Botosani – Concert Simfonic – 1 aprilie 2016

FILARMONICA BOTOSANI
Strada Marchian nr. 5; Botosani, cod: 710 211

Vineri, 1 aprilie 2016, ora 18,30
Botoşani, Casa de Cultură a Sindicatelor

CONCERT SIMFONIC

Dirijor: PETRONIUS NEGRESCU
Solist: DOREL BAICU, flaut

În program:

Felix Mendelssohn-Bartholdy: Uvertura Hebridele (Grota lui Fingal), op. 26
Allegro moderato

François Devienne: Concertul pentru flaut şi orchestră nr. 7, în mi minor
Allegro
Adagio
Rondo: Allegretto poco Moderato

P a u z ă

Ludwig van Beethoven: Simfonia a III-a, în mi bemol major, op. 55 – Eroica
Allegro con brio
Marcia funebre: Adagio assai
Scherzo: Allegro vivace
Finale: Allegro molto

PETRONIUS NEGRESCU
– dirijor –

S-a născut la Tecuci, în data de 25 aprilie 1969. Iniţierea în domeniul muzicii s-a petrecut studiind violoncelul la Liceul de Muzică George Enescu din Bucureşti (1977-1983). A continuat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti (1990-1995), specializările Regie de teatru muzical, Pedagogie muzicală şi Jazz. Sub pseudonimul Pedro Negrescu, a activat ca muzician de jazz, susţinând numeroase concerte, realizând foarte multe înregistrări de radio şi televiziune. Este autorul a trei albume proprii şi totodată autor al unor muzici de teatru şi film.
Din anul 2000, se dedică aproape în întregime artei dirijorale, parcurgând etape de studiu în particular, de masterat şi de doctorat, avându-i ca profesori pe: Petru Andriesei, Cristian Brâncuşi, Dumitru Goia. A mai studiat cu maeştrii: Petru Oshanitsky, Sabin Păutza, Larry Livingston, Ilarion Ionescu-Galaţi, Valentin Doni.
În anul 2008 a beneficiat de o bursa post-universitara în S.U.A., unde a fost asistent dirijor al maestrului Larry Livingston, şi a participat ca instrumentist în Orchestra Idellwild Festival, cu care a concertat la celebra Disney Hall. A asistat, de asemenea, la repetiţiile orchestrelor Los Angeles Philarmonic, Pacific Symphony, Los Angeles Opera, U.S.C. Thornton Orchestra. În urma acestor studii, a obţinut Certificate of Highest Distinction.
Ca dirijor, a susţinut concerte cu orchestrele filarmonicilor din: Arad, Timişoara, Cluj-Napoca, Bacău, Botoşani (la 1 februarie 2008 a susţinut aici primul concert cu o orchestră de filarmonică), Iaşi, la Teatrul Muzical N. Leonard din Galaţi şi la Teatrul de Operetă din Kiev.
Petronius Negrescu susţine şi o bogată activitate didactică, în prezent fiind profesor la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş, Facultatea de Muzică, unde predă disciplinele: Estetică, Folclor, Teorie-Solfegiu-Dicteu, Citire de partituri, Dirijat.

DOREL BAICU
– flautist –

S-a născut în anul 1959 la Constanţa. A studiat flautul în Bucureşti cu profesorii Virgil Opriţoiu şi Virgil Frâncu. După absolvirea Conservatorul Ciprian Porumbescu (1982), desfăşoară o activitate interpretativă ce include aspecte solistice, camerale şi orchestrale. A mai urmat cursuri de măiestrie în Italia şi Germania cu maeştri de mare renume precum Antonio Bachelli si Pierre Yves Artoud muzică de cameră şi muzică contemporană.
În 1982 fondează Trio Syrinx cu care dezvoltă în timp o activitate remarcabilă, dovadă fiind premiile naţionale şi internaţionale, precum şi turnee, înregistrări, festivaluri naţionale şi internaţionale, numeroase participări la diverse manifestări artistice.
Este laureat al concursurilor de la: Llangollen (Anglia), Ancona (Italia), Stressa (Italia), Martigny (Elveţia), Capri (Italia), Tokyo (Japonia), precum şi al concursurilor naţionale de muzică de cameră.
În anul 1985 înfiinţează primul Festival de Muzică Contemporană în Bacău, iar în anul 1986 primeşte premiul Colegiului Criticilor Muzicali din România pentru popularizarea creaţiei muzicale contemporane româneşti. Este de asemenea membru fondator al Filarmonicii din Râmnicu Vâlcea şi al Concursului Domenico Cimarosa Aversa (Italia).
Este invitat în calitate de membru al juriului în diverse concursuri naţionale şi internaţionale, de flaut sau muzică de cameră. Cu Trio Syrinx a înregistrat pentru casa de discuri Electrecord, B.B.C. (Anglia), EdiPan (Italia).
În calitate de solist, a susţinut peste 200 de concerte în compania filarmonicilor din ţară şi din Italia, Franţa, Rusia, Bulgaria, Anglia, Spania etc., precum şi nenumărate recitaluri solistice, cu un repertoriu variat, ce cuprinde lucrări reprezentative din literatura flautistică.
Este doctor în muzică, iar din anul 2007 se dedică şi activităţii pedagogice, la catedra de flaut a Universităţii de Arte George Enescu din Iaşi.

