Botosani – Concert de martisor – 7 martie 2014

Sursa: Ioan Turcanu

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 7 martie 2014, ora 18,30
Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT de MĂRŢIŞOR

Dirijor: LIVIU BUIUC
Solist: VERONICA ANUŞCA, soprană

În program:

Sabin Păutza: Movies medley – teme muzicale din filmele: Casablanca, Umbrelele din Cherbourg, Romeo şi Julieta, Un bărbat şi o femeie
M. I. Glinka: Uvertura operei Ruslan şi Ludmila
W. A. Mozart: Opera Nunta lui Figaro, Recitativ şi Aria Suzanei (Giunse alfin il momento)
Solistă: VERONICA ANUŞCA, soprană
J. Strauss: Perpetuum mobile
G. Donizetti: Opera Don Pasquale, Aria Norinei (Quel guardo il cavaliere)
Solistă: VERONICA ANUŞCA, soprană
J. Strauss: Uvertura operetei Liliacul

– Pauză –

Ch. Gounod: Marea scenă de balet din opera Faust (fragmente)
Ch. Gounod: Opera Romeo şi Julieta, Aria/Valsul Julietei (Je veux vivre)
Solistă: VERONICA ANUŞCA, soprană
Fr. Liszt: Rapsodia ungară nr. 2 orchestraţia: Carl Müller
J. Strauss: Polca Tic-tac
L. Delibes: Cântec spaniol (bolero): Fetele din Cadiz (Nos venions de voir le taureau)
Solistă: VERONICA ANUŞCA, soprană
G. Gimenez: Zarzuela La boda de Luis Alonso, Intermezzo

VERONICA ANUŞCA
– soprană –

VERONICA ANUŞCA s-a născut la Piatra Neamţ în 1985. A absolvit cursurile U.N.M.B., la clasa de canto a prof. univ. dr. Ionel Voineag, iar în prezent este doctorand al aceleiaşi instituţii sub îndrumarea prof. univ. dr. Valentina Sandu-Dediu; colaborator al Operei Naţionale Bucureşti şi solistă a Catedralei Sf. Iosif Bucureşti. A urmat cursuri de măiestrie cu nume artişti precum: Cristian Badea, Georg Beckmann, Adrian Butterfield, Claudio Desderi, Marina Krilovici, Ionel Pantea, Mariana Nicolesco etc. Soprana are un palmares impresionant de premii şi distincţii printre care: Premiul pentru Debut la secţiunea Operă în Gala Premiilor VIP pentru Artele Spectacolului, Premiul II la Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclee (Brăila), Premiul I la Concursul Internaţional de Canto Maeştrii Artei Lirice Petre Ştefănescu-Goangă (Opera Naţională Bucureşti), Premiul I la Concursul Naţional al Liedului Românesc (Braşov), Marele Premiu la Concursul Internaţional de Interpretare Vocală Sabin Drăgoi (Timişoara) etc. Veronica Anuşca a susţinut numeroase concerte şi recitaluri, spectacole şi colaborări cu: Opera Naţională Bucureşti, Teatrul Masca Bucureşti, Orchestra U.N.M.B., Filarmonica George Enescu Bucureşti, Orchestra Naţională Radio, Filarmonica Ion Dumitrescu Râmnicu-Vâlcea, Opera Maghiară Cluj-Napoca, Orchestra Barocă a U.N.M.B., Orchestra Conservatorului din Gdansk (Polonia) etc. Repertoriul sau cuprinde atât arii şi roluri din opere, de la stilul baroc până la muzica moderna, precum şi lucrări vocal-simfonice.

