Am fost binecuvantat de Domnul cu parinti intelepti!
Copil fiind, m-au lasat sa cresc un caine. L-am numit LABUS. Am crescut impreuna. Il tineam legat, dar de multe ori il lasam liber prin curte. APARA efectiv familia noastra. Era neinfricat. ERA 100 % LOIAL!
In timp ce eram in armata, in perioada imperecherii lor, noaptea, a nimerit in latul cuiva care avea o catea. Nu stiu la cine…. L-a batut crunt de tot… Nu stiu cum, dar a reusit sa rupa latul. A venit cu tot cu lat acasa…, mai mult mort decat viu. Si-a revenit cu greu…. A ramas orb de la bataia asta.
Trecuse aproape un an de cand nu-l vazusem. Auzul lui functiona perfect. M-am apropiat in tacere, cu grija de el. El m-a simtit si a devenit furios, a inceput sa latre si sa-l anunte pe tata ca cineva strain este in curtea noastra.
-„LABUS!” – am spus cu voce tare…
Instantaneu… si-a schimbat atitudinea fata de mine. M-a recunoscut ca fiind STAPANUL sau. L-am imbratisat, mangaiat, …ne-am vorbit reciproc…
Nu mai avea vedere fizica, dar era plin de LOIALITATE! L-am iubit mult pentru calitatea aceasta…!!!
Am invatat de la el… LOIALITATEA!
Am invatat sa fiu LOIAL!
DUMNEZEU, sotie, copii, familie, principii, prieteni … – loialitate 100%.
Am invatat in viata sa fac foarte bine diferenta intre cei care merita sa le fii loial. Cand cineva te iubeste sincer, iti dai seama de asta. Cand te „iubeste” din interes, pricepi si asta.
Americanii au un principiu de viata care e dur si … sanatos… care suna cam asa: ” Daca ma inseli o data, este vina ta. Daca ma inseli a doua oara, este vina mea pentruca mi-am mai facut de lucru cu tine”.
Ce pacat ca muuulti nu stiu ce inseamna sa fi loial… Si totusi, le-am dat sanse si lor. Si… am suferit din nou…
Ce trist e sa constati ca … FRATII… NU mai sunt… FRATI…! TRIST…
––––––––
I. Din bucata mea de pâine
Am crescut un om si-un câine
Omul azi m-a pãrãsit
S-a dus si n-a mai venit
Câinele mã recunoaste
Omul nu mã mai cunoaste
II. Doar câinele mi-a ramas,
Ma apãrã de necaz,
Nu doarme zi si nici noapte
Ma pãzeste cu dreptate
Îl bat si îl dau afarã
Sare gardul, vine iarã
III. Omul e si dusmãnos,
Chiar de vorbeste frumos,
Te vorbeste-n fatã bine
Si-n spate loveste-n tine
IV. Ce ai omule cu mine
Nu-ti fac nici o stricãciune
Când am bani si o duc bine
Toatã lumea e cu mine
De n-am bani si o duc rãu
Nici cel neam nu-i neamul meu
Si atunci te-ntreb pe tine
Care-i om si care-i câine?
Petrica Moisuc 