Cantecul unui om

Cântecul unui om – de Ion Minulescu

Ce-am fost cândva azi nu mai sunt…
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu –
Acelaşi cântăreţ cu chip de Sfânt…

Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât…
Şi-n viaţă n-am cântat decât
Romanţa Celui răstignit…

Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Şi-am dobândit ce n-am visat…
Dar ce-am fost ieri am şi uitat –
Un titlu de volum nescris…

Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu –
Să fiu tot altul… Şi să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s