Poetului Costache Ioanid a scris o poezie foarte frumoasa care-l prezinta pe DUMNEZEU – Creatorul tuturor lucrurilor vazute si nevazute – prin imaginea unui constructor de viori, a unui lutier… 🙂
LUTIERUL
Ciocanea lutierul in padure.
Se oprea la fiecare trunchi
si lovea cu o muchie de secure.
Ciocanea lutierul in molizi,
ascultand cu chipul incordat.
– Pe cine cauti prin prapastii sure?
Pe cine cauti, omule ciudat?
Ciocanea lutierul in tulpini de brazi
inalti, mandri si grei.
Si el urca, urca printre ei,
insangerand pe cremenisuri dure,
cautand,
cautand dumnezei
inlantuiti sub cetinel-obscure.
Si deodata,
o tulpina stramba si aplecata
a tresarit sub fier si a intrebat:
– Pe cine cauti, omule, ciudat?
Si cu ce gand? Bun? sau rau?
– Pe tine… pe tine te caut…
Si sunt fratele tau.
Lasa cetina ta verde sa piara
si da-mi inima ta,
sa fac din ea o vioara…
Costache Ioanid – „Porumbite albe” – pagina 184
Un tanar care slujea in Templul din Ierusalim ca ucenic al preotului Eli, in timpul unei nopti pe cand dormea in camera sa din Templu, a fost chemat pe nume de DUMNEZEU de 4 ori:
-Samuele, Samuele!
Nestiind ca e glasul Domnului, de fiecare data s-a prezentat la preotul Eli:
-Iata-ma!
-Nu te-am chemat! Du-te si te culca! – i-a spus Eli de fiecare data…
Sculat a 4-a oara din somn in aceeasi noapte, invatat fiind in prealabil de catre preotul Eli cum sa raspunda la chemarea Domnului, a spus:
-Vorbeste, caci robul Tau asculta!
Si Dumnezeu i-a vorbit…
Si mie mi-a vorbit Dumnzeu, dar nu ca lui Samuel, ci prin Biblie!
Iti poate vorbi si tie prin cuvantul Bibliei, doar sa vrei sa-l citesti, sa iei aminte…
Petrica Moisuc 