Suceava – Concert Simfonic – 24 martie 2016

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Joi, 24 martie 2016, ora 18,30
Suceava, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: LIVIU CONDRIUC
Solist: DAN ALEXANDRU ARHIRE, chitară

În program:

Constantin Silvestri: Jocuri populare româneşti din Transilvania – bihorene, op. 4. I
Mosso, ma ben marcato
Poco allegretto
Andantino rubato
Allegro molto
Allegretto

Joaquín Rodrigo: Concierto de Aranjuez pentru chitară şi orchestră
Allegro con spirito
Adagio
Allegro gentile

P a u z ă

Joseph Haydn: Simfonia nr. 45, în fa diez minor – Despărţirea
Allegro assai
Adagio
Menuet: Allegretto
Finale: Presto; Adagio

LIVIU CONDRIUC
– dirijor –

Dirijor permanent al Filarmonicii Botoşani (de la 1 noiembrie 2013), Liviu Condriuc a absolvit vioara la Conservatorul George Enescu Iaşi, cu profesorul Leonid Popovici. A urmat cursuri postuniversitare de violă la Hochschule für Musik din München cu profesorul Jürgen Weber şi la Hochschule für Musik din Berlin la renumitul profesor Alfred Lipka. După o scurtă activitate ca prim violist la opera din Regensburg, se mută la Deutsche Oper Berlin, unde activează până în prezent. Paralel cu activitatea de violist la Deutsche Oper Berlin, a început studii particulare de dirijat la profesorul Dumitru Goia şi compoziţie la profesorul Corneliu Dan Georgescu. A asistat la repetiţiile celor mai importanţi dirijori, printre care în mod deosebit menţionăm Sergiu Celibidache cu Filarmonica din München. Ca membrul activ al Deutsche Oper Berlin, a lucrat cu mari personalităţi dirijorale, precum Christian Thielemann, Giuseppe Sinopoli, Donald Runnicles, Ulf Schirmer, Constantinos Carydis, Fréderic Chaslin, Fabio Luisi, Jun Märkl, Renato Palumbo, Marcello Viotti, Andris Nelsons. A participat activ la numeroase cursuri internaţionale de dirijat în Germania, Rusia, Austria, România, Republica Moldova. În Romania a mai dirijat orchestre din Oradea, Piteşti, Braşov, Iaşi, Bucureşti .

DAN ALEXANDRU ARHIRE
– chitarist –

Nume: ARHIRE
Prenume: DAN ALEXANDRU
Data şi locul naşterii: 15 iulie 1987, IAŞI

STUDII
2015, octombrie titlul de Doctor în Muzică, distincţia summa cum laude, Universitatea de Arte George Enescu, Iaşi, obţinut cu teza Ipostaze chitaristice în creaţia lui Joaquín Rodrigo.

2012, iulie absolvent al ciclului de master, specializarea chitară, Facultatea de Interpretare, Compoziţie şi Studii Muzicale Teoretice, Universitatea de Arte George Enescu, Iaşi.
2010-2011 student în cadrul Academiei de Chitară Koblenz, Germania, prof. Aniello Desiderio.
2010 – absolvent al ciclului de licenţă, specializarea chitară, Facultatea de Interpretare, Compoziţie şi Studii Muzicale Teoretice, Universitatea de Arte George Enescu, Iaşi.
2006 absolvent al Colegiului Naţional, Iaşi.

STAGII DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ
2012 cursuri de măiestrie cu Aniello Desiderio, Lorenzo Micheli, 22. Koblenz International Guitar Festival & Academy, Germania.
2012 cursuri de măiestrie cu Marco Tamayo, Festivalul Internaţional de Chitară, ediţia a XVII-a, Sinaia, România.
2010 cursuri intensive de măiestrie cu Aniello Desiderio, Internationale Sommerakademie Mozarteum, Salzburg, Austria.
2009 cursuri de măiestrie cu Pavel Steidl, Zoran Dukic, Costas Cotsiolis, Guitar Art Festival, ediţia a X-a, Belgrad, Serbia.
2009 cursuri de măiestrie cu Marcin Dylla, Goran Krivokapic, Judicaël Perroy, la Koblenz International Guitar Festival & Academy, Germania.
2008 bursa Erasmus sub îndrumarea prof. Letizia Guerra, Conservatorul Luiza DAnnunzio, Pescara, Italia.
2008 cursuri de măiestrie cu Gabriel Bianco, Carlo Marchione, Stanley Yates, Festivalul Internaţional de Chitară, ediţia a XIII-a, Sinaia, România.
2007 cursuri de măiestrie cu Susana Prieto şi Alexis Muzurakis, Festivalul Internaţional de Chitară, ediţia a XII-a, Sinaia, România.

