Botosani – Concert Simfonic – Vineri 19 februarie 2016

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 19 februarie 2016, ora 18,30
Botoşani, Casa de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: MIHAIL SECIKIN
Solistă: MIHAELA MANEA, pian

În program:

P. I. Ceaikovski: Marş solemn (la încoronarea ţarului Alexandru al III-lea)

S. Rahmaninov: Rapsodia pe o temă de Paganini, pentru pian şi orchestră, op. 43
Introducere: Allegro vivace; Var. I (Precedentă); TEMA: L’istesso tempo; Var. II: L’istesso tempo; Var. III: L’istesso tempo; Var. IV: Più vivo; Var. V: Tempo precedente; Var. VI: L’istesso tempo; Var. VII: Meno mosso, a tempo moderato (tema Dies irae); Var. VIII: Tempo I; Var. IX: L’istesso tempo; Var. X: L’istesso tempo; Var. XI: Moderato; Var. XII: Tempo di menuetto; Var. XIII: Allegro; Var. XIV: L’istesso tempo; Var. XV: Più vivo; Scherzando (cadenţă: pian solo); Var. XVI: Allegretto; Var. XVII: L’istesso tempo; Var. XVIII: Andante cantabile; Var. XIX: L’istesso tempo; Var. XX: Un poco più vivo; Var. XXI: Un poco più vivo; Var. XXII: Un poco più vivo (alla breve); Var. XXIII: L’istesso tempo; Var. XXIV: A tempo un poco meno mosso.

P a u z ă

P. I. Ceaikovski: Simfonia a IV-a, în fa minor, op. 36
Andante sostenuto; Moderato con anima (In movimento di valse)
Andantino in modo di canzona
Scherzo: Pizzicati ostinato – Allegro
Finale: Allegro con fuoco

MIHAIL SECIKIN
– dirijor –

S-a născut în anul 1943, în oraşul Harkov din Ucraina. Iniţial s-a pregătit să devină şi a activat chiar ca pianist concertist; a început studiul pianului cu o soră a celebrului Vladimir Horovitz; în anul 1967 câştigă laurii unui concurs republican de pian, la Kiev, după care urmează o perioadă de activitate solistică susţinută de-a lungul şi de-a latul fostei U.R.S.S. În paralel, în anul 1972, absolvă cursul de dirijat orchestră la Conservatorul din Kiev, clasa maestrului Kanerstein, iar în anul 1975 îşi susţine şi aspirantura sub îndrumarea cunoscutului dirijor ucrainean, Stepan Turceak.
Îşi începe cariera dirijorală ca angajat al Orchestrei Simfonice din Zaporojie (1976-1978); continuă ca dirijor permanent al Teatrului de Operă din Doneţk (1978-1988). În anul 1988 se stabileşte în Republica Moldova, la Chişinău, unde desfăşoară o activitate complexă: dirijor permanent al Operei Naţionale, dirijor al Filarmonicii şi al Orchestrei de Cameră din acelaşi oraş (Chişinău); concomitent cu activitatea dirijorală, susţine şi o intensă activitate didactică, ca profesor universitar la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău. Pentru activitatea sa artistică, în anul 1996, dirijorului Mihail Secikin i s-a acordat titlul de Maestru în Artă al R. Moldova.
În anul 2000 a primit şi cetăţenia română, iar din stagiunea 2001/2002 până în septembrie 2013 a fost titularul postului de dirijor permanent al Filarmonicii de Stat Botoşani.
În ultimii zece ani (2004-2014), maestrul Mihail Secikin a fost angajat şi ca dirijor principal al Filarmonicii Naţionale din Chişinău.
Activitatea sa dirijorală mai cuprinde şi turnee cu concerte sau spectacole de operă susţinute în Italia, Ucraina, Belarus, Spania. În urmă cu câţiva ani, a efectuat un micro-turneu în Elveţia, la pupitrul central al Filarmonicii Transilvania din Cluj-Napoca. În România, în afară de Botoşani a mai fost prezent în centrele muzicale Iaşi şi Timişoara, ca dirijor de operă, la Oradea şi Sibiu, ca dirijor al filarmonicilor respective.

