersa meşteşugul în stil baroc sau clasic, căutându-şi, totodată, propria identitate stilistică. Această originalitate se afirmă cu pregnanţă în Uvertura de faţă, o muzică inspirată din lumea feerică a piesei de teatru cu acelaşi titlu de W. Shakespeare. Este o muzică cu sonorităţi diafane, transparente, cu sclipiri neaşteptate dar şi cu zone de clar-obscur, pline de mister, ce evocă lumea feerică a spiriduşilor pădurii, imaginată de dramaturgul englez; este un univers sonor ce va mai reveni şi în alte pagini orchestrale create de acest autor, asemeni unei semnături muzicale. Interesant este faptul că în anul 1826, Mendelssohn-Bartholdy compunea Uvertura ca piesă de sine stătătoare, după ce citise piesa shakespeareană, pentru ca în anul 1842, fiind solicitat să compună muzica de scenă pentru reprezentaţiile cu Visul unei nopţi de vară, să reia muzica Uverturii, adăugând şi alte episoade, fie pur orchestrale, fie cu solişti şi cor. Uvertura poartă numărul de op. 21, iar muzica de scenă este reunită la numărul de op. 61. În concerte se cântă de obicei numerele orchestrale. Scherzo (cea mai dificilă parte) sugerează mişcarea fantastică a spiriduşilor şi elfilor aflaţi în slujba lui Oberon. Intermezzo evocă acţiunea agitată a diferitor personaje aflate sub influenţa poţiunilor fermecate administrate de Puck, ajutorul lui Oberon. Nocturna redă atmosfera nopţii fermecate din pădurea ce găzduieşte acţiunea piesei. Marşul nupţial – cea mai cunoscută parte din suită (şi din toată muzica Mendelssonhn-Bartholdy) – însoţeşte momentele în care cuplurile se căsătoresc, după o întreagă serie de încercări şi încurcături la care sunt supuse pe timpul nopţii magice de sânziene (solstiţiul de vară).

Sursa: Ioan Turcanu

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s