Botosani – Concert Simfonic – 16 octombrie2015

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 16 octombrie 2015, ora 18.30
Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: DANIEL MANASI
Solist: MIHNEA CAZACU, pian

În program:

W. A. Mozart: Uvertura operei Nunta lui Figaro
Presto

L. van Beethoven: Concertul pentru pian şi orchestră nr. 1, în do major, op. 15
Allegro con brio
Largo
Rondo: Allegro

P a u z ă

J. Haydn: Simfonia nr. 94, în sol major – Surpriza
Adagio cantabile; Vivace assai
Andante
Menuetto: Allegro molto
Allegro di molto

DANIEL MANASI
– dirijor –

S-a născut la data de 14 iunie 1963. A urmat cursurile Liceului de Artă Octav Băncilă şi cele ale Conservatorului de Muzică George Enescu din Iaşi (1981-1985), pregătindu-se ca violonist. În acelaşi domeniu a urmat şi o serie de cursuri de măiestrie la Nyrbator (Ungaria) şi Weimar (Germania). A fost distins cu premii la diverse competiţii naţionale, a susţinut concerte şi recitaluri camerale ca violonist solist, atât în ţară cât şi peste hotare (Italia, Franţa, Spania, Japonia, China, Koreea de Sud, Germania, Singapore, Malayesia, Cuba etc.). Activitatea sa de bază este şi în prezent legată de acest instrument, fiind concert-maestru al Orchestrei de Cameră Radio Bucureşti. Pasiunea pentru muzică l-a îndemnat să-şi lărgească sfera de activitate, studiind dirijatul de orchestră cu Ervin Acel la Oradea (2002). A urmat şi un curs de masterat, postuniversitar, la Conservatorul din Viena (2005). A susţinut mai multe concerte la pupitrul central al filarmonicilor din Bacău, Craiova, Ploieşti, Târgu-Mureş, Oradea, Galaţi. În calitatea sa de dirijor, este şi un colaborator apropiat, constant, al Filarmonicii Botoşani.
MIHNEA CAZACU
– pianist –

Tânărul pianist Mihnea Cazacu s-a născut la Braşov, este elev al Liceului Johannes Honterus şi a absolvit ca extern clasa a-VIII-a la Liceul de Muzică Tudor Ciortea din Braşov.
A început studiul pianului la 7 ani, ca extern la Liceul de Muzică din Braşov, sub îndrumarea profesoarei Raluca Ciucă. În 2010 a avut loc întâlnirea cu profesoara actuală, pianista Corina Ibănescu, prof. univ. dr. la Universitatea Transilvania, Facultatea de Muzică din Braşov.
Talentul deosebit, inteligenţa şi personalitatea lui Mihnea au fost remarcate de-a lungul timpului, el obţinând în ultimii ani numeroase premii la concursurile naţionale şi internaţionale la care a participat: Premiul I la concursul internaţional de interpretare pianistică şi compoziţie Carl Filtsch, Sibiu 2014, el fiind de altfel şi singurul concurent român care obţine premiul I la această ediţie; Premiul I la Olimpiada de Interpretare Instrumentală, etapa naţională, Cluj Napoca 2013, Premiul I şi premiul de excelenţă la concursul internaţional Pro Piano România 2013, Bucureşti, Premiul I la Concursul naţional de pian Carl Czerny, Piatra Neamţ 2012, Premiul I la Concursul naţional de interpretare Sigismund Toduţă, Bistriţa 2011, Premiul I special la concursul Primăvara Artelor, Bacău 2011, Diploma de excelenţă la Festivalul Johann Sebastian Bach, Cluj-Napoca 2010, 2009.
Pe lângă prezenţa la competiţii, Mihnea a susţinut în ultimii ani şi numeroase recitaluri la Casa Armatei, Sala Patria a filarmonicii braşovene, Liceul de Muzică, Facultatea de Muzică din Braşov, Festivalul Musica Coronensis, Festivalul Musica Barcensis, Festivalul Enescu, Bucureşti.

