Botosani – Concert Simfonic – 31 ian 2014

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri 31 ianuarie 2014, ora 18.30
Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: MINSEOK KANG (Coreea de Sud)
Solişti:
KIM YOUL HUI, flaut (Coreea de Sud)
CIPRIAN SICINSCHI, vioară (Filarmonica Bacău)
KIM JINAM, violoncel (Coreea de Sud)

În program:

G. Rossini: Uvertura operei „Coţofana hoaţă”
Maestoso marciale; Allegro

P. Mascagni: Intermezzo din opera „Cavalleria Rusticana”
Andante sostenuto

G. Ph. Telemann: Concertul pentru flaut, vioară, violoncel şi orchestră, în la major
Largo
Allegro
Gratioso
Allegro

– P a u z ă –

G. Verdi: Uvertura opereei „Nabucco”
Andante; Allegro; Andante; Andantino; Allegro

Tiberiu Brediceanu: Patru dansuri româneşti (fragmente)
Hora lentă
Pe loc
Brâul

P. I. Ceaikovski: Marş slav, op. 31
Moderato in modo di marcia funebre; Più mosso; Andante molto maestoso; Allegro risoluto

MINSEOK KANG
– dirijor –

S-a născut în Coreea, în anul 1962. A studiat dirijatul în Los Angeles (SUA), la California State University, secţiile dirijat orchestră cu P. Burke şi dirijat cor cu D. Sheeler şi P. Salomonovici (dirijorul Los Angeles Chorals). Între anii 1996-1998 a urmat un curs de master la Universitatea Naţională din Sofia (Bulgaria) cu V. Kazandjiev. A dirijat orchestre din România, Bulgaria, Cehia şi Republica Moldova. În prezent este dirijor principal şi director general al Operei din Chonnam sud-vestul Coreii de Sud) şi al Şcolii de Artă din acelaşi oraş. Minseok Kang este profesor la SunDuk College (Coreea) şi profesor de dirijat la JeonBuk National University, precum şi director la Gimje National Arts Center din ţara sa. A scris articole despre muzică publicate în Korean Catholic Book. Din anul 2000 este susţine cursurile de master (de iarnă şi de vară) organizate la SunDuk College din Coreea şi în capitala Seul.
KIM YOUL HUI
– flautistă –

A absolvit Colegiul muzical Gnesin din Moscova, unde a continuat şi masteratul pe care l-a finalizat cu brio. A ocupat locul doi la un concurs internaţional în Ucraina şi a primit Premiul I la concursul organizat de o Societate muzicală coreeană. A cântat cu Orchestra rusească de cameră Pablla Slavodkina, Orchestra Filarmonicii Moscova, Filarmonicii Seul, Orchestra catolică de cameră. A susţinut recitaluri în formaţii de două sau mai multe instrumente. Este profesoară la Universitatea Dongshin şi la Şcoala superioară de arte Chonnam din Seul. Cântă în Orchestra catolică de cameră, în Orchestra de flaute KFEA şi este membră a Ansamblului de flaute Moscova.
CIPRIAN SICINSCHI
– violonist –

Este absolvent al Academiei de Muzică George Enescu Iaşi. La terminarea facultăţii a devenit violonist în orchestra Filarmonicii Mihail Jora Bacău, parcurgând treptele profesionale până la ocuparea celei mai importante funcţii din orchestră, cea de concert maestru. În această calitate a susţinut sute de concerte pe scena băcăuană, dar şi în turnee peste hotare, în Italia, Ucraina, Grecia, Franţa, Germania, Elveţia, Austria, Portugalia, Spania. Este membru al cvartetelor de coarde Orpheus şi Cantabile cu care a susţinut concerte în Bacau şi în ţară (Piatra Neamţ, Focşani, Tescani, Moineşti, Bârlad, Oneşti, Roman, Iaşi ş.a.).
KIM JINAM
– violoncelistă –

A început să studieze violoncelul la vârsta de unsprezece ani. A câştigat premii în concursuri organizate de Asociaţia liceelor de muzică din Coreea, Seminarul Teologic Gwangju , Universitatea Chodang şi multe alte universităţi organizatoare de astfel de competiţii. A absolvit facultatea de muzică la Mokpo National University. A susţinut periodic concerte ca solistă în stagiunea permanentă a colegiului de muzică. După absolvirea şcolii a susţinut recitaluri camerale. A fost lector muzical la o şcoală misionară din Oaxaca (Mexic), unde a ocupat şi funcţia de director muzical al concertelor de Crăciun. Revenind în Coreea de Sud, ea face parte din Ansamblul de violoncele numit Hello! Cello. De asemenea, este membră a Cvintetului LAON.

