Zvonacul…. si … raspandacii…

mincinosulÎn oraşul Tarnopol trăia un evreu pe nume Reb Feivel. Într-o zi, pe când stătea în casă adâncit în citirea Talmudului, a auzit un zgomot puternic venind de afară. Când s-a dus să se uite pe fereastră, a văzut o liotă de puşti obraznici. „Pesemne că mai pun la cale vreo năzbâtie, nici vorbă”, şi-a spus el.

– „Copii, duceţi-vă degrabă la sinagogă”, le-a strigat aplecându-se peste pervaz şi spunându-le primul lucru care îi venise în minte. „O să vedeţi un monstru marin şi încă ce monstru! E o făptură cu cinci picioare, trei ochi şi o barbă ca cea de ţap, numai că e de culoare verde!”

Bineînţeles că puştii au luat-o iute din loc într-acolo, iar Reb Feivel s-a întors la studiul său. Îşi râdea în barbă la gândul păcălelii pe care le-o trăsese micilor obrăznicături.

Nu a trecut mult însă şi a fost din nou întrerupt, de data aceasta de un zgomot de paşi repezi. S-a dus iarăşi la fereastră şi a văzut câţiva evrei care alergau.

-„Încotro vă grăbiţi aşa de tare?”, le-a strigat.

-„La sinagogă”, i-au răspuns evreii.

 

-„N-ai auzit? E un monstru marin acolo, o creatură cu cinci picioare, trei ochi şi o barbă ca cea de ţap, numai că e verde!”

Reb Feivel a prins a râde cu voioşie, gândindu-se la păcăleală şi s-a întors la Talmudul său. Dar nici nu a apucat să se concentreze, când, din stradă a auzit ditamai gălăgia. Şi ce să vezi? O mulţime de oameni, bărbaţi, femei şi copii, alergau cu toţii către sinagogă.

– „Ce s-a întâmplat?”, i-a întrebat el, scoţând capul pe fereastră.

-„Ce întrebare! Păi ce, nu ştii?”, i-au zis ei. „Chiar în faţă la sinagogă este un monstru marin. E o creatură cu cinci picioare, trei ochi şi o barbă ca de ţap, numai că e verde!”

Pe când mulţimea se îndepărta în goană, Reb Feivel a băgat deodată de seamă că în mijlocul ei se afla rabinul însuşi.

– „Doamne sfinte!”, a exclamat el. „Dacă până şi rabinul s-a dus cu ei, e sigur că ceva se întâmplă. Nu iese fum fără foc.”

Fără să mai stea pe gânduri, Reb Feivel şi-a înşfăcat pălăria, a ieşit din casă şi a luat-o şi el la fugă. „Parcă poţi să ştii?!” îşi tot murmura singur în vreme ce alerga, cu sufletul la gură, către sinagogă.

––––––––––––––––––––––––––––––––––

Efeseni 4:25  – De aceea, lasati-va de minciuna: „Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul”, pentru ca suntem madulare unii altora.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Povestiri ... cu morala. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s