cand nu stii sa spui…. „Multumesc!”…

S-a imbolnavit de o boala contagioasa foarte grava, care afecteaza trupul in timp.  NU si-a dorit asta…

De nevoie, a incetat sa locuiasca impreuna cu familia! Ce trist… Ce trist sa stii ca oricand poti fi SURSA de infectare pentru cei din jur… Ce trist sa devii deodata neproductiv, nefolositor…

In suferinta, cel mai bine te inteleg cei care au trecut sau trec aceeasi suferinta, prin aceeasi boala. Ce importanta mai are nationalitatea, etnia, conditia sociala, profesia sau religia?

A dat intr-o zi peste un grup de 9 oameni care sufereau de aceeasi boala, lepra. A reusit sa se apropie si sa se imprieteneasca cu ei desi faceau parte dintr-un popor cu care poporul sau nu avea legaturi si se evitau reciproc. L-au acceptat in grupul lor, l-au tolerat sa fie cu ei…

– In tara noastra, prin lege, noi trebuie sa avertizam pe cei din jur sa nu se apropie de noi si trebuie sa strigam cu glas tare: „NECURAT, NECURAT.”  Daca te vindeci cumva, esti obligat sa mergi sa te vada un preot si daca el constata ca te-ai vindecat de boala aceasta, doar el te poate declara VINDECAT.

Stand cu ei, a inceput sa cunoasca mai bine cultura, obiceiurile, religia lor…

Se gaseau oameni care sa fie buni si milostivi cu ei. O mancare, o haina, o vorba buna – toate de la distanta…

Au inceput sa circule vesti ciudate prin tinutul lor…

Isus si leprosii

– O persoana deosebita face lucruri nemaiauzite in mijlocul poporului nostru: a deslegat limba mutilor, a deschis urechea surzilor, orbii si-au recapatat vederea, orice fel de boala o vindeca. E suficient sa te atingi de El si te vindeci… E incredibil dar adevarat! Aveti o sansa sa scapati de boala voastra, sa fiti vindecati! – erau vestile care ajungeau si la ei prin diversi oameni…

In sufletul lor s-a aprins aprins SPERANTA…

-Trebuie sa facem cumva sa mergem la El cu boala noastra… – au fost de comun acord…

Au auzit ca trece prin tinutul lor, asa ca l-au asteptat pe marginea drumului. In disperare, ar fi putut sa dea buzna sa se atinga de el, dar nu aleg varianta aceasta… De la distanta mare, si-au strigat cu glas tare la unison rugamintea lor:

„Isuse,  Invatatorule, ai mila de noi!” 

Isus se uita la ei si asculta ce au de spus… Era curios sa vada daca va binevoi sa-i vindece… Era curios sa vada ce va face, cum va face….

-„Duceti-va la preot sa va vada!” – a fost tot cuvantul primit din partea sa

La preot te duci cand esti vindecat, dar ei nu vad vreo modificare pe trupul lor, nu simt nici o diferenta. Totusi, asculta si pleaca unde li s-a spus…

Pe drum, unul din ei simte ca ceva nu mai e la fel…

-Sunt VINDECAT, sunt VINDECAT! – tresalta de bucurie…

-Si eu sunt VINDECAT! – exclama altul…

TOTI sunt vindecati! TOTI!

Isi continua drumul sa obtina confirmarea de la preot ca sunt sanatosi…

Bucuros, fericit, sanatos, singur,  se intoarce la cel care l-a vindecat. Simte ca trebuie, ca e normal sa faca acest gest…

Multumesc! Multumesc, Isuse! Multumesc, Invatatorule! TOTI am fost vindecati.- rosteste aceste cuvinte cu voce tare si nu oricum ci prosternat cu fata la pamant la picioarele lui Isus…

-Cum se face ca doar tu, un strain, un samaritean, ai fost capabil sa te intorci sa spui „Multumesc” si sa dai slava lui Dumnezeu? Ceilalti 9 evrei vindecati unde sunt? – intreaba Invatatorul…

-Ridica-te si pleaca la tine acasa! CREDINTA ta te-a mantuit! – e cuvantul spus de Domnul Isus

Isus si leprosul

Avea nevoie Domnul Isus sa auda si de la cei 9 vindecati cuvantul „Multumesc!”? Nu cred! Sa fii vindecat de lepra nu e suficient sa spui un „Multumesc!” lui Dumnezeu?

Simt in cele 3 intrebari puse de Domnul Isus o tristete a lipsei de recunostinta a conationalilor sai. Faptul ca a pus aceste intrebari cu voce tare si au fost consemnate in Biblie, maresc in mintea mea importanta recunostintei…

Lucrand cu diversi oameni, am remarcat cat de greu poate fi pentru unii sa spuna un  „Multumesc!” lui Dumnezeu sau semenilor pentru un bine facut.

Mare lucru e RECUNOSTINTA asta… O floare rara…


Evanghelia dupa Luca 17:11-19

11Isus mergea* spre Ierusalim şi a trecut printre Samaria şi Galileea.

12Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei* au stat departe,

13şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!”

14Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă* şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi.

15Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.

16S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean.

17Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt?

18Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?”

19Apoi* i-a zis: „Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit.”

Acest articol a fost publicat în Articole. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s