Puritate – de Virgil Carianopol
Hermina-i doar un pic de viata,
Giuvaer ce da scântei,
Traieste-n nordul cel de gheata
Si-i prinsa pentru-argintul ei.
Ca s-o vâneze, vânatorii
Gasesc un golf de gheata-n jur
Si-i dau cu chinoroz peretii,
Stiind cât tine ea la pur.
Haitasi cu glasul ca de fiara,
În aerul vibrând sonor,
O-mping apoi, stralucitoare,
Pâna ce intra-n golful lor.
Cu muschi puternici, temerara,
Cu gheare tari, în teci adânci,
Hermina ar putea sa sara,
Sa fuga dincolo de stânci.
Decât sa-si murdareasca însa,
Cu negru, albul ei de har,
S-aseaza pe zapada strânsa
Si-asteapta moartea ca pe-un dar.
E datul ei, îi scrie-n soarta,
Sa dea cuvânt la vesnicii:
Mai bine sa luceasca moarta
Decât murdara printre vii.