Acum, maestrul Mihail Secikin s-a pensionat, trăieşte în oraşul Chişinău şi revine cu plăcere pe scena botoşăneană de fiecare dată când este invitat.

MIHAELA MANEA
– pianistă –

Mihaela Manea s-a născut în decembrie 1996, la Târgovişte.
A început studiul pianului la vârsta de 6 ani. Este absolventa Liceului de Arte din oraşul natal. În acelaşi timp a aprofundat studiul pianului cu prof. univ. dr. Corina Ibănescu la Universitatea de Muzică „Transilvania” Braşov (2009-2015).

În prezent, este studentă în anul I la Univesität für Musik und darstellende Kunst din Viena, clasa profesorului Stefan Arnold.

PREMII NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE

Concorso Internazionale di Musica „Lorenzo Perosi” (premiul I)
Concorso Pianistico Internazionale „Giuseppe Teraciano” (premiul I)
Concorso Internazionale „Rovere d’Oro” (premiul I)
Concours International de Piano „Simone Delbert-Fevrier” (premiul I)
Concursul Internaţional de Interpretare „W. A. Mozart” (premiul I)
Concursul Naţional de Interpretare Instrumentală Lira de Aur (premiul II)
Concursul Internaţional de Interpretare Pianistică Carl Filtsch(premiul III)

SPECIALIZĂRI ŞI PERFECŢIONĂRI
A absolvit cursurile Academiei Internaţionale de Vară ale Universităţii Mozarteum Salzburg, la clasa profesorului Robert Levin (iulie 2013), cursurile susţinute de pianistul Stefan Arnold, la Villa Marteau, Lichtenberg/Bayreuth (Germania, februarie 2015) şi cursuri de măiestrie cu pianistul Valentin Gheorghiu (decembrie 2015).
Din luna august 2011 este bursieră a Fundaţiei „Martin şi Adriana Sternin”.

EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ ACTIVITATE CONCERTISTICĂ
A susţinut recitaluri la Ateneul Român, Institutul Cultural Maghiar din Bucureşti, Centrul de Cultură Arcuş-Sfântu Gheorghe, Centrul Cultural Evreiesc Bucureşti, Sala Eduard Caudella a Universităţii de Arte George Enescu Iaşi şi în numeroase alte centre culturale.
În stagiunea 2008-2009 a concertat alături de Filarmonica „Muntenia ” Târgovişte, Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploieşti, Filarmonica Braşov, interpretând concertul nr. l KV 37 de W. A. Mozart.
În anul 2010 a interpretat concertul nr. 9, KV 271, de W. A. Mozart alături de Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploieşti, Filarmonica Braşov şi Filarmonica „Moldova” Iaşi;
În anul 2011 a interpretat concertul nr. 1 op. 15 de Ludwig van Beethoven împreună cu Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi şi Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploieşti.
În anul 2012 a interpretat concertul nr 1 op. 25 de Felix Mendelssohn-Bartholdy alături de Filarmonica „Paul Constantinescu” Ploieşti, Filarmonica Braşov, Filarmonica de Stat „Moldova” Iaşi, Filarmonica de Stat Botoşani, şi Concertul nr. 2 opus 22 de Camille Saint-Saens alături de Filarmonica de Stat Botoşani şi Filarmonica de Stat MoldovaIaşi.
În luna iunie a anului 2013 a interpretat Andante spianato şi Marea Poloneză de Frederic Chopin alături de Filarmonica de Stat Ion Dumitrescu din Râmnicu-Vâlcea.
În stagiunea 2013-2014 a interpretat Concertul în Sol major de Maurice Ravel, alături de Filarmonica de Stat Botoşani, Filarmonica Mihail Jora Bacău, Filarmonica Ion Dumitrescu Râmnicu-Vâlcea, Filarmonica de Stat Târgu Mureş şi Filarmonica de Stat Moldova Iaşi.
În stagiunea 2014-2015 a interpretat concertul nr. 4 opus 58 de Ludwig van Beethoven, alături de Filarmonica de Stat Botoşani, Filarmonica de Stat Moldova Iaşi şi Filarmonica Braşov.
A cântat sub bagheta dirijorilor: Ilarion Ionescu-Galaţi, Vlad Conta, Valentin Doni, Robert Gutter (SUA), Bogdan Chiroşcă, Mihail Secikin (Ucraina), Mark Kadin (Rusia), Florin Totan, Leonard Boga, Ovidiu Dan Chirilă, Romeo Rîmbu, Cristian Oroşanu, Iulian Rusu, Alexandru Iosub.