FELIX MENDELSSOHN-BARTHOLDY (1809-1847). Uvertura Hebridele (Grota lui Fingal) a fost creată în anul 1830, ca o concretizare a puternicelor impresii acumulate în urma vizitării unor locuri pitoreşti, între care s-au aflat şi Insulele Hebride. În una dintre aceste insule există o grotă imensă, un fel de catedrală naturală, cu uşă şi ferestre ce asigură iluminatul pe timpul zilei, dar pragurile înalte de stâncă nu permit accesul cu barca; apa oceanului pătrunde prin subteran, comunicând şi participând la mişcarea generală a curenţilor acvatici; accesul turiştilor poate fi realizat pe deasupra stâncii, pe acoperiş. Potrivit legendei, aici ar fi poposit la un moment dat, Fingal un erou naţional al Scoţiei de aici şi dubla denumire a lucrării. Peisajul monumental şi auster în acelaşi timp, murmurul apei amplificat de acustica naturală i-au sugerat compozitorului muzica de un colorit aparte a acestei uverturi; este o muzică ce se doreşte nu doar ilustrativă ci, mai degrabă, o meditaţie asupra rostului vieţii, asupra sensului sau zădărniciei zbaterilor noastre fără de sfârşit, aidoma valurilor ce se izbesc fără de odihnă de pereţii grotei.

FRANÇOIS DEVIENNE (1759-1803). A fost un flautist, fagotist şi compozitor clasic francez, contemporan cu Mozart, însă cu o notorietate mult mai mică. În epocă era denumit chiar un Mozart al flautului, datorită numărului mare de lucrări dedicate acestui instrument, atât concerte solistice, cât şi unui număr de opt caiete cu sonate pentru flaut şi fagot. Revenirea sa în circuitul muzical curent s-a datorat unui alt mare flautist francez din secolul XX, Jean-Pierre Rampal (1922-2000), care a inclus în repertoriul său 6 din cele 8 concerte pentru flaut ale lui Devienne. Concertul nr. 7 este alcătuit din trei părţi în succesiunea de mişcări specific clasica: repede-rar-repede. Surprinzătoare la acest concert este tonalitatea minoră, fapt ce-i răpeşte din strălucirea sonoră, dar îi conferă în schimb delicateţe, sensibilitate şi vibraţie emoţională, acea căldură expresivă ce umanizează în mai mare măsură timbrul în general rece al flautului.

LUDWIG van BEETHOVEN (1770-1827). Simfonia a III-a, în mi bemol major, a fost compusă în anul 1804 şi este considerată o piatră de hotar în creaţia beethoveniană. Grandoarea construcţiei muzicale şi amploarea dezvoltării simfonice fac din această pagină muzicală prototipul noii gândiri simfonice şi al concepţiei estetice afirmate cu precădere în creaţia celui ce va fi denumit de posteritate Titanul de la Bonn. Simfonia a III-a a avut şi o istorie aparte; iniţial trebuia sa fie intitulată Bonaparte ca un omagiu adus revoluţionarului ce părea a fi în primii ani ai ascensiunii sale acel geniu militar francez, contemporan cu Beethoven; atunci când, însă, luptătorul pentru libertate, Napoleon, s-a încoronat ca împărat, Beethoven a rupt pagina cu titlul respectiv şi astfel, în anul 1806, Simfonia a III-a apărea cu titlul Sinfonia eroica şi cu precizarea: composta per festiggiare il Souvenire di un grand’Uomo – aşadar, compusă pentru a sărbători amintirea unui mare om. Compozitorul german Richard Wagner nota în legătură cu titlul simfoniei şi conţinutul său expresiv: specificarea «eroic» trebuie luată în sensul cel mai larg şi nu trebuie înţeleasă numai în legătură cu un erou militar. Înţelegând, înainte de toate, prin «erou» omul în întregul său, în toată complexitatea sa, căruia îi sunt proprii în cea mai înaltă măsură toate simţirile umane ale dragostei, durerii şi forţei atunci înţelegem lucrul cel mai important pe care artistul lasă să ni se comunice prin emoţionant-grăitoarele sunete ale operei sale. Spaţiul artistic al acestei lucrări îl umplu toate acele simţiri, diferite şi în imense întrepătrunderi ale unei individualităţi puternice şi desăvârşite, căreia nimic din ceea ce este omenesc nu îi este străin, care conţine în ea tot ceea ce este cu adevărat uman.

SURSA: Ioan Turcanu

Acest articol a fost publicat în Concerte simfonice. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s