Botosani – Concert Simfonic – 23 octombrie 2015

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 23 octombrie 2015, ora 18,30
Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: LIVIU CONDRIUC
Solist: MIRCEA MARIAN, violoncel

În program:

G. Verdi: Preludiul la actul I al operei Bal mascat
Allegro assai moderato

D. Şostakovici: Concertul pentru violoncel şi orchestră nr. 1, în mi bemol major, op. 107
I. Allegretto
II. Moderato; (attacca) III. Cadenza; (attacca) IV. Allegro con moto

P a u z ă

A. Liadov: Kikimora, poveste simfonică
Adagio; Presto; Prestissimo

P. I. Ceaikovski: Uvertura-fantezie Romeo şi Julieta
Andante non tanto quasi Moderato; Allegro; Molto meno mosso; Allegro giusto; Moderato assai

LIVIU CONDRIUC
– dirijor –

Dirijor permanent al Filarmonicii Botoşani (de la 1 noiembrie 2013), Liviu Condriuc a absolvit vioara la Conservatorul George Enescu Iaşi, cu profesorul Leonid Popovici. A urmat cursuri postuniversitare de violă la Hochschule für Musik din München cu profesorul Jürgen Weber şi la Hochschule für Musik din Berlin la renumitul profesor Alfred Lipka. După o scurtă activitate ca prim violist la opera din Regensburg, se mută la Deutsche Oper Berlin, unde activează până în prezent. Paralel cu activitatea de violist la Deutsche Oper Berlin, a început studii particulare de dirijat la profesorul Dumitru Goia şi compoziţie la profesorul Corneliu Dan Georgescu. A asistat la repetiţiile celor mai importanţi dirijori, printre care în mod deosebit menţionăm Sergiu Celibidache cu Filarmonica din München. Ca membrul activ al Deutsche Oper Berlin, a lucrat cu mari personalităţi dirijorale, precum Christian Thielemann, Giuseppe Sinopoli, Donald Runnicles, Ulf Schirmer, Constantinos Carydis, Fréderic Chaslin, Fabio Luisi, Jun Märkl, Renato Palumbo, Marcello Viotti, Andris Nelsons. A participat activ la numeroase cursuri internaţionale de dirijat în Germania, Rusia, Austria, România, Republica Moldova. În Romania a mai dirijat orchestrele din Oradea, Piteşti, Braşov, Iaşi, Bucureşti.

MIRCEA ALEXANDRU MARIAN
– violoncelist –

Data naşterii: 8.XI.1987
Studii:
•In prezent, doctorand la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti.

•2010 2012 , Masterat la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Facultatea de Interpretare Muzicală, Secţia violoncel, clasa prof. Univ. Dr. Marin Cazacu
•2006-2010, Student la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Secţia violoncel, clasa prof. Univ. Dr. Marin Cazacu
•2002-2006, Liceul de Muzică ,,George Enescu , Bucureşti, Secţia violoncel, clasa prof. Anca Vartolomei
•1994-2002 Liceul de Muzică şi Arte Plastice, Alba Iulia, Secţia violoncel, clasa prof. Maria Marginean

Premii obţinute:
•2012- Premiul II Concursul Drumul spre celebritate
•2011 Premiul I Concursul Naţional ,,Victor Giuleanu, secţia Muzică de cameră
•2010 Premiul I Concursul Naţional ,,Paul Constantinescu
•2009- Premiul I Concursul Naţional ,,Paul Constantinescu
•2008 Premiul I Concursul Internaţional Liezen / Austria
•2007 Premiul I şi premiul special pentru cea mai bună interpretare a piesei obligatorii Concursul Internaţional al Tinerilor Interpreţi Eugen Coca, Chişinău / Moldova
•2006 Premiul II Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală
•2005 Premiul II Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală
•2004 Premiul I Concursul Naţional de Interpretare şi Creaţie Muzicală Mihail Jora
•2004 Premiul I Concursul Internaţional de Interpretare George Georgescu
•2003 Premiul I Concursul Naţional de Interpretare Garabet Avachian
•2002 Premiul I Concursul Naţional de Interpretare, Reşiţa
•2002 Premiul I Concursul de Interpretare Instrumentală, Sighetu Marmaţiei
•2001 Premiul I Concursul de Interpretare Instrumentală, Timişoara
•2001 Premiul I şi Premiul Special Concursul de Interpretare Instrumentală, Sighetu Marmaţiei
•2000 Premiul I Olimpiada de Interpretare Instrumentală, Deva
•1998 Premiul I Concursul National de Interpretare Instrumentală, Deva