SERGHEI RAHMANINOV (1873-1943). A fost mare compozitor postromantic rus şi un interpret de excepţie în viaţa muzicală a secolului XX. Rapsodia pe o temă de Paganini, op. 43 a fost compusă în anul 1934, fiind şi cronologic al cincilea concert pentru pian (Concertul nr. 4 a fost compus în anii 1936-1937). În acelaşi an (1934), Rahmaninov a mai compus şi Trei cântece ruseşti pentru cor şi pian, op. 41 precum şi Variaţiunile pe o temă de Corelli, op. 42; în aceasta din urmă, Rahmaninov pare a-şi fi încercat puterile în realizarea unei lucrări concertante ample, având la bază principiul variaţional. Acest lucru a şi fost repede demonstrat prin lucrarea de faţă, Rapsodia pe o temă de Paganini, creată tot pe principiul variaţional. Rahmaninov, însă, nu şi-a intitulat lucrarea Variaţiuni (pe o temă de Paganini) ci Rapsodie (rapsodia se întemeiază pe succesiunea alternată sau nu a mai multor teme, de regulă melodii populare), probabil datorită faptului că, alături de tema de bază Capriciul în la minor pentru vioară solo de Nicolo Paganini (1782-1840) introduce în ţesătura muzicală şi celebra temă a cântării Dies irae (ziua mâniei, ziua de apoi) o melodie creată pe la jumătatea secolului al XIII-lea ca adaos (intercalare) la cântările gregoriene (din biserica catolică) precum şi acea splendidă, generoasă şi romantică temă (devenită simbol al lucrării şi chiar al creaţiei rahmaninoviene) din Variaţiunea a XVIII-a.
Şirul celor 24 de variaţiuni care alcătuiesc Rapsodia pe o temă de Paganini urmează cu destulă aproximaţie articulaţiile unei ample forme de sonată: expoziţie (cu două teme)-dezvoltare-repriză. Lucrarea începe cu o scurtă Introducere urmată de Variaţiunea I precedentă care pregăteşte expunerea propriu-zisă a temei de bază, melodia Capriciului în la minor de Paganini. Este o melodie sprinţară, scânteietoare, al cărei dinamism va fi încă amplificat prin variaţiunile ornamentale adevărate ghirlande sonore prezente atât în cântul pianului solist cât şi în cel al orchestrei, în variaţiunile următoare (II-V). În variaţiunea a VI-a se realizează o schimbare de atmosferă, o tranziţie către variaţiunea a VII-a, unde tot în cântul pianului acum auster, sobru este adusă tema Dies irae, simbolul morţii (ziua de apoi), puternic contrastantă faţă de vioiciunea şi luminozitatea temei paganiniene. Tema Dies irae va apărea şi în câteva din variaţiunile următoare: în variaţiunea a X-a este reluată şi amplificată expresiv iar în variaţiunea finală (a XXIV-a) este adusă ca element de contrast în registrul grav al orchestrei; această temă nu este supusă, însă, procedeelor variaţionale propriu-zise aşa cum este supusă tema de bază (tema Capriciului).
Tema Capriciului este supusă unui proces de transformări expresive fundamentale; în variaţiunile VIII-XIX dar şi în variaţiunea a XIV-a ea capătă dinamism şi accente dramatice; aceeaşi temă capătă un colorit nostalgic (var. XI) sau graţia şi eleganţa unui menuet (var. XIII); variaţiunea a XV-a este rezervată pianului solist, asemeni unei cadenţe de virtuozitate; variaţiunile XVI-XVII pregătesc o nouă schimbare de atmosferă pentru afirmarea plenară a temei rahmaninoviene din variaţiunea a XVIII-a punctul culminant al lucrării.
Transfigurată până la pierderea identităţii melodice şi expresive, tema Capriciului lui Paganini este recuperată în ultimele variaţiuni (începând cu variaţiunea a XX-a), în forma ei de bază sau, cel puţin, uşor de identificat moment ce ar putea corespunde reprizei din forma de sonată. Această reintrare în scenă a temei de bază readuce şi strălucirea sonoră şi impetuozitatea virtuoză necesare încheierii unei astfel de lucrări; reluarea cântării Dies irae nu mai răsună decât ca un vag memento mori peste care se poate trece cu relativă uşurinţă.

