Botosani – Concert Simfonic – 9 octombrie 2015

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 9 octombrie 2015, ora 18,30
Botoşani, Casa de Cultură a Sindicatelor

SEARĂ DE OPERĂ ŞI OPERETĂ
realizată în colaborare cu artişti de la
Teatrul Muzical „Nae Leonard” din Galaţi

Dirijor: MIRCEA HOLIARTOC
Solişti:ADELINA DIACONU, soprană
FLORIN BOBEI, tenor

În program:

G. Bizet: Opera Carmen, Preludiul la actul I

E. de Curtis: Canţoneta Non ti scordar di me

Fr. Lehár: Opereta Văduva veselă, Duetul Hanna-Danilo (Lippen schweigen…)

Fr. Lehár: Opereta Ţara surâsului, aria lui Sou-Chong (Veşnic surâde)

Fr. Lehár: Opereta Ţara surâsului, Duetul ceaiului

G. Verdi: Opera Traviata, Preludiul la actul I

G. Puccini: Opera Gianni Schicchi, aria Laurettei (O, mio babbino caro)

G. Bizet: Opera Pescuitorii de perle, duetul Leila-Nadir (Ton coeur nà pas compris)

P a u z ă

G. Donizetti: Opera Don Pasquale, Uvertura

G. Donizetti: Opera Don Pasquale, aria Norinei (Quel guardo il cavaliere)

G. Verdi: Opera Traviata, aria lui Alfredo (Lunge da lei)

J. Strauss: Opereta Liliacul, aria Adelei (Marchiz cum eşti)

E. di Curtis: Canţoneta Torna a Surriento

G. Verdi: Opera Traviata, Duetul Violeta-Alfredo (Brindisi: Libiamo nelieti calici)

MIRCEA HOLIARTOC
– dirijor –

S-a născut la data de 27 iunie 1975. În anul 1994 a absolvit cursurile Liceului de Muzică Ion Vidu Timişoara, unde a studiat pianul ca instrument principal. A urmat apoi (1994-1999) cursurile secţiei de Compoziţie-Dirijat la UNMB, avându-i ca profesori pe Valentin Gruescu şi Cristian Brâncuşi la dirijat şi pe Ştefan Niculescu şi Dan Dediu la compoziţie. Tot aici a continuat doi ani de studii aprofundate în domeniul Stilisticii dirijorale. Din anul 2012 este doctorand, sub îndrumarea lui Dan Dediu şi având ca temă de lucrare Un sistem modal bifocal. Între anii 2009-2001, a fost angajat ca dirijor al Teatrului Muzical Nae Leonard din Galaţi. Ulterior sau concomitent, a mai ocupat şi alte funcţii precum: dirijor la Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian Bucureşti, Asistent universitar la Facultatea de Muzică Timişoara, profesor la Liceul de Artă Dimitrie Cuclin din Galaţi, corepetitor-orchestrator al Corului Allegria la Centrul Cultural Dunărea de Jos din Galaţi. Din octombrie 2006 şi în prezent este asistent universitar la Facultatea de Arte Galaţi. Tot din anul 2006 este şi membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
În calitate de dirijor, a colaborat cu Orchestra Naţională Radio, Cu corul Academic al Filarmonicii Oltenia Craiova, cu orchestrele filarmonicilor din Timişoara, Târgovişte, Bacău, Piteşti, Braşov, Chişinău, cu operele din Chişinău, Odessa şi Iaşi. Mircea Holiartoc a obţinut Premiul Nicolae Lungu la Festivalul tinerilor dirijori Craiova (1997), Menţiune la Concursul Naţional de Creaţie Corală, secţia Cor mixt Bucureşti (1998) şi Premiul I la secţia Cor pe voci egale (1999). De asemenea, a mai primit Diploma Teatrului Muzical Galaţi pentru activitatea depusă la acea instituţie (2006); Diploma de Excelenţă pentru promovarea muzicii corale româneşti cu Corul de copii Allegria (2008); Titlul de Valoare a Operei acordat de Opera Naţională Română Iaşi (2012).