Colaborări
•Membru al Duo-ului Cello Jaya
•Membru al Orchestrei Române de Tineret
•Membru al Ansamblului Violoncellissimo
•Solist Instrumentist Orchestra de cameră ,, Radio
•Colaborator Filarmonica ,, George Enescu, Bucureşti
•2008 Solo Cello Orchestra Internatională ,, Animato
•Membru al Cameratei ,,Lanto Arte
•Membru al Cameratei Silvestri
•Bursier Sonoro -2013

Activitati artistice

•Masterclass-uri sub îndrumarea profesorilor: Marin Cazacu, Fenyo Laszlo, Olsi Leka, Marcin Sieniawski, Frans Helmerson, etc.

•Recitaluri camerale şi solo : Sala mică a Ateneului Român, Sala Radio Bucureşti, Muzeul George Enescu, Biblioteca Naţională Carol I, Muzeul de Istorie Suţu , Muzeul Naţional Castelul Peleş, Sala de concerte a Conservatorului din MiskolcUngaria, Sălile de concerte ale Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti: George Enescu, Dinu Lipatti şi Frederic Chopin

•Activităţi ca solist cu orchestrele: ,, Universitaria ( UNMB ), Filarmonica de stat Arad, Filarmonica Botoşani, Filarmonica de stat ,, Ion Dumitrescu Râmnicu Vâlcea, Orchestra de Cameră Focsani, Filarmonica de stat Muntenia Targovişte,
Orchestra Graz ( Austria ),Orchestra de cameră Radio Bucureşti.

•Numeroase concerte ca şef de partidă sau tuttist cu orchestrele: Orchestra Naţională de Tineret, Orchestra Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, Orchestra Europeană Animato, Orchestra de Cameră Radio Bucureşti, Orchestra de Cameră Lanto Arte, Orchestra de Cameră Silvestri, Orchestra Camerata Regală.
•Concerte susţinute cu Orchestra Animato în sălile de concert: Mozarteum Salzburg, Tonhalle Zurich, Konzerthaus Karlsruhe, Smetana Hall Prague, Slovac Philharmony Bratislava, Slovens Philharmony Ljubljana.

GIUSEPPE VERDI (1813-1901). De mai bine de un secol şi jumătate dacă ar fi să începem numărătoarea doar cu cea mai populară triadă de opere verdiene: Rigoletto (1851), Trubadurul (1853) şi Traviata (1853) muzica sa răsună pe multe din meridianele lumii muzicale, încântând şi înduioşând firile simţitoare. Creaţia sa nu este neapărat una foarte elaborată, dar este într-adevăr una foarte expresivă, poate pentru că acesta era şi crezul artistic al autorului: Eu cred în inspiraţie; eu vreau să trezesc entuziasmul pentru sentimentul autentic… crez care i s-a împlinit în multe dintre creaţiile sale în care mijlocul de expresie principal este vocea umană.
Vocaţia de simfonist a lui Giuseppe Verdi, atâta câtă a fost, pare a se fi întruchipat în mai mare măsură în Uvertura operei Vecerniile siciliene, compusă în anul 1855, şi nu lipseşte nici de la punerea în pagină a Uverturii Nabucco (1842) sau Puterea destinului (1869). Mai există o uvertură ceva mi amplă la o operă puţin cunoscută, Luisa Miller (1849), dar operele sale cele mai cunoscute nu au uverturi consistente, ci doar mici preludii, introduceri orchestrale restrânse la minimul necesar.
Opera Bal mascat (premiera la 17 ianuarie 1859, la Roma) a fost compusă pe un libret alcătuit de Antonio Somma şi inspirat dintr-o întâmplare reală: asasinarea în anul 1792 a regelui Suediei, Gustav al III-lea, în timpul unui bal mascat. Situaţia politică a vremii nu permitea aducerea pe scenă a unei astfel de situaţii, fapt pentru care, personajele au fost schimbate iar acţiunea a fost mutată în Boston (Massachusetts), la sfârşitul secolului XVII. Oficialul important, Riccardo, care urmează să împărtăşească soarta lui Gustav al III-lea, este îndrăgostit de Amelia, soţia prietenului şi consilierului său, Renato. Atmosfera generală din Preludiu este una de suspans, însă esenţialmente dramatică.