PIOTR ILICI CEAIKOVSKI (1840-1893): compozitor rus, situat în rândul marilor creatori romantici din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Simfonia a IV-a, în fa minor compusă între anii 1876-1878 deschide seria marilor opus-uri simfonice. Manuscrisul lucrării poartă dedicaţia: Celui mai bun prieten; acesta era în realitate o femeie: Nadejda von Meck, o nobilă bogată cu care Ceaikovski nu s-a cunoscut niciodată în mod direct. Prietenia lor oarecum bizară, însă cu certitudine, romantică a fost întreţinută doar prin intermediul scrisorilor. Într-o astfel de scrisoare referitoare chiar la simfonia a IV-a, Ceaikovski menţiona: Simfonia nu-i a mea, ci a noastră. Introducerea ei este sâmburele întregii lucrări şi este, incontestabil, ideea ei principală. Este Fatum-ul, este acea putere a destinului care împiedică, care ne atârnă deasupra capului ca o sabie a lui Damocles şi ne chinuieşte sufletul necontenit. Este un comentariu romantic dar şi sintetic asupra muzicii din Simfonia a IV-a ce debutează debordant cu ameninţările fatidice ale alămurilor. Continuarea, In movimento di valse, este aparent dansantă, pentru că ritmurile sincopate şi tonalitatea minoră impun acea atmosferă dramatică ce oglindeşte neliniştile, frământările necontenite ale acelui suflet romantic-depresiv care a fost Ceaikovski. Cu simplitate şi graţie, muzica in modo di canzona a părţii a doua instituie o oază de linişte şi seninătate, continuată de imaginile sprinţare, chiar vesele ale Scherzo-ului; interesantă, în această parte a treia, este şi modalitatea de interpretare propusă pentru instrumentele cu coarde: fără arcuş, prin ciupirea corzilor (pizzicato); dacă ar fi fost vorba despre un compozitor aparţinând culturilor muzicale occidentale, s-ar fi putut spune, exclamând: Ce găselniţă! Dar pentru Ceaikovski nu este decât preluarea modalităţii de a cânta la o serie întreagă de instrumente populare ruseşti, cu coarde ciupite, serie ce include cunoscuta balalaică. Efectul acestui moment în planul simfoniei este, însă, deosebit, de mare prospeţime. Deşi începe tot furtunos, finalul simfoniei întruchipează forţele vitale, pozitive; avem de a face aici cu o exultare a bucuriei renăscute în mijlocul naturii şi împreună cu oamenii simpli aspecte sugerate prin preluarea şi dezvoltarea cântecului popular rusesc Drept în câmp stătea un mesteacăn. Fatalitatea oarbă cedează în faţa speranţelor renăscute şi amplificate înmiit.

Marşul solemn la încoronarea ţarului Alexandru al III-lea a fost compus în luna martie 1883 si interpretat pentru prima data în luna iunie a aceluiasi an. Este o lucrare ocazionala, fara numar de opus, scrisă la comanda oraşului Moscova pentru celbrarea evenimentului respectiv.
Muzica este solemnă, fastuoasă, scrisă pentru a sublinia bogăţia şi strălucirea curţii imperiale ruseşti.
Astăzi, aceeaşi muzică se cântă la preluarea mandatului de către un nou preşedinte al Rusiei. Fastul şi grandoarea se păstrează.

Sursa: Ioan Turcanu

Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s