Programul acestui concert-vestitor-al-primăverii cuprinde câteva lucrări ce se bucură de o popularitate deja consacrată sau se pot înscrie cu uşurinţă în această categorie. Sunt şi lucrări ce s-au mai interpretat pe scena de concert botoşăneană, dar şi câteva noi intrări în acest context, chiar dacă ele nu sunt lucrări de ultimă oră sau sunt noi aranjamente ale unor teme deja cunoscute. În această categorie se înscrie şi aranjamentul orchestral semnat de Sabin Păutza, cuprinzând teme muzicale din filme celebre, unele deja destul de vechi, dar păstrate vii în memoria iubitorilor genului. Casablanca, Umbrelele din Cherbourg, Romeo şi Julieta, Un bărbat şi o femeie – iată numele celor patru filme ale căror teme muzicale sunt simfonizate de maestrul Sabin Păutza. Dincolo de ingredientele cinematografice ori muzicale pe care le subsumează, fiecare din filmele amintite aduce în prim plan câte o fascinantă poveste de dragoste, vorbind în chipuri diferite despre cel mai complex şi mai profund sentiment pe care fiinţele umane au şansa de a-l trăi, pe o scală infinită de intensităţi şi detalii concrete.
Tot o poveste de iubire stă şi la baza operei Ruslan şi Ludmila de Glinka, a cărei uvertură sintetizează romantismul ei avântat, grandoarea cavalerismului, dar şi puterea firescului şi simplităţii în exprimarea acestor sentimente.
Cu Aria Suzanei din opera Nunta lui Figaro de Mozart, intrăm în alte detalii şi subtilităţi ale relaţiilor interumane, atunci când se cer menţinute şi uneori chiar protejate sentimentele de iubire. Această secvenţă face parte din scena în care Suzana şi Contesa pun la cale o mică farsă Contelui (care îi făcea curte asiduă Suzanei); astfel, în semi-întunericul serii, Contele va ajunge fără să vrea, să-i facă declaraţii Contesei, crezând că este Suzana, deoarece Contesa este îmbrăcată acum în hainele Suzanei. În aria sa, Suzana îşi cântă pentru cine are urechi de auzit, nerăbdarea de a se întâlni cu persoana iubită: Deh, vieni, non tardar Ah, vino, nu întârzia!
Perpetuum mobile de J. Strauss este o glumă muzicală definită ca atare de autor; în context poate fi pur şi simplu o legătură între cele două arii: şi aşa mai departe de la Suzana la Norina din opera Don Pasquale de Donizetti.
Şi Norina experimentează arta manipulării bărbaţilor: So anch’io la virtu magica/ D’un guardo a tempo e loco,/ So anch’io come si bruciano/ I cori a lento foco – Cunosc puterea magică a unei priviri furişate şi felul în care se încing inimile la foc mic… Fireşte, tehnicile Norinei şi Suzanei aveau farmec şi efect în epoca lor.
Prima parte se încheie cu o spumoasă uvertură, cea a operetei Liliacul de J. Strauss; este muzica ce are în spate o sumedenie de farse şi jocuri de societate, ce făceau deliciul balurilor mascate din saloanele vieneze ale secolului al XIX-lea. Doar o singură precizare: Liliacul din titlu nu este parfumata floare primăvăratică, ci masca purtată de un personaj, reprezentând acel mic mamifer zburător numit liliac.

Marea scenă de balet din opera Faust, de Gounod este muzica (şi dansul) ce concretizează călătoria lui Faust, condus de Mefisto, pe muntele vrăjit, în noaptea de sfânta Valpurgis; aici, Mefisto recheamă/reînvie imaginile unor celebre frumuseţi feminine: sclavele nubiene, Cleopatra, Elena din Troia, Phryne (celebră curtezană greacă), frumuseţi pe care Faust le ignoră, deoarece gândul său era tot la Margareta. Potrivit sensibilităţii lui Gounod, aceste scene sunt redate printr-o muzică mai degrabă graţioasă şi doar cu unele accente groteşti, sarcastice; în spectacolul de operă propriu-zis, mişcările trupei de balet redau o expresie mai apropiată de sensul poemului goethean pe care muzica singură nu le poate exprima.
Tot din creaţia de operă a lui Gounod vine şi aria cunoscută sub denumirea de Valsul Julietei – pentru că este construită pe ritm de vals; este momentul în care eroina shakespereană dă glas sentimentului abia înfiripat de iubire pentru Romeo: Je veux vivre/ Dans ce rêve qui m’enivre – Vreau să trăiesc/ În acest vis care mă îmbată…
Rapsodia ungară nr. 2 de Fr. Liszt a fost compusă iniţial pentru pian la patru mâini. Frumuseţea melodiilor şi ritmurile capricioase specifice folclorului unguresc au făcut ca muzica aceasta să fie transcrisă în diverse formule sonore, inclusiv pentru orchestră simfonică. Este o pagină muzicală spectaculoasă, care nu are nevoie de nicio altă prezentare.
Polca Tic-tac este un fragment din amintita operetă Liliacul de J. Strauss; acolo este legată de episodul în care, în timpul balului mascat, contele Orloffski îi oferă partenerei de dans, ca suvenir, ceasul său de buzunar, neştiind că aceasta era chiar soţia sa; numele polcii este, fireşte, ticăitul măsurat al ceasului.
Fascinat de ritmurile şi coloritul puternic al muzicii spaniole, Leo Delibes a compus acest Chanson espagnol – Cântec spaniol intitulat Fetele din Cadiz; versurile aparţin poetului romantic francez Alfred de Musset: Nous venions de voir le taureau,/ Trois garçons, trois fillettes./ Sur la pelouse il faisait beau,/ Et nous dansions un bolero/ Au son des castagnettes Am venit să vedem corida, trei băieţi şi trei fete, la peluză este minunat şi dansăm un bolero, în sunet de castaniete.
Aceeaşi atmosferă debordantă, de fiesta spaniolă, continuă şi în muzica Interludiului din muzica zarzuelei (operetă populară spaniolă) La boda de Luis Alonso – Nunta lui Luis Alonso. de G. Gimenez. Este o adevărată sărbătoare a luminii, a dragostei, a vieţii.
Este atmosfera sonoră potrivită pentru încheierea concertului prin care întâmpinăm primăvara şi celebrăm un simbolul străvechi al ei: Mărţişorul.

Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s