DMITRI ŞOSTAKOVICI (1906-1975). A fost unul dintre marii reprezentanţi ai componisticii secolului XX. În muzica sa se regăsesc înnoirile de limbaj necesare şi suficiente pentru a marca pasul înainte faţă de romantismul secolului XIX, dar în acelaşi timp, muzica lui Şostakovici păstrează necesara continuitate, păstrează substanţialitatea artistică, posibilitatea de a comunica ceva fireşte, conţinutul său expresiv este altul sau, cel puţin, altfel rostit, faţă de universul expresiv al muzicii tradiţionale. Şostakovici a compus două concerte pentru violoncel şi orchestră ambele dedicate unui mare violoncelist sovietic, Mstislav Rostropovici. Primul concert, în mi bemol major, a fost compus în anul 1959, iar al doilea, în sol major, a fost scris la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai 1966, în timp ce se afla la odihnă în Crimeea. Despre Concertul în mi bemol major se spune că Rostropovici l-a memorat în patru zile şi l-a cântat în primă audiţie la data de 4 octombrie 1959 cu Filarmonica din Leningrad (Sankt Petersburg), avându-l la pupitrul dirijoral pe Evgheni Mravinski. Concertul este scris pentru o orchestră restrânsă: grupul coardelor, două flaute (un flaut piccolo), două oboaie, două clarinete, două fagoturi (un contrafagot), un corn, timpane şi celestă; de aici decurge rolul foarte important, cvasi-solistic al fiecărui compartiment, inclusiv dificultăţile de interpretare sporite. În ansamblul lui, concertul este considerat a fi unul dintre cele mai dificile concerte pentru violoncel.
Concertul pentru violoncel nr. 1 are patru părţi; practic, după tradiţionala parte lentă, o cadenţă solistică amplă este constituită ca o parte de sine stătătoare. Prima parte începe cu un motiv pregnant de patru sunete (o variantă a motivului B-A-C-H cu intervale extinse) completat un motiv ritmic sprinţar (ritm anapest: ta-ta-tan, ta-ta-tan) dând o notă de marş vesel (Şostakovici). Tema a doua, o melodie cantabilă, este o declamaţie înfocată nu liric-delicată. Motivul de patru sunete revine periodic, impulsionând un discurs muzical antrenant, dar mai degrabă contestatar şi vehement decât vesel. Cantabilitatea părţii lente creează o atmosferă de meditaţie şi resemnare, ce capătă amploare şi o încărcătură emoţională intensă; meditaţia revine apoi, sonorităţile sunt tot mai transparente, rarefiindu-se într-un dialog nepământean, straniu, între celestă şi violoncelul solo (în flageolete). Cadenza dezvoltă materialul tematic din partea lentă, dar spre sfârşitul ei, tempoul este accelerat şi expresia se schimbă; se aude motivul-semnal din partea I, făcând astfel trecerea spre partea a IV-a, Allegro con moto; aici virtuozitatea generală îşi reia locul în discursul muzical. Temele sunt antrenante, dar nu dansante; expresia este ironică, cu accente de grotesc; Motivul-semnal (B-A-C-H) din partea I este adus în valori de durată amplificate; este readus şi ritmul anapest, concertul încheindu-se fulminant, într-o atmosferă debordantă. Punctul final este marcat prin şapte lovituri de timpan. Per ansamblu: o muzică bărbătească, aspră, spectaculoasă, dar şi cu o puternică încărcătură emoţională.

