De multe ori m-am intrebat, cum sa-i recunosc pe … „oameni”…???
Am invatat in viata sa recunosc pomii dupa frunza, dupa fruct … Am invatat sa recunosc multe plante… Am invatat sa fac distinctie intre ce este bine si ce este rau…
Din „ochi” pot aproxima o persoana daca e slaba, normala, supraponderala sau obeza…
Recunosc daca persoana din fata mea e flegmatica, melancolica, sangvina sau colerica…
Dumnezeu mi-a lasat in Biblie repere dupa cum sa recunosc un om. In proverbe sunt multe contraste: bun-rau, harnic-lenes, intelept-nebun, drept-nedrept,….
Mai bine…, am sa va povestesc o povestire pe care o stiu de multi ani, pe care am auzit-o si eu de la cineva „cu cap”….
––––––––––
In epoca agrara, oamenii calatoreau foarte putin si erau legati de satul lor, mai toti faceau agricultura si cresteau animale.
In multe sate lucrurile erau linistite, relatiile erau trainice… Nimeni nu-si incuia usa la casa cand pleca la camp, era suficient sa puna matura spijinita de usa ca sa nu intre nimeni in curte, in casa… Toate lucrurile functionau pe baza de „incredere” si „cuvant”….!!! (…. asa erau lucrurile si in satul in care m-am nascut eu, in vremea copilariei mele…)
––––––-
Intr-un sat mic si izolat de munte, intr-o vreme de vara cand nu se fac lucrari in agricultura, un om in varsta a dorit sa vada si el cum arata un oras si cum e viata oamenilor acolo… Nimeni din sat nu vazuse un oras, doar auzisera ca exista de la trecatori care au fost prin satul lor.
Consatenii l-au petrecut pana la iesirea din sat… Dupa mai multe zile de calatorie de mers pe jos, a ajuns dis de dimineata in oras. La inserare a pornit-o inapoi acasa…
Oamenii l-au asteptat foarte curiosi…
– Ei bade, povesteste-ne si noua… ce-ai vazut, ce-ai auzit… – spuse cineva…
– Dragii mei, orasul e tare interesant… Oamenii locuiesc in case peste case la care ei le zic apartamente… Desi stau foarte aproape, nu se cunosc unii pe altii ci doar se saluta – si asta n-o fac toti. Toti au incuietori la usa, multi au chiar cate doua… Unii stau la case mari si frumoase cu garduri si porti inalte. Toate portile au zavoare si lacate…. Strazile sunt late, pietruite, au copaci pe margine… – povesti batranul nostru… E mult zgomot ziua pe strazi…
-Ce-ai mancat la oras? – intreba un tanar…
– Au niste locuri la care ei le zic restaurante, acolo am mancat mancare putina pe bani multi… – ofta batranul…
– Cum isi vorbesc unul altuia? – intreaba alcineva…
– Toti folosesc…”domnul”, „doamna” sau „domnisoara”… – explica batranul
-Oamenii…, oamenii de la oras cum sunt? – intreba un batran recunsocut de ceilalti ca fiind un om intelept…
Vazand …:cine” pune intrebarea, batranul a inteles … ce fel de „intrebare” e.. Se vedea ca isi cauta cuvintele potrivite pentru raspuns… Tacu o clipa, se uita in ochii consatenilor sai, apoi spuse cu tristete in glas…
-Sunt multiiii, multiiii…. Mult popor e la oras… Aglomeratie mare de lume … dar … foarte putini sunt OAMENI… – incheie batranul…
Tacere…….
Nimeni n-a mai pus vreo intrebare…
––––––––––––
1 Corinteni 16:13-14
13. Vegheati, fiti tari in credinta, fiti oameni, intariti-va!
14. Tot ce faceti sa fie facut cu dragoste!
Petrica Moisuc 