EXPERIENŢĂ PROFESIONALĂ

Recitaluri solo
2014 recital solo în cadrul stagiunii camerale a Filarmonicii Iaşi.
2014 recital solo Canisius High School. Buffalo, NY, SUA.
2014 recital solo în cadrul stagiunii muzicale a Fundaţiei ACCUMM, Palatul Şuţu, Bucureşti.
2012 recital solo în cadrul Festivalului Enescu – Orfeul Moldav, ediţia a XXXIII-a, Tescani.
2011 recital solo în cadrul celei de a IV-a ediţie IAŞI Guitar Festival.
2009 2014 recitaluri solo la Televiziunea Română – Studioul Teritorial Iaşi, TVR Iaşi.
2005 2014 prezenţe în peste 60 de recitaluri solo de chitară clasică în Iaşi, Oneşti, Braşov, Suceava, Piatra Neamţ.

Solist cu orchestră
2016 Ploieti, Concierto de Aranjuez de Joaquín Rodrigo, orchestra Filarmonicii din Ploieti.
2015 Focani, Concierto de Aranjuez de Joaquín Rodrigo, orchestra Unirea.
2015 Turneu regional – Concierto de Aranjuez de Joaquín Rodrigo, orchestra Filarmonicii din Botoşani.
2013 Botoşani, Concierto de Aranjuez de Joaquín Rodrigo, orchestra Filarmonicii din Botoşani.
2013 Suceava, Concierto de Aranjuez de Joaquín Rodrigo, orchestra Filarmonicii din Botoşani.
2013 Iaşi, Fantasia para un Gentilhombre de Joaquín Rodrigo, orchestra Filarmonicii din Iaşi.
2013 Iaşi, Concierto de Aranjuez de Joaquín Rodrigo, orchestra Filarmonicii din Iaşi.
2011 Botoşani, Fantasia para un Gentilhombre de Joaquín Rodrigo, orchestra Filarmonicii din Botoşani
2010 Iaşi, Fantasia para un Gentilhombre de Joaquín Rodrigo, orchestra Filarmonicii din Iaşi.
2009 Iaşi, Concertul în La Major, op. 30 de Mauro Giuliani, orchestra Filarmonicii din Iaşi.

Competiţii şi premii:
2014 semifinalist al celei de a cincea ediţii JoAnn Falleta International Guitar Concerto Competition, Buffalo, NY, Statele Unite ale Americii.
2012 participare în cadrul Concursului Internaţional de Chitară Sinaia, ediţia a XVII-a, România.
2011 premiul al II-lea în cadrul Concursului Internaţional de Chitară Eduard Pamfil, ediţia a XVI-a, Bucureşti.
2011 premiul al II-lea în cadrul Concursului Naţional de Chitară Craiova.
2011 finalist al Concursului Internaţional de Chitară din cadrul Transilvania International Guitar Festival, Cluj-Napoca.
2011 – Premiul Anual, Facultatea de Interpretare Muzicală, Universitatea de Arte George Enescu, Iaşi.
2009 Premiul Special al Fundaţiei Române de Chitară, Concursul de Chitară Clasică din cadrul IAŞI Guitar Festival.
2009 Premiul Anual, Facultatea de Interpretare Muzicală, Universitatea de Arte George Enescu, Iaşi.
2008 Premiul de Performanţă, Universitatea de Arte George Enescu, Iaşi.

Alte activităţi:
2013 prezent – profesor de chitară, Paradise Cambridge School, Iai.
2013 lansarea albumului Siempre Tocando, cu lucrări pentru chitară clasică semnate de Isaac Albeniz, Joaquín Rodrigo, Johann Sebastian Bach, Miguel Llobet, Leo Brouwer şi Gary Ryan.
2009 2014 director artistic al IAŞI Guitar Festival.