WOLFGANG AMADEUS MOZART (1756-1791). Este un compozitor clasic vienez pe care posteritatea de mai bine de două secole n-a încetat să-l divinizeze. Ascultându-i muzica şi cercetându-i activitatea de o intensitate şi febrilitate nemaiîntâlnite, nu ne rămâne nici nouă altceva de făcut decât să recunoaştem în el un geniu solar al muzicii. Într-un singur an, 1786, Mozart compunea două concerte pentru pian (nr. 23 şi nr. 24), opera Nunta lui Figaro, două cvartete pentru coarde, trei trio-uri cu pian şi o simfonie (nr. 38). Deşi astăzi poate părea de necrezut, opera Nunta lui Figaro a fost compusă în doar şapte zile cele Şapte zile pentru nemurire, conform titlului unei cărţi de Mihai Rădulescu. Libretul operei are la bază spumoasa comedie cu acelaşi titlu a francezului Beaumarchais. Dincolo de frumuseţea în sine a muzicii sale, Mozart reuşeşte să exprime prin elemente de o mare simplitate dar de o extraordinară putere de sugestie, trăsăturile caracteristice ale personajelor sau situaţiilor în care se află acestea, mai presus de şi chiar mai precis decât o face textul libretului (în cazul ariilor, duetelor etc.). Lucrul acesta este posibil de remarcat încă din Uvertura operei, în care realizează o concisă portretizare a personajului titular şi, în acelaşi timp, o sinteză a conţinutului general al operei; motive melodice scurte, ritmuri alerte, accente explozive iată doar câteva dintre elementele muzicale prin care agilul şi întreprinzătorul Figaro prinde contur sonor.

LUDWIG van BEETHOVEN (1770-1827). Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră a fost compus în anul 1876. Este o lucrare de tinereţe a celui ce avea sa fie mai târziu definit drept Titanul de la Bonn. Atmosfera expresivă şi scriitura generală a muzicii concertului ţin încă destul de mult de atmosfera specifică celorlalţi doi corifei ai clasicismului muzical vienez: Haydn şi Mozart. Beethoven aduce totuşi, în plus, un rol mai important acordat instrumentelor de suflat în orchestră, o simfonizare mai accentuată a discursului muzical, o articulare mai fermă, robustă, bărbătească a ideilor muzicale şi o subliniere mai mare a contrastelor sonore. Este o muzică încă mai mult frumoasă şi mai puţin pregnantă ca mesaj specific beethovenian. Evident, această constatare nu trebuie să fie înţeleasă ca un reproş, ci ca o subliniere a faptului că Titanul aparţine încă lumii noastre, a oamenilor obişnuiţi, bucuroşi să savureze simplitatea, naturaleţea şi dimensiunile comprehensibile ale simţirii şi cugetării; aici Beethoven este impetuos, măreţ, dar încă nu pare că ne copleşeşte.

JOSEPH HAYDN (1732-1809). Simfonia nr. 94 a fost compusă în anul 1791, în timpul primei călătorii a autorului la Londra. Este una dintre nenumăratele bijuterii sonore create de acest mare clasic vienez. Denumirea de Surpriza se datorează acordului puternic ce survine în timpul curgerii discrete, liniştite a părţii a II-a (tradiţia ne spune ca hâtrul Haydn a conceput momentul ca pe o amabilă atenţionare adresată unor auditori predispuşi să picotească în părţile lente ale simfoniilor); mai sobru şi mai sec, nemţii intitulează Simfonia nr. 94, Paukenschlag, adică Lovitura de timpan, voalând conotaţiile psihologice ale termenului Surpriza. Dincolo de surpriza loviturii de timpan, muzica părţii a II-a dezvăluie o lume întreagă de frumuseţi sonore născute din variaţiunile create pe baza unei teme de maxima simplitate, bazată practic pe osatura arpegiului do major. Însă această parte a II-a nu este singura atracţie a simfoniei. Teme de o reală şi spiritualizată frumuseţe ne întâmpină şi pe parcursul celorlalte părţi şi în mod deosebit în Menuet şi în Final.

Sursa: Ioan Turcanu

Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s