….”sfântul” LENEȘ….

Într-o mănăstire, a venit din altă parte un călugăr în căutarea de atmosferă mai evlavioasă decât în mănăstirea din care plecase. Stareţul l-a primit şi l-a ţinut trei zile ca oaspete.

Dar conform regulii mănăstireşti, după cele trei zile, cine  vrea să rămână trebuie să muncească în rând cu ceilalţi monahi. Aşa că oaspetele a fost invitat la munca câmpului. Contrariat călugărul îi spuse stareţului:

-Părinte , eu am plecat  din mănăstirea cealaltă pentru că vreau să trăiesc numai cu cuvântul lui Dumnezeu, cu lecturi sfinte şi cu rugăciune.

– Bine părinte, stai, citeşte şi roagă-te – i-a raspuns staretul

A venit vremea mesei. Călugărul evlavios se aştepta să fie chemat la masă.  N-a fost. La fel s-a întâmplat şi la masa de seară. A aşteptat ce-a aşteptat, iar când l-a răzbit foamea, s-a dus la stareţ.

 – Părinte stareţ nu se mănâncă de două ori pe zi în mănăstirea aceasta?

– Ba da.

– Păi atunci de ce n-am fost chemat şi eu la masă?

– Păi am auzit de la tine că te hrăneşti cu rugăciunea şi cu cuvântul lui Dumnezeu. Noi ăştia mai păcătoşi, care muncim la câmp, avem nevoie şi de mâncare! – i-a spus staretul

Călugărul şi-a pus capul în pământ şi a cerut iertare. A doua zi a mers la muncă dar şi la masă.

In viata trebuie echilibru in toate. In Biblie gasim scris la 2 Tesaloniceni cap. 3, vers 10 „Căci și când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce.”