Cântecul unui om – de Ion Minulescu
Ce-am fost cândva azi nu mai sunt…
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu –
Acelaşi cântăreţ cu chip de Sfânt…
Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât…
Şi-n viaţă n-am cântat decât
Romanţa Celui răstignit…
Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Şi-am dobândit ce n-am visat…
Dar ce-am fost ieri am şi uitat –
Un titlu de volum nescris…
Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu –
Să fiu tot altul… Şi să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt…
Petrica Moisuc 