… fratele Ioan Bejinaru…

Azi vreau sa scriu despre PRIETENIE, despre un PRIETEN…

Joi 22 noiembrie 2012 faceam prima repetitie de cor mixt de la Biserica Crestina dupa Evanghelie Veresti-Suceava. 

Am remarcat imediat ca in cor sunt 3 coristi inaintati in varsta…Pentru mine e  placut sa vad ca in corul mixt al unei biserici este loc pentru toti si ca din aceeasi familie pot canta impreuna 3 generatii: BUNIC, MAMA, NEPOT….

CE FRUMOS!

-Ma bucur ca ati venit la noi! Ma bucur sa cant in cor, e o bucurie sa pot canta cu copiii si nepotii mei in cor. Eu nu mai sunt ca in tinerete sa pot invata usor cantarile, dar vin cu drag sa cant Domnului! – au fost cuvintele care mi le-a spus fratele Ioan Bejinaru…

Ma uitam cu admiratie la batranul din fata mea care avea pe atunci 84 de ani… Cald in vorba, senin la chip, un om al pacii si prieteniei… Atent la vorba ce o spune, un om simplu si sincer in vorbire… Expresia fetei cu care ma privea de obicei era cea din poza de mai sus (avea 90 de ani in poza asta) …

Vreo 6 ani am cantat impreuna in acelasi cor… Atent la repetitii, lucrand din greu si cu bucurie la cantarile care le lucram…

-Ce frumoasa e cantarea care ne-ati invatat in seara asta! Are versuri si muzica asa frumoase… – mi-a spus de mai multe ori…

Am avut ocazia sa-mi povesteasca cum erau repetitiile de cor, cum erau relatiile fratesti, cum erau relatiile intre oameni… A trait multi ani, a vazut multe, a tras invatatura, a luat aminte…

M-a privea cu bunavointa intotdeauna…

-Sa stii frate Petrica ca ma rog Domnului pentru tine si familia ta…

ASTA FAC PRIETENII….

Ultimii 2 ani de viata nu a mai venit la cor… Greutatea anilor si a batranetii nu i-a luat de pe fata sa pacea si bunatatea cu care m-a intampinat de fiecare data…

–Tot tanar si frumos arati frate Ioane… – erau vorbele care i le spuneam de fiecare data, cu bucurie ca i le pot spune…

A fost unul din cei mai varstnici coristi cu care DOMNUL m-a binecuvantat sa pot canta impreuna spre slava Sa… 🙂


Fratele Ioan a venit in lume intr-o zi de luni – 25 noiembrie 1929, in localitatea Bursuceni-Suceava.

Parintii sai Aglaia si Alexandru Bejinaru au fost binecuvantati cu 5 copii, el fiind al 3-lea copil:

Dumitru & Lucretia
Costache &Lucica
Ioan & Elena ( Salgau )
Domnica&Filaret
Ghiță & Eleonora

Botezul l-a luat la vârsta de 20 ani la data de 25 ianuarie 1949.

Si-a trait viata de credinta si a slujit Domnului impreuna cu fratii crestini dupa Evanghelie din Bursuceni si apoi din Veresti.

In data de 26 mai 1954 se căsătoreste cu Elena Salgau. Locuiesc impreuna in Bursuceni pana in anul 1973.

In 1974 se muta cu familia in Veresti si traieste pana la finalul vietii in casa facuta peste drumul de cale ferata din care vede cladirea garii din Veresti in fata-lateral dreapta. Textul suna ciudat…, cum o fi sunat orice tren de calatori sau tren de marfa care a trecut prin fata casei si de fiecare data a scos mult sunet, indiferent de ora… ?

Domnul i-a binecuvantat cu 6 copii din care unul a murit la nastere:
Angelica & Stefan Damian
Veta & Virgil Bosanceanu
Rodica & Stelica Ispir
Stela & Ovidiu Tasca
Ionel – este necasatorit


In Veresti, este frate lucrător si casier al Bisericii locale mai multi ani.

Marti 15 septembrie 2020 la ora 14:30, DOMNUL l-a chemat ACASA… la varsta de 91 de ani si ….

BINECUVANTATA FIE AMINTIREA FRATELUI IOAN BEJINARU… !!!

Acest articol a fost publicat în Plecat ACASA. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s