Repertoriu liric:
W. A. Mozart: Don Giovanni, Nunta lui Figaro
G. Donizetti: Lelisir damore, Lucia di Lammermoor, Don Pasquale
G. Rossini: Bărbierul din Sevilla
G. Verdi: Rigoletto, Trubadurul, Traviata, Nabucco, Aida
G. Bizet: Carmen
G. Puccini: Madama Butterfly, Tosca, Boema
P. Mascagni: Cavalleria rusticana
R. Leoncavallo: Paiaţe
P. Constantinescu: O noapte furtunoasă
J. Strauss: Liliacul
F. Lehar: Văduva veselă
E. Kalman: Silvia

Repertoriul simfonic cuprinde pagini importante din creaţia marilor compozitori, pornind din epoca barocului până în contemporaneitate.

ADELINA DIACONU
– soprană –

A absolvit studiile de Licenţă şi Master ale Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, la clasa de canto a renumitei soprane Silvia Voinea. De-a lungul timpului a participat la numeroase competiţii naţionale şi internaţionale, printre care Leyla Gencer Voice Competition în Istanbul, Turcia 2010 (s-a clasat printre cei 9 finalişti), Franz Schubert Competition în Ruse, Bulgaria 2009 (Premiul al II-lea) sau Concursul Naţional de Lied Ionel Perlea (Marele Premiu) Slobozia, în 2012. Ea desfăşoară, încă de la vârsta de 15 ani, o bogată activitate concertistică, atât în ţară, cât şi în străinătate, susţinând turnee în Norvegia, Franţa, Olanda şi Germania.
Din anul 2013 este solistă a Teatrului Muzical Nae Leonard din Galaţi.
Aici a interpretat diverse roluri, printre care se numără: Norina din opera Don Pasquale de G. Donizetti, Sylvie din opera La Colombe de Ch. Gounod, Adela din opereta Liliacul de J. Strauss, Stasi din opereta Silvia şi Lisa din Contesa Maritza de E. Kalman, Valencienne din Văduva veselă de F. Lehar sau Lisa din opereta Ţara surâsului de F. Lehar.
În prezent, pregăteşte rolurile Rosina din opera Il Barbiere di Siviglia de G. Rossini şi Gilda din opera Rigoletto de G. Verdi, cu care va debuta în stagiunea aceasta la Teatrul Muzical din Galaţi.

FLORIN BOBEI
– tenor –

Este preparator universitar la Facultatea de Arte a Universităţii Dunărea de Jos din Galaţi şi, începând cu stagiunea 2014-2015, colaborator al Teatrului Muzical Nae Leonard din acelaşi oraş. Iniţial a studiat teologia (1999-2003) la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Piteşti. Ulterior (2003-2007) a urmat şi cursurile Universităţii din Galaţi, Facultatea de Arte, obţinând şi titlul de licenţiat în arte; la Universitatea de Arte George Enescu Iaşi a urmat masteratul, cu specializarea interpretare vocală, (2008). Primii profesori de canto au fost la Şcoala Populară de Artă: Georgeta şi Emil Pinghireac, la Galaţi, şi Mariana Iordache, la Brăila, iar la nivel universitar: Corneliu Solovăstru, la Iaşi şi Teodor Niţă, la Galaţi. A mai participat şi la cursuri de măiestrie extra-universitare: cu Toma Popescu (2006) şi cu Vasile Moldoveanu (2014). Florin Bobei abordează şi roluri de concert (lucrări vocal simfonice), respectiv din misse de J. Haydn şi G. Puccini, dar mai ales roluri de operă: Alfredo din Traviata de G. Verdi, Nemorino din Elixirul dragostei de G. Donizetti, Rodolfo din Boema de G. Puccini, Nadir din Pescuitorii de perle de G. Bizet, Ducele din Rigoletto de G. Verdi şi Sou Chong din opereta Ţara surâsului de Fr. Lehár.