ANATOLI LIADOV (1855-1914). Este un compozitor rus apropiat de grupul celor cinci (Rimski-Korsakov, Mussorgski, Borodin, Balakirev şi Cui) şi de P. I. Ceaikovski, preocupat fiind şi el de afirmarea şcolii naţionale ruseşti. Creaţia sa cuprinde pagini simfonice de mică amploare, însă dar şi muzică de cameră, lucrări vocale. Dintre lucrările orchestrale, cele mai cunoscute sunt tablourile simfonice Baba Yaga şi Kikimora inspirate din basme populare ruseşti; avem de a face cu o muzică programatică, cu imagini muzicale de un colorit aparte şi de o forţă expresivă deosebită. Este important de ştiut însă că imaginile de basm nu sunt idilice (gen Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana), ci mai degrabă stranii, Kikimora fiind o creatură fantastică, misterioasă, crescută în munţi de un magician, fiinţă care, la maturitate, are capul cât un degetar iar corpul ca un pai. Acţiunile ei nu sunt benefice, Kikimora comportându-se în fapt ca o pacoste, mai ales pe capul bărbaţilor. Deşi durează doar opt minute, Kikimora aduce o suită de imagini sonore excepţionale: o scurtă introducere ce creează atmosfera generală de basm rusesc este urmată apariţiile personajului titular o lume fantastică, cu apariţii şi dispariţii neaşteptate, o lume schiţată cu o fineţe şi un rafinament coloristic demne de un mare maestru.

PIOTR ILICI CEAIKOVSKI (1840-1893). Considerat unul dintre marii creatori ai istoriei muzicii, acest romantic rus a făcut să se reverse din cornul inspiraţiei sale nenumărate plăsmuiri melodice pline de adâncă simţire, bazate pe o fantezie armonică şi timbrală pe măsură, purtând pecetea emoţională specifică spiritualităţii slave. Cu aceste premize şi cu o vârstă de doar treizeci de ani, Ceaikovski abordează cea mai cunoscută (probabil) poveste de iubire sublimă şi tragică păstrată în mentalul colectiv al omenirii aceea a lui Romeo şi Julieta. Se spune că lucrurile acestea s-au petrecut aievea în Verona anului 1303, dar ele au devenit celebre o dată cu re-crearea lor artistică în drama marelui Will, în anul 1594. Ceaikovski îşi definitivează propriile plăsmuiri sonore, sub titlul Uvertura-fantezie Romeo şi Julieta, între anii 1869-1871. Subiectul venea ca o mănuşă sensibilităţii esenţialmente patetice a romanticului rus, dar după cum arată şi titlul lucrării el nu şi-a propus să redea pas cu pas derularea acţiunii, ci mai degrabă să re-creeze muzical atmosfera generală a tragediei shakespeariene: ura mocnindă şi oricând gata să izbucnească, naşterea sentimentelor înălţătoare de iubire, confruntările acerbe, încheiate după cum se ştie tragic, dintre membrii familiilor Capuletti şi Montecchi şi silirea tinerilor îndrăgostiţi Romeo şi Julieta să-şi afle doar în moarte refugiul prielnic simţămintelor lor. Acesta a fost şi cumplitul preţ al împăcării celor două familii: ura de veacuri a fost stinsă prin iubire, de fapt prin sacrificarea eternilor îndrăgostiţi. În cele din urmă, fiecare familie încearcă se dea tot ce mai are pentru a perpetua memoria îndrăgostitului din familia până atunci adversă: Eu lui Romeo-i voi dura, măiastră/ Statuie lângă-a ei, spre-a fi-mpreună:/ Sărmani iubiţi, răpuşi de ura noastră spune tatăl Julietei. Covârşit de evenimente, Prinţul Escalus (conducătorul, ducele Veronei) adaugă: Amară pace-aduce dimineaţa/ Trist, soarele-şi ascunde-n pâclă faţa./ Vom mai vorbi de-amarnica-ntâmplare./ Vor fi osânde, fi-va şi iertare.// Nicicând n-a fost, şi nu cred a greşi/ Mai jalnică poveste-n lumea-ntreagă/ Decât povestea lui Romeo şi/ A Julietei ce i-a fost lui dragă.

Sursa: Ioan Turcanu

Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s