CONSTANTIN SILVESTRI (1913-1969). A fost unul dintre marii maeştri pe care i-a avut muzica românească în secolul al XX-lea. A fost pianist concertist şi improvizator remarcabil, dirijor permanent la principalele instituţii muzicale bucureştene Opera Română, Filarmonica George Enescu şi Orchestra Radiodifuziunii Române iar în ultimii ani ai vieţii sale (1963-1969), la Orchestra Simfonică din Bornemouth (Anglia). În paralel a susţinut şi cursuri la catedra de dirijat a Conservatorului din Bucureşti (1948-1959). Faima şi consacrarea internaţională i-au fost aduse de numeroase turnee efectuate în diferite ţări europene dar şi înregistrările pe discuri în anul 1959, Constantin Silvestri a fost distins cu Premiul internaţional al discului Charles Cross, la Paris.
Deşi activitatea interpretativă i-a absorbit cea mai mare parte a timpului şi a energiei creatoare, Silvestri a găsit resursele necesare şi pentru compoziţia muzicală, dând la iveală o paletă diversificată de lucrări în care valorifică vasta experienţă de interpret; creaţiile sale, îndeosebi cele orchestrale, se remarcă prin rafinamentul timbral şi prin eficienţa utilizării celor mai adecvate registre ale instrumentelor în vederea realizării unor efecte sonore inedite. Lucrarea intitulată 5 Jocuri populare româneşti din Bihor, op. 4, nr.1 este o suită miniaturală, compusă iniţial (1929) pentru pian şi orchestrată ulterior (1933), în care valorifică melodii autentice din folclorul bihorean, preluate din culegerea compozitorului şi folcloristului maghiar Béla Bartók. Iată şi denumirile acestor melodii: 1. Cine-n lume n-are un dans viguros din zona Beiuşului; 2. Mărunţelul un dans mai liniştit, tot din zona Beiuşului; 3. Mărunţelul o melodie similară, culeasă din zona Delanului, căreia Silvestri îi conferă o tentă evocatoare, baladescă; 4. Mărunţelul o melodie culeasă din zona Aleşdului, de această dată sugerând un dans viguros, bărbătesc; aici, Silvestri preia o modalitate de a marca ritmul specifică tarafurilor populare din zona Bihorului; 6. Cântec de joc este denumirea ultimei melodii populare; ea este culeasă din zona Beiuşului şi, prin graţie, prin caracterul delicat al melodiei, sugerează un dans al fetelor.
JOAQUÍN RODRIGO (1901-1999). A fost un mare pianist şi compozitor spaniol al secolului XX, în ciuda faptului că încă din copilărie orbise aproape complet. A fost elevul lui Paul Dukas la Paris (1927-1932), unde l-a cunoscut şi pe Manuel de Falla, un alt valoros reprezentant al şcolii spaniole de compoziţie. Stilul tradiţional, cu un evident colorit spaniol, i-a asigurat lui Rodrigo un succes imediat şi durabil. Cea mai cunoscută lucrare a sa este Concierto de Aranjuez pentru chitară şi orchestră (1939). Compunerea lucrării a început la Paris, în timpul războiului civil şi a fost încheiată la Madrid după ce luptele încetaseră. Celebritatea piesei este asigurată de muzica părţii lente un amestec de melancolie, disperare şi speranţă, demn de geniul lui Mozart, în care timbrul cornului englez este pur şi simplu de acolo, sau pare creat pentru această muzică. În ansamblul lui însă, concertul creează o atmosferă luminoasă o aluzie pe timp de război la fericirea din timp de pace. Muzica sa nu are un conţinut programatic declarat, dar poate fi privită ca o evocare a atmosferei idilice din reşedinţa de vară, stabilită la Aranjuez încă din secolul al XVIII-lea, pentru familia regală spaniolă, cu vilele ei armonios integrate într-un peisaj cu păduri şi grădini, cu ciripit de păsărele şi murmur de izvoare. Aceasta este şi explicaţia titlului lucrării: Concierto de Aranjuez. În semn de preţuire a compozitorului şi de recunoaştere a contribuţiei acestuia la susţinerea popularităţii casei regale, regele Juan Carlos I al Spaniei i-a conferit lui Joaquín Rodrigo, în anul 1991, titlul nobiliar onorific de Marchiz al grădinilor din Aranjuez.

JOSEPH HAYDN (1732-1809). Multe dintre cele 104 simfonii ale sale oferă câte un motiv deosebit de a le cunoaşte şi îndrăgi, prin poveştile ţesute în jurul muzicii lor. Simfonia nr. 45 are, din acest punct de vedere, poate cea mai fermecătoare istorie legată de împrejurările în care a fost compusă. Acest lucru se întâmpla în vara anului 1772, perioadă în care Haydn şi orchestra sa (finanţaţi de prinţul Nikolaus Esterházy) erau plecaţi de la reşedinţa din Eisenstadt, la palatul de vară din Eszterháza. Cum şederea orchestrei se prelungise peste durata stabilită iniţial, instrumentiştii dădeau semne de nerăbdare, dorind să-şi revadă familiile. Haydn a exprimat această stare de spirit, compunând Simfonia în fa diez minor. Spiritul clasic impunea ca raţiunea să domine stările emoţionale şi de aceea majoritatea simfoniilor din epocă sunt compuse în tonalităţi majore, cele mai potrivite pentru a realiza clasicele exigenţe: seninătate, armonie, echilibru. Dar, pentru că în situaţia dată echilibrul emoţional nu era tocmai la el acasă, Haydn alege pentru Simfonia nr. 45 o tonalitate minoră, destul de puţin utilizată: fa diez minor. Aşa se face că prima parte stă sub semnul unei intensităţi emoţionale răscolitoare par a fi semnele unei mici revolte. Partea a doua şi a treia rămân în parametrii clasici obişnuiţi (sunt în tonalităţi majore: la major şi fa diez major), dar finalul din nou este năvalnic (în fa diez minor), până la un punct, când simfonia se putea încheia. Însă abia aici se dezvăluie semnificaţia titlului Despărţirea pentru că, după mişcarea Presto, urmează o nouă mişcare lentă, în la major, pe parcursul căreia, rând pe rând, instrumentiştii din orchestră pleacă, pleacă şi dirijorul (atunci, Haydn), concert-maestrul stinge ultima lumânare şi astfel se încheie lucrarea. A fost mai mult decât un apropo transmis de către Haydn şi orchestra sa, un gest artistic pe care Nikolaus Esterházy l-a înţeles şi apreciat: în ziua următoare au plecat cu toţii spre Eisenstadt.

Sursa: Ioan Turcanu

Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s