Update: Biserica Baptista Betel Botosani, str. I.C.Bratianu 57
- slujba de priveghere – Joi 28 iulie 2022, orele 19:00
- slujba de inmormantare – VINERI 29 iulie 2022, ora 11:00
- inhumarea – Cimitirul Eternitatea Botosani – str. Eternitatii 8
=================================================
Biserica Crestina din Romania din vremea comunistilor a avut parte de multa suferinta, indiferent de confesiune. Asa erau vremurile atunci. Cand vine un val, acesta ridica si coboara toate barcile, nu doar pe unele da si pe altele nu!
Am sa povestesc aici cateva lucruri, unele comode, altele incomode…
In anul 1989, in Biserica Baptista din Botosani, urma sa fie o slujba de botez. Eu eram unul dintre candidatii la botez. Era mare valva in biserica si in oras pentruca un colonel de armata care nu avusese treaba cu credinta crestina, a hotarat sa devina crestin. In limbajul de atunci, asta era sinucidere curata!!! Am aflat ca vom lua botezul impreuna! Eram dornic sa-l cunosc, „sa-l miros”… Stand alaturi pe banca in timpul slujbei, incepe sa-mi spuna cu voce inceata doar pentru urechile mele, cateva cuvinte despre el…
-Pace frate! Sunt Aurel Barbacariu. Vreau sa ma pocaiesc si sa fiu un crestin pentru restul vietii…
In sala, multe persoane necunoscute mie. Printre frati si surori, erau si cativa securitisti, ceva „pasari ciripitoare”, un public pestrit… Aveam un nod in gat… Simteai o presiune enorma… Am fost botezati in aceeasi apa.
Am devenit prieteni! El avea 53 de ani, eu aveam 20 de ani.
Un om cu o educatie militara, stie sa asculte si sa indeplineasca ordine, stie sa dea ordine si sa astepte ca acele ordine sa fie aplicate! Fratele Aurel era MILITAR in gandire, in atitudine!
De obicei, cand se pocaieste o persoana publica mai importanta, pentru ceva vreme e purtat „ca ursul” prin adunari pentru „marturie”, apoi devine „expirat”… Am admirat la fratele Aurel ca nu a acceptat statutul acesta. Nu, a avut „coloana vertebrala dreapta”!
In anul 1991, impreuna cu corul mixt de tineri al bisericii, mergeam sa cantam in Republica Moldova la niste slujbe de biserica. Insotitorul nostru a fost fratele Aurel Barbacariu. La plecare, in vama la Ungheni, tot corul trece foarte repede la control, mai putin fratele Aurel. De fata cu noi, il dezbraca si-l controleaza peste tot… Sotia lui i-a facut pachet de mancare pentru drum. Mare a fost uimirea noastra cand i-am vazut pe vamesii moldoveni rupand in 4 piftele de carne din pachet… Am priceput ca figura in sistemul lor de informatii ca „o persoana deosebita”! L-AU UMILIT IN SPATIU PUBLIC… El a fost foarte calm si demn! (La intoarcere, eu am avut parte de control identic ca al sau,,,) In acele zile, am avut ocazia sa ne cunoastem reciproc!
Cladirea bisericii noastre s-a reformatat. Fratele Aurel s-a oferit sa coordoneze si sa supravegheze lucrarile de constructie (devenise pensionar intre timp). A fost acceptata oferta sa de catre biserica. Lucrurile mergeau bine, cladirea se modifica sub ochii nostri cu transpiratie, cu multa munca. Ca de obicei, sunt persoane care se implica mai mult si persoane care se implica mai putin, fiecare dupa dorinta sau putinta. Pacea se mentine cu echilibru, cu implicare! Fratele Aurel pastra evidentele bine si nu avea vreo jena de a atentiona pe cei neimplicati sa se implice mai mult. Cei buni la lucru, erau prietenii lui! Cei rai de lucru, erau …. dusmanosi fata de el. El a continuat sa fie bun cu ei!!! Asa se face ca dupa ce totul a fost terminat, s-a facut imediat o intalnire a bisericii legata de constructia bisericii.
Niste nemultumiti doreau punerea lui sub disciplina bisericii, unii din ei doreau chiar excluderea din biserica… Am cerut si eu sa am un cuvant…
-Imi cer iertare ca ma implic in discutia asta si ca sunt asa tanar fata de unii dintre voi, DAR, imi este rusine ca asist la asa discutie. Acest OM, fratele Aurel Barbacariu, merita din partea noastra un tort si un buchet de flori pentru toata munca benevola depusa zilnic, non-stop, in tot timpul constructiei! El ne-a ajutat pe toti sa fim eficienti in a termina proiectul nostru comun. Stiu sigur ca foarte multi dintre voi, cei care pana acum ati tacut ca si mine, sunteti de acord cu ce spun acum. Sa nu permitem sa se intample o nedreptate intre noi! – cam astea au fost ideile exprimate atunci…
S-a facut liniste si pace in adunare. Atitudinea celor HARNICI a biruit atitudinea celor cativa „nemultumiti”… Pe mai departe, fratele Aurel Barbacariu a ramas fratele nostru!
Am fost in multe slujiri cu dumnealui. Cumpatat in vorbire, atent la detalii, cu patos in expunere, direct in exprimare – asa erau articulate mesajele sale. Era un crestin care iubea mult VERBUL (sa mergem, sa facem, sa construim, sa ajutam, sa ne implicam…)!
Prietenia noastra a ramas peste ani! Intalnirile cu dumnealui erau o placere pentru mine! Privirea lui calda si prietenoasa, vorba sa uneori cantata, terminatiile unor cuvinte frumos accentuate imi rasuna in urechile mele.
Da, in 1989, el devenise crestin sincer! Crestin Practicant!
-Frate Petrica, sa stii ca ma rog pentru dumneata, pentru lucrarea pe care o faci! – imi spunea cand ne intalneam…
L-AM PRETUIT!
––––––––––––––––––––––––––––––––––––
In localitatea Ezer -Dorohoi – Botosani, pe 9 iulie 1936, se nastea AUREL, parintii sai fiind Emilia si Gheorghe Barbacariu! Au fost 3 copii la parinti:
- Maria
- Aurel
- Silvia
In familia pe care si-a intemeiat-o cu sotia sa Vilica Barbuta din Bancesti-Suceava (nascuta in 1934), Domnul i-a binecuvantat cu doua fete: Eti si Mirela.
Miercuri 27 iulie 2022, a fost ultima zi din viata sa! Avea 86 de ani…
Binecuvantata fie amintirea fratelui si prietenului meu, Aurel Barbacariu!
Condoleante celor din familie! Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va mangaie!
–––––––––––––––––––––––––––––––-
P.S – Multumesc! Marius Motora ca m-ai anuntat…, Emi Ciupe pentru poze…
Petrica Moisuc 
A republicat asta pe Ciprian I. Bârsan.
ApreciazăApreciază