Programul concertului cuprinde pagini vocale şi orchestrale din muzica de operă, operetă unele mai des cântate, altele ce vor răsuna pentru prima dată pe scena noastră de concert. Paginile orchestrale sunt menite să deschidă fiecare din cele două părţi ale concertului sau să ofere un moment de răgaz vocilor soliste.
Astfel, cel mai strălucitor moment orchestral din opera Carmen de Georges Bizet (1838-1875), cunoscutul Marş al toreadorilor (care, în operă, anunţă spectacolul de coridă spaniolă), deschide prima parte a concertului, dar cele ce urmează fac parte mai degrabă din universul divers, dar sensibil şi delicat al sentimentelor de iubire.
Non ti scordar di me – Nu mă uita nici tu de Ernesto de Curtis (1875-1937) este un îndemn cald ce precede o despărţire, desigur, temporară.
Lippen schweigen, ‘s flüstern Geigen este un celebru duet în care comunicarea dintre îndrăgostiţi se face în şoaptă, pe fundalul cântului discret al viorii şi în ritmul legănat al valsului (traducerea Viola cântă… este o adaptare la topica şi accentele limbii române). Tot despre o poveste de iubire vorbeşte şi muzica operetei Ţara surâsului de acelaşi compozitor, Franz Lehàr (1870-1948); aici povestea este pigmentată cu elemente mai pitoreşti, generate de diferenţele culturale, europene şi orientale, Ţara surâsului fiind China, denumită astfel datorită obiceiului chinezilor de a zâmbi, indiferent de situaţie.
Opera Traviata de Giuseppe Verdi (1813-1901) a fost creată pe un libret inspirat de romanul Dama cu camelii al lui Alexandre Dumas-fiul, preluând povestea fetei frumoase şi inocente de la ţară, devenită la Paris curtezană, care cunoaşte la un moment dat iubirea adevărată, dar moare în floarea tinereţii.
Preludiul la actul I al operei Traviata este o scurtă introducere, bazată pe expunerea unei teme cantabile în care vibrează simţăminte calde, profunde, dar şi un evident fior dramatic.
O mio babbino caro, mi piace, è bello, bello – sunt cuvintele Laurettei, o tânără îndrăgostită, care încearcă să-şi convingă tatăl cât este de frumos iubitul ei. O arie ce pluteşte asemenea unei adieri de vânt primăvăratic, semnată Giacomo Puccini (1858-1924).
Duetul din opera Pescuitorii de perle de G. Bizet începe cu un reproş: Ton coeur nà pas compris le mien! – Inima ta n-a înţeles-o pe-a mea! Este reproşul lui Nadir adresat Leilei în povestea de iubire quasi imposibilă dintre o fată aflată sub jurământul castităţii şi un băiat care hotărâse la un moment dat să renunţe la aceasta pentru a nu-şi pierde prietenul, îndrăgostit şi el de aceeaşi fată. Vraja nopţii şi a iubirii armonizează cele două inimi; iubirea lor se va împlini, însă cu sacrificiul prietenului lui Nadir.

Opera Don Pasquale de Gaetano Donizetti (1797-1848) aduce în scenă o altă poveste de iubire, Norina-Ernesto, întreţesută de un şir întreg de intrigi legate moştenire şi de un tutore, Don Pasquale, vârstnic, dar cu pretenţii de june şi, mai ales, avid după avere. Este o operă comică, în care efectele specifice rezultă din situaţii pline de haz, din limbajul vorbit sau din savoarea efectelor muzicale. Acestea se regăsesc şi în Uvertura operei, dar mai ales în Cavatina Norinei, aria în care şi acest personaj se prezintă: ea este o tânără experimentată care cunoaşte puterea magică a unei priviri furişate şi felul în care se încing inimile la foc mic – So anch’io la virtu magica/ D’un guardo a tempo e loco,/ So anch’io come si bruciano/ I cori a lento foco.
Un nou moment din opera Traviata: Lunge da lei – Departe de ea este momentul în care Alfredo dă glas sentimentelor sale de iubire pentru Violeta, fără de care nu-şi poate afla liniştea.
Aria Adelei din opereta Liliacul este o şarjă de salon, cu înţepături amicale, cu mult umor şi veselie, semnată Johann Strauss (1825-1899).
Torna a Surriento – Revino la Surriento este cântecul amintirilor pline de nostalgie, legate de un ţinut de vis dar şi de o persoană plină de farmec.
În sfârşit, tot din opera Traviata, Duetul Violeta-Alfredo aduce îndemnul de a trăi cu intensitate, fiecare clipă a vieţii, gustând plăcerile vinului, ale iubirii, ale întâlnirilor cu prietenii: Libiamo, libiamo ne’lieti calici che la bellezza infiora Să bem…

Sursa: dl. IOAN TURCANU

Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s