Zvonacul…. si … raspandacii…

mincinosulÎn oraşul Tarnopol trăia un evreu pe nume Reb Feivel. Într-o zi, pe când stătea în casă adâncit în citirea Talmudului, a auzit un zgomot puternic venind de afară. Când s-a dus să se uite pe fereastră, a văzut o liotă de puşti obraznici. „Pesemne că mai pun la cale vreo năzbâtie, nici vorbă”, şi-a spus el.

– „Copii, duceţi-vă degrabă la sinagogă”, le-a strigat aplecându-se peste pervaz şi spunându-le primul lucru care îi venise în minte. „O să vedeţi un monstru marin şi încă ce monstru! E o făptură cu cinci picioare, trei ochi şi o barbă ca cea de ţap, numai că e de culoare verde!”

Bineînţeles că puştii au luat-o iute din loc într-acolo, iar Reb Feivel s-a întors la studiul său. Îşi râdea în barbă la gândul păcălelii pe care le-o trăsese micilor obrăznicături.

Nu a trecut mult însă şi a fost din nou întrerupt, de data aceasta de un zgomot de paşi repezi. S-a dus iarăşi la fereastră şi a văzut câţiva evrei care alergau.

-„Încotro vă grăbiţi aşa de tare?”, le-a strigat.

-„La sinagogă”, i-au răspuns evreii.

 

-„N-ai auzit? E un monstru marin acolo, o creatură cu cinci picioare, trei ochi şi o barbă ca cea de ţap, numai că e verde!”

Reb Feivel a prins a râde cu voioşie, gândindu-se la păcăleală şi s-a întors la Talmudul său. Dar nici nu a apucat să se concentreze, când, din stradă a auzit ditamai gălăgia. Şi ce să vezi? O mulţime de oameni, bărbaţi, femei şi copii, alergau cu toţii către sinagogă.

– „Ce s-a întâmplat?”, i-a întrebat el, scoţând capul pe fereastră.

-„Ce întrebare! Păi ce, nu ştii?”, i-au zis ei. „Chiar în faţă la sinagogă este un monstru marin. E o creatură cu cinci picioare, trei ochi şi o barbă ca de ţap, numai că e verde!”

Pe când mulţimea se îndepărta în goană, Reb Feivel a băgat deodată de seamă că în mijlocul ei se afla rabinul însuşi.

– „Doamne sfinte!”, a exclamat el. „Dacă până şi rabinul s-a dus cu ei, e sigur că ceva se întâmplă. Nu iese fum fără foc.”

Fără să mai stea pe gânduri, Reb Feivel şi-a înşfăcat pălăria, a ieşit din casă şi a luat-o şi el la fugă. „Parcă poţi să ştii?!” îşi tot murmura singur în vreme ce alerga, cu sufletul la gură, către sinagogă.

––––––––––––––––––––––––––––––––––

Efeseni 4:25  – De aceea, lasati-va de minciuna: „Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul”, pentru ca suntem madulare unii altora.

Acest articol a fost publicat în Povestiri ... cu morala. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s