 

GIOACCHINO ROSSINI (1792-1868). Rossini este un om de talent şi un excelent creator de melodii. Scrie cu atâta uşurinţă, încât nu are nevoie decât de câteva săptămâni spre a compune o operă, care i-ar lua unui german ani de zile – iată un comentariu (omagiu) făcut (adus) genialului creator italian de opera buffa, de către nimeni altul decât marele simfonist Ludwig van Beethoven (1770-1827), la o dată (1824) la care Bărbierul din Sevilla (compusă în anul 1816) cucerise deja oraşele muzicale ale Europei. La un an după compunerea capodoperei sale, Rossini dădea la iveală alte două opere: Cenuşăreasa şi Coţofana hoaţă. Opera Coţofana hoaţă se baza pe un libret alcătuit de Gherardini după o melodrama franţuzească inspirată din obiceiul cunoscut al acestei păsări coţofana de a-şi împodobi cuibul cu diverse obiecte colorate sustrase de prin curţile oamenilor. Dispariţia unor astfel de obiecte arunca vina asupra unei tinere fete în prag de măritiş, deschizând calea ratării momentului. Găsirea obiectelor în cuibul coţofenei salvează onoare tinerei şi petrecerea de nuntă, spre bucuria şi distracţia tuturor. Subiectul operei nu se lasă neapărat întrevăzut în Uvertura ei, care este ea însăşi un spectacol sonor strălucitor, plin de efecte comice în cel mai spumos stil rossinian cu putinţă.
PIETRO MASCAGNI (1863-1945). În contrast pregnant cu atmosfera creată de muzi ca rossiniană, cunoscutul Intermezzo sinfonico din opera Cavalleria rusticana (1890) reprezintă o oază de lumină blândă şi pace înălţătoare – în ceruri şi pe pământ – ce se revarsă din biserică în noaptea de Înviere.
GEORG PHILIPP TELEMANN (1681-1767). A fost un compozitor şi organist german, contemporan şi prieten cu Bach şi Haendel. În epoca lor, Telemann era compozitorul de mare notorietate dar astăzi Bach şi Haendel sunt nume ilustre iar Telemann este mai degrabă un nume de dicţionar. Dintre sutele de lucrări semnate de Telemann doar uverturi a compus vreo şase sute! astăzi se mai cântă câteva pagini, îndeosebi lucrări concertante abordate de cei care fac primii paşi pe acest drum. Concertul în la major pentru flaut, vioară, violoncel şi orchestră de coarde (cu clavecin sau continuo) este o astfel de lucrare. Nu este un concert în accepţiunea tradiţională, clasică; este un concert baroc, o variantă germană a italienescului concerto grosso cu grupul solistic alcătuit din flaut şi vioară, la care se alătură şi violoncelul, mai degrabă prin consistenţa discursului, decât prin includerea formală în concertino. Muzica sa poartă amprenta inconfundabilă a maeştrilor barocului german, cu elemente de polifonie imitativă, cu eleganţa uşor fardată, cu impetuozitatea oarecum infatuată, emanând din spiritul general al acelei epoci.
GIUSEPPE VERDI (1813-1901). Opera Nabucco (1842) a fost compusă pe un libret (alcătuit de Temistocle Solera) axat pe povestea biblică a robiei evreilor la curtea babiloniană a regelui Nabucodonosor. Întâmplător sau nu, momentul cel mai inspirat al operei, pepita de aur care dă strălucire întregii muzici, este celebrul Cor al sclavilor evrei din actul al III-lea, compus pe textul: Va pensiero, sullali dorate (Du-te gând pe aripi de aur). Aripile de aur ale acestui cor au ridicat la înălţimea succesului real pentru prima dată o operă verdiană (precedentele eşuaseră). Uvertura începe cu o introducere lentă ce deschide parcă o amplă panoramă prin care sunt rechemate imagini din timpuri imemoriale; sonorităţi pline de dinamism şi impetuozitate, ce evocă animaţia şi strălucirea curţii lui Nabucodonosor, sunt urmate de acordurile cunoscutului cor Va pensiero, evocând suferinţa dar şi dorinţa de libertate a celor ţinuţi în sclavie; fireşte, pentru echilibrul construcţiei sonore, imaginile curţii regale revin, sunt amplificate şi încheie uvertura într-o atmosferă solemnă, pompoasă.
TIBERIU BREDICEANU (1877-1968). Este un compozitor folclorist român născut la Lugoj. A cules melodii populare îndeosebi din zona natală şi din alte ţinuturi transilvănene, pe care le-a utilizat în compoziţii vocale de tipul liedului, dar şi în lucrări mai ample, vocal-orchestrale, destinate formaţiilor de amatori, prin care îşi propunea să evoce icoane de la ţară: La seceriş, La şezătoare, Învierea. El a fost primul care a descoperit şi notat mai multe variante ale baladei Mioriţa. Cele Patru dansuri populare româneşti alcătuiesc o suită orchestrală compusă în anul 1951. Orchestraţia acestora a fost refăcută de fiul lui, dirijorul şi compozitorul Mihai Brediceanu (1920-2005). Este forma în care se cântă de obicei aceste bijuterii folclorice româneşti, o haină sonoră menită să dea amploare şi strălucire temelor populare, păstrându-le nealterat parfumul zonei de provenienţă, diversitatea ritmică şi naturaleţea expresivă.
PIOTR ILICI CEAIKOVSKI (1840-1893). Considerat unul dintre marii creatori ai istoriei muzicii, acest romantic rus a făcut să se reverse din cornul inspiraţiei sale nenumărate plăsmuiri melodice pline de adâncă simţire, bazate pe o fantezie armonică şi timbrală pe măsură, purtând pecetea emoţională specifică spiritualităţii slave.
Între Simfonia a III-a, op. 29 (1875) şi Francesca da Rimini, op. 32 (1876), Ceaikovski compune tot în anul 1876 acest Marş slav op. 31. Lucrarea este cunoscută şi sub denumirea de marş sârbo-rus. Este inspirată de războiul sârbo-turc (1876-1878), în care au intervenit şi trupele Rusiei ţariste în sprijinul sârbilor care făceau parte din familia popoarelor slave, dar şi din rândul popoarelor creştine de rit răsăritean, ortodox (în acest război, alături de armata rusă, a intrat în luptă şi armata română sub conducerea domnitorului Carol I, în ceea ce a rămas cunoscut ca fiind războiul de independenţă: 1877-1878). În anul 1876, însă războiul era la început, iar în Rusia se crease o atmosferă de simpatie cu fraţii sârbi. Se întreprindeau acţiuni de strângere de fonduri pentru sprijinirea frontului, a crucii roşii sau a veteranilor răniţi. Pentru o astfel de acţiune a compus Ceaikovski muzica marşului slav, ca o expresie a stării de spirit din societatea moscovită a vremii. Lucrarea a fost cântată în primă audiţie la data de 5/17 noiembrie 1876, sub bagheta lui Nikolai Rubinstein. Prin temele muzicale utilizate două cântece sârbeşti şi două teme ruseşti (dintre care una este un fragment din imnul Rusiei: Boje, ţaria hrani! – Doamne, ocroteşte-l pe ţar!). Prima secţiune a este compusă in modo di marcia funebre, în si bemol minor, pe melodia cântecului sârbesc, Sunce jarko, ne sijaš jednako (Lumina soarelui nu străluceşte la fel pentru toţi), ilustrând starea de opresiune a sârbilor sub stăpânirea otomană; al doilea cântec sârbesc, Rado ide Srbin u vojnike (Bucuros merge sârbul la oaste), în tonalitatea majoră relativă (re bemol major), aduce nota de optimism şi încredere. Se reia secţiunea in modo di marcia funebre pentru a se crea atmosfera contrastantă necesară intrării în scenă a părţii ruseşti a marşului, în tonalitate majoră (si bemol major), cu fragmente de marş voios (armata rusă pleacă să ajute sârbii), culminând în sonorităţile solemne şi triumfale ale imnului Rusiei ţariste ca o premoniţie/anticipare a victoriei împotriva otomanilor. Momentul de maximă grandoare al intonării imnului subliniat cu toate mijloacele simfonice de către Ceaikovski este urmat de o încheiere (coda) plină de virtuozitate şi dinamism.

Sursa: Ioan Turcanu

Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s