… viata din belsug … in pustiu…

Venisera ca IMIGRANTI in acesta tara pentruca mai multi ani n-au putut face agricultura in tara lor din cauza unei secete care a durat mai multi ani.

La inceput au fost bine primiti. Totusi, localnicii nu-i vedeau cu ochi buni pentruca erau ciobani si in tara lor a fi cioban era o uraciune. Aveau haine diferite de ale lor. Tunsorile erau diferite… Erau buni comercianti. Destepti fiind, au invatat repede limba tarii. Au inceput sa interactioneze cu bastinasii…

Apoi, a venit NENOROCIREA…

Fara sa li se ceara parerea, au fost facuti … ROBI – SCLAVI..! TOTI…

Munceau foarte mult…, munceau din greu…, muncile grele erau ale lor…, doar erau … ROBI…

O duceau greu de tot… Erau batuti, umiliti, maltratati…

Stapanul poate face ce vrea cu robul sau. Si stapanul era … RAU DE TOT…

Dupa o serie de 10 MINUNI  DUMNEZEIESTI intamplate in tara unde erau robi, s-au trezit brusc … OAMENI LIBERI… bogati si inarmati…

Au luat-o direct spre tara lor … prin pustiu…

In pustiu au parte de MARI MINUNI timp de … 40 de ani…:

• in fiecare zi aveau umbra de la un „stalp de nor”
• in fiecare noapte aveau lumina de la un „stalp de foc”
• beau apa dintr-o stanca…, martori fiind la „inaugurarea” izvorului
• in fiecare zi mananca mancare proaspata –  mana din cer… si carne de prepelita…
• 6 zile munceau … doar sa-si faca mancare, curatenie, siesta, a 7-a se odihneau „obligatoriu”…
• in fiecare zi vedeau cu ochiul liber PREZENTA LUI DUMNEZEU CU EI – CE HAR!!!

Zilnic… se odihnesc…!!!

Ciudat e ca hainele … nu se invechesc, nu se deterioreaza. Sunt ca noi, desi sunt purtate zilnic, sunt spalate iar si iar.. Incaltamintea e la fel, ca noua…

E o minune sa porti un pantalon, o camasa, un pantof timp de … 40 ANI… si sa fie ca nou totul…

De fapt… cum se poate trai fara ca 40 de ani sa nu-ti cumperi haine si incaltaminte noua…???!!!

Viata in pustie a fost o mare binecuvantare … pentru cei care n-au cartit…

E mare lucru sa intelegi ca impreuna cu DUMNEZEU poti trai IN BELSUG chiar si … in pustiu…

–––––––––––

PSALMUL 25 – un psalm a lui David

1. La Tine, Doamne, imi inalt sufletul.

2. In Tine, Dumnezeule, ma incred: sa nu fiu dat de rusine, ca sa nu se bucure vrajmasii mei de mine!

3. Da, toti cei ce nadajduiesc in Tine nu vor fi dati de rusine: ci de rusine vor fi dati cei ce Te parasesc fara temei.

4. Arata-mi, Doamne, caile Tale si invata-ma cararile Tale.

5. Povatuieste-ma in adevarul Tau si invata-ma; caci Tu esti Dumnezeul mantuirii mele, Tu esti totdeauna nadejdea mea!

6. Adu-Ti aminte, Doamne, de indurarea si bunatatea Ta; caci sunt vesnice.

7. Nu-Ti aduce aminte de greselile din tineretea mea, nici de faradelegile mele; ci adu-Ti aminte de mine, dupa indurarea Ta, pentru bunatatea Ta, Doamne!

8. Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea.

9. El face pe cei smeriti sa umble in tot ce este drept. El invata pe cei smeriti calea Sa.

10. Toate cararile Domnului sunt indurare si credinciosie pentru cei ce pazesc legamantul si poruncile Lui.

11. Pentru Numele Tau, Doamne, iarta-mi faradelegea, caci mare este!

12. Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul ii arata calea pe care trebuie s-o aleaga.

13. El va locui in fericire, si samanta lui va stapani tara.

14. Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, si legamantul facut cu El le da invatatura.

15. Eu imi intorc necurmat ochii spre Domnul, caci El imi va scoate picioarele din lat.

16. Priveste-ma si ai mila de mine, caci sunt parasit si nenorocit.

17. Nelinistea inimii mele creste: scoate-ma din necazul meu!

18. Uita-Te la ticalosia si truda mea si iarta-mi toate pacatele mele.

19. Vezi cat de multi sunt vrajmasii mei si cu ce ura mare ma urmaresc.

20. Pazeste-mi sufletul si scapa-ma! Nu ma lasa sa fiu dat de rusine cand ma incred in Tine!

21. Sa ma ocroteasca nevinovatia si neprihanirea, cand imi pun nadejdea in Tine!

22. Izbaveste